Intelectualii la piaţa de second-hand

În R. Moldova piaţa de mărfuri la mâna a doua a început să se dezvolte la mijlocul anilor ‘90. La început hainele se vindeau prin apartamentele din Chişinău, neautorizat, apoi au inundat aproape toate pieţele din republică. În prezent, aproape în fiecare piaţă există un loc unde se vinde marfă second-hand. Unii preferă să cumpere doar haine second-hand, care, deşi mai vechi, poartă eticheta unor branduri renumite, alţii nu le cumpără din principiu, pentru că au fost purtate cândva de o altă persoană. Oricum, la aceste pieţe e mereu multă lume, de aceea vânzătorii îşi petrec acolo şi iernile, şi verile.

Piaţa din strada Dokuceaiev din Chişinău are de asemenea un compartiment de second-hand. Locul unde vinde Sergiu Negru mi-a atras imediat atenţia prin grija cu care erau aranjate hainele şi prin teancul de ziare, care nu lipseşte de pe taraba sa. S-a bucurat că, în sfârşit, “cineva din presă şi-a amintit şi de oamenii mai simpli. Că peste tot în presă vezi doar somităţi, cu super-realizări”. Mi-a povestit că vinde haine la mâna a doua din 1996, când, proaspăt absolvent al Facultăţii de Filologie a USM, a realizat că din salariul său de 150 de lei nu putea sa-şi întreţină familia şi să plătească datoriile pentru apartamentul proaspăt cumpărat. Când a scris cererea de concediere, administraţia uzinei “Introscop”, unde lucra, i-a propus un adaos de 30 de lei la salariu pentru a-l menţine, deoarece “eram apreciat pentru lucrul pe care îl făceam. Am tradus din rusă în romană toate documentele întreprinderii timp de câţiva ani”, mi-a spus Sergiu. “Atunci am decis să mă retrag până voi acumula măcar bani pentru a-mi plăti datoriile. Au trecut atâţia ani şi încă nu le-am achitat pe toate.”

Orice marfă are cumpărător

Afacerea, care la început era convenabilă, acum îi aduce un venit curat de aproximativ 1000 de lei pe lună. “La început, când abia intrasem în afacere şi nu erau prea mulţi care să vândă haine second-hand, cumpăram câte 50 kg de marfă pe săptămână. O găseam uşor. Cunoşteam persoane care aduceau marfă bună. Apoi, când s-au mărit taxele vamale pentru marfa second-hand importată, cei cu care lucram au abandonat afacerea. A început să fie tot mai greu de a găsi marfă de calitate. Acum aceasta este foarte scumpă şi, respectiv, noi, vânzătorii cu amănuntul, câştigăm foarte puţin.” Acest lucru a dus şi la pierderea clienţilor. “Când aveam haine de calitate, aveam şi clienţi cu mulţi bani. Aceşti oameni erau siguri că vor găsi la mine exact marfa de care aveau nevoie şi îi interesa doar ziua când voi aduce marfă nouă.”

Totuşi, Sergiu nu e pesimist. El crede că orice marfă îşi are cumpărătorul ei. “Clienţii sunt diferiţi. Cu bani, care îşi permit să dea până la 100 de lei pentru o maletă, şi dintr-acei cu venituri modeste, care caută ceva de 5-10 lei. Eu am marfă pentru toţi.”

În timp ce discutam, s-a apropiat de tejghea o bătrânică şi a spus că are şi ea un costum vechi pe care vrea să-l vândă, rugându-l pe Sergiu să o ajute. “Mulţi oameni nu înţeleg că marfa pe care o vindem nu este luată din drum, ci este însoţită de un certificat sanitar, pe care îl primim de la cel care ne vinde marfa”, spune Sergiu, adăugând că există un control foarte strict în acest sens, or, pe lângă patentă, contract de arendă, este obligatoriu să deţină acest certificat sanitar, care confirmă că marfa a fost tratată şi că nu este periculoasă. Sergiu susţine că şi el însuşi poartă haine second-hand şi că este mulţumit de calitatea lor. “Poţi fi sigur că la spălare haina nu se va decolora, lungi sau strâmta.”
Am văzut în teancul de haine nume de branduri foarte cunoscute. Hainele “cu etichetă” sunt într-un teanc aparte. „Acestea, probabil, nu s-au vândut într-un magazin de peste hotare şi au ajuns la noi.” Alături sunt hainele bine păstrate, care „posibil au fost îmbrăcate de câteva ori sau chiar deloc”. Majoritatea sunt cu nivel de uzură mediu. „Sunt cele mai solicitate, fiind accesibile ca preţ şi într-o stare bună.” Alături de masă este o cutie pe care scrie “5 lei”. Acestea sunt haine propuse ca şi cârpe, dar sunt unii care găsesc şi acolo ceva util.

Traducător la second-hand

Cristina Boaghe vine deseori să-şi cumpere tricouri “anume de la Sergiu. El are cele mai rezonabile preţuri şi cea mai îngrijită marfă. Şi nu este insistent sau supărăcios atunci când nu cumperi haina pe care ai tot potrivit-o. Când mă apropii de masă – el deja ştie dacă are sau nu ceva pentru mine”. Întrebat de concurenţă, mi-a spus că vânzătorii de second-hand n-o să-ţi divulge niciodată locul sau persoana de la care au achiziţionat marfa. “La început le spuneam tuturor de unde iau marfa, la ce preţ. Am observat însă mai apoi că nu sunt tot atât de deschişi colegii mei şi am decis să păstrez, la rându-mi, secretul.”

Printr-o pură coincidenţă, am absolvit ambii aceeaşi facultate şi chiar am lucrat ambii în domeniul traductologiei. Sergiu mi-a mărturisit că regretă faptul că nu a avut posibilitatea să se realizeze în domeniul lui de specialitate. “Dar nu sunt unicul pe aici, e plină piaţa de persoane cu studii superioare. Nivelul intelectual al pieţei a crescut foarte mult în ultimul timp. E trist, dar adevărat. Aproape toţi vânzătorii de aici au studii superioare. Iată, Svetlana este medic. Şi ceilalţi au studii superioare – pedagogice, tehnice, economice. Vecina de alături are studii manageriale.” Svetlana Poradovschi, cu studii medicale superioare, mi-a spus că „aşa sunt vremurile. Intelectualii s-au mutat în piaţă. Nu de viaţă bună”. Cât despre Sergiu, „este cel mai inteligent, cel mai organizat şi e o onoare să ai aşa colegi, pentru că piaţa e piaţă, şi oamenii aici sunt foarte diferiţi. El ne ţine la curent cu tot ce se întâmplă în ţară. Nu a bârfit niciodată şi nu a intrat în nici un conflict în toţi anii de când lucrăm împreună”. Galina Ponomarenco, fost manager, acum vânzător de second-hand, spune că „la noi în piaţă toţi îl cunosc pe Sergiu. Cine are o întrebare sau ceva neclarităţi – cu toţii apelăm la el. Locul lui chiar nu e aici”.

Sergiu este revoltat de mulţimea de greşeli lingvistice, ortografice şi de alt ordin din presă. “Uneori citesc şi mă îngrozesc. Există nişte regului elementare, pe care chiar dacă nu le-ai învăţat la facultate, măcar fură-le de la alţii, din breaslă.” Şi are un vis: “Să revin în domeniul care îmi place. Lucrez la un birou de traduceri, personal nescriptic, dar simt că nu e suficient. Aş reîncepe cu orice, chiar şi pentru un salariu foarte mic”.

N.B. Numele persoanei este unul convenţional. El nu a dorit să-şi publice numele adevărat, deoarece este incomodat de situaţia în care se află şi nu doreşte ca persoanele care l-au cunoscut cândva ca fiind un profesionist în domeniul traductologiei să afle că este de 13 ani vânzător de second-hand.

Violeta Terguţă, 
şcoala de studii avansate în jurnalism


Preluarea textelor de pe pagina www.zdg.md se realizează în limita maximă de 500 de semne. În mod obligatoriu, în cazul paginilor web (portaluri, agentii, instituţii media sau bloguri) trebuie indicat şi linkul direct la articolul preluat din www.zdg.md Instituţiile de presa care preiau articole sau imagini pentru emisiuni TV sau radio, vor cita sursa, iar ediţiile tipărite vor indica sursa şi autorul informaţiei. Preluarea integrală se poate realiza doar în condiţiile unui acord prealabil cu redacţia.

Comentariile Dvs. la articolele de pe www.zdg.md sunt apreciate, dacă sunt exprimate într-un limbaj decent. Ne rezervăm dreptul să nu publicăm sau să ștergem mesajele care aduc ofense și injurii celorlalți vizitatori, care incită la ură de rasă, religie și sex.

6 comentarii

  1. cunoscator

    Daca Sergiu vrea cu tot curajul sa faca ceea ce-si soreste, poate s-o faca. Cunosc multe persoane care au trecut prin astfel de greutati, dupa care au revenit in mediul lor. Problema este ca piata isi are legile ei, ziua trece si de bine de rau, ceva in buzunar ai, mai rau cand lucrezi salariat si astepti salariul. De aici frica, pentru unii intelectuali, ca nu se vor putea descurca, dupa ce au trecut o astfel de experienta. Nu vreau sa te supar Sergiu, dar atata timp, fiind la piata si cunoscand legile pietei, de ce nu ai realizat ceva mai mult? Un mic magazin, sa zicem. Nu te acomoda la ceea ce ai, iati avantul, capul sus si mergi mai departe. Iti va fi greu pentru inceput, dar gandeste-te si la Dumnezeu, care are grija de toti. Domnul iti da, dar in sac nu iti pune. Cu credinta si cu munca ai sa izbutesti.

  2. Simona

    Prima racheta romaneasca va fi lansata, marti, in spatiu

    Lansarea primei rachete româneşti în spaţiu este programată marţi, 10 noiembrie, din largul Mării Negre, a anunţat Asociaţia Română pentru Cosmonautică şi Aeronautică. Operaţiunea, complexă şi fără precedent pentru România, va fi realizată cu sprijinul Marinei Militare, al ROMATSA şi al Aviaţiei Militare. Zborul rachetei Helen, proiectată şi construită de ARCA, reprezintă ultimul antrenament în cadrul competiţiei Google Lunar X Prize şi, implicit, intrarea României în cercul ţărilor care dezvoltă programe spaţiale de anvergură. Helen este o rachetă spaţială realizată în trei trepte, capabilă să atingă, în zbor suborbital, spaţiul cosmic. Marina Militară a transportat, vineri, 30 octombrie, ansamblul de lansare, format din racheta Helen şi balonul purtător – cel mai mare balon solar din lume, precum şi echipa ARCA, în largul Mării Negre. Lansată în 2007, Google Lunar X Prize este o competiţie internaţională de astronautică ce vizează trimiterea pe Lună a unui robot având capacitatea să aselenizeze, să se deplaseze pe suprafaţa selenară pe o distanţă de 500 de metri şi să transmită imagini foto şi video. Premiul pentru echipa câştigătoare va fi de 30 de milioane de dolari. Asociaţia Română pentru Cosmonautică şi Aeronautică (ARCA) este o organizaţie neguvernamentală, lider naţional în domeniul cercetării aerospaţiale. Începând din anul 2002, ARCA reprezintă unul dintre concurenţii importanţi înscrişi în cea mai prestigioasă competiţie de astronautică – Ansari X Prize. ARCA participă, din 2008, în Competiţia Google Lunar X Prize. Pentru a reuşi să intre în posesia premiului de 30 de milioane de dolari, ARCA dezvoltă sonda lunară ELE şi racheta lansatoare de sateliţi Haas. Haas este cel mai ambiţios proiect de cercetare iniţiat vreodată de România. Până în prezent, ARCA a dezvoltat trei mari programe: Demonstrator, Stabilo şi Haas-ELE.

    Gardianul
    14-11-2009

  3. neli

    Sa te ferasca Dumnezeu la ce zile am ajuns. Cred ca numai in Moldova intelectualii sunt nevoiti sa cerseasca si sunt tratati ca niste nimicuri. De aceea avem ce avem. O societate de needucati , care nu fac deosibire intre bine si rau. Iar comunistii nu au avut niciodata nevoie de oameni destepti. la piata cu ei. Caci astia mai pun intrebari uneori. Tare sper, dar nu-mi vine a crede ca situatia se va schimba.Sergiu, curaj. va veni si timpul nostru.

  4. cristi

    Cred ca in tara asta bine degraba nu va fi.Caci eu sunt profesoara, si primesc 1200 de lei.Nici nu stiu ce e mai bine, sa fiu mindra ca sunt profesoara si sa mor de foame, sau sa urmez exemplul lui Sergiu si macar sa nu mor de foame. Sergiu, eu chiar te compatimesc . si pe tine si pe toti noi. Caci nu am avut noroc de o guvernare care sa ne pretuiasca. Iar acestia noi cum s-au pornit, chiar nu mai ajungem departe. Pacat. I-am votat.

  5. Simona

    Institutul Cultural Roman anunta Concurs de proiecte pentru publicatiile culturale în limba româna

    Consecvent traditiei sale de a sustine publicatiile culturale de calitate din Republica Moldova, Institutul Cultural Roman, prin Directia Români din Afara Tării, scoate la concurs sapte pozitii din următoarele domenii de interes: 1. pozitie pentru reviste culturale dedicate elevilor/adolescentilor; 2. pozitie pentru reviste culturale dedicate studentilor si tinerilor intelectuali; 3. pozitie pentru reviste culturale dedicate istoriei si culturii din Republica Moldova; 4. pozitie pentru reviste culturale din afara Chisinăului; 5. pozitie pentru reviste culturale dedicate creatiei literare si artistice; 6. pozitie pentru reviste culturale dedicate creatiei literare si artistice a tinerilor; 7. pozitie pentru reviste dedicate didacticii predării limbii si literaturii române sau cu altă tematică educativ-culturală.

    Cuantumul total al finantării pentru cele sapte publicatii pe întreg anul 2010 este de 200 000 Euro.

    Începând cu anul 2010, INSTITUTUL CULTURAL ROMÂN, prin Directia Români din Afara Tării, scoate la concurs două pozitii pentru reviste culturale în limba română de pe teritoriul Europei Occidentale. Cuantumul total al finantării pentru cele două publicatii pe întreg anul 2010 este de 20 000 Euro

    Etapele desfăsurării concursului din anul 2009 vor fi următoarele

    – 23 noiembrie: ultimul termen de predare a dosarelor de candidatură;

    – 24 noiembrie: jurizarea dosarelor de candidatură de către o Comisie de experti independenti;

    – 25 noiembrie: anuntarea rezultatelor concursului;

    – 26-27 noiembrie: depunerea si analiza contestatiilor;

    – 30 noiembrie: anuntarea rezultatelor finale

    Selectia de proiecte a ICR este destinata publicatiilor culturale din Basarabia si Europa Occidentala deja infiintate.

    Bucuresti, Romania/Romanian Global News

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *