În WC-ul şcolii afli orice

Un copil sau un adolescent frământat de întrebări despre un mod de viaţă sănătos, despre corpul său, despre schimbările ce se petrec cu el, despre relaţii sau, cu atât mai mult, despre sexualitate, de cele mai multe ori trebuie să-şi găsească răspunsurile singur. În situaţia în care familia nu este pregătită să ofere aceste informaţii, iar şcoala nu este obligată, el le află de pe internet, din stradă, de la semeni sau în WC-ul şcolii.

La începutul primăverii, a fost mediatizat un caz care multora li s-a părut şocant. O adolescentă de 16 ani, elevă la o şcoală dintr-un sat din Străşeni, şi-a cerut voie de la ore, plecând acasă să nască. Fata, aflată în îngrijirea bunicăi, spunea că nu şi-a dat seama că este însărcinată decât atunci când a apărut copilul. Nu avea cine să-i vorbească despre astfel de situaţii, a explicat ea.

Puţina informaţie despre sănătate transmisă elevilor la ore este superficială şi nu neapărat ceea ce-i interesează. Specialiştii susţin că copiiilor trebuie să li se vorbească anume la şcoală despre subiectele de sănătate care-i frământă, pentru că şcoala este cea mai credibilă sursă de informare pentru ei, dar şi pentru că şcoala ar trebui să-i pregătească de viaţă. În cazul în care aceştia nu află din surse sigure răspunsurile dorite, atunci când au nevoie, le află din locuri unde acestea sunt la orice oră şi unde nu sunt controlate de maturi. De multe ori, ele se dovedesc a fi vicioase.

Educaţia pentru sănătate, pentru viaţă trebuie să existe în şcoală, susţine  reprezentanta UNICEF în Moldova, Alexandra Yuster. „Un copil trebuie instruit şi ajutat să ştie a acţiona în situaţii diverse de viaţă, inclusiv în situaţiile de parteneriate. Băieţii trebuie educaţi să respecte fetele şi particularităţile lor. Iar fetele trebuie instruite ca să ştie a riposta atunci când ar putea fi supuse unor acţiuni pe care nu şi le doresc. E important ca copiii să ştie cum să navigheze în această lume modernă, care sunt riscurile şi cum să le facă faţă. Şcoala trebuie să îi ajute în această cale spre lumea matură”, declară Yuster.

Angajamente asumate, dar nerealizate

Acum mai bine de 10 ani, R. Moldova şi-a asumat angajamentul faţă de Organizaţia Naţiunilor Unite de a introduce în educaţia mandatorie în şcoală subiectul educaţie pentru sănătate. S-a mers bine până în 2005, când a fost pilotat proiectul deprinderi de viaţă, după care a fost introdus în curricula şcolară ca disciplină obligatorie. La scurt timp, trecută prin prisma politicului, disciplina respectivă a fost retrasă din lista celor obligatorii şi inclusă în lista celor facultative. Acum, aceasta nu se mai regăseşte nici în lista disciplinelor opţionale recomandate de Ministerul Educaţiei.

Cursul deprinderi de viaţă se studiază doar în câteva comunităţi, în care profesorii au înţeles beneficiul faptului că tinerii şi copiii învaţă despre sănătate şi fac acest lucru în cadrul orelor opţionale.

Educaţia pentru sănătate – opţională şi superficială

În curricula obligatorie nu există subiecte legate de sănătatea copiilor şi adolescenţilor. Ei învaţă despre asta doar în cadrul unor cursuri opţionale, care sunt la discreţia fiecărei şcoli şi depind de resursele pe care le are, de faptul că există sau nu profesori pregătiţi şi solicitări din partea părinţilor. În cadrul cursului „Educaţia civică” sunt abordate, dar foarte tangenţial, unele subiecte ce ţin de sănătate.

În cadrul şcolii, dar în afara orelor, tinerii din unele localităţi pot beneficia de seminare sau întâlniri cu alţi tineri, voluntari, numiţi educatori de la egal la egal, care le vorbesc despre subiectele neacoperite de şcoală sau de familie, în special despre cele legate de sănătate. De asemenea, profesorii interesaţi invită specialişti din cadrul diferitor centre, de multe ori din afara comunităţii, pentru a discuta cu tinerii pe teme specifice, cum ar fi sexualitatea. Astfel de acţiuni sunt suportate de instituţiile neguvernamentale, dar sunt sporadice şi insuficiente, susţin experţii.

Voluntariatul nu acoperă necesităţile tinerilor

Svetlana Moroz este medic ginecolog şi directoarea Centrului prietenos tinerilor din oraşul Cimişlia. De când coordonează activităţi de informare a tinerilor despre diverse subiecte de educaţie pentru sănătate, inclusiv sexuală, a fost de nenumărate ori înjosită şi blamată. I se reproşa că încurajează copiii să facă sex vorbindu-le despre acest lucru. „Dar e o prostie să spunem asta. Dacă tânărul nu primeşte răspuns la şcoală la ceea ce-l interesează, va afla din altă parte, şi mai mult ca sigur că informaţia va fi eronată. Se ştie că în WC-ul de la şcoală copilul află orice, dar aceasta nu-i o soluţie”, este convinsă doctora.

La centrul pe care îl conduce, activează o echipă de voluntari, tineri care merg împreună cu medicii pe la şcolile din raion, vorbindu-le elevilor despre sănătate. Dar este ceva sporadic, care nu acoperă nevoile copiilor, recunoaşte cu regret Svetlana Moroz.

„Ştiţi ce ne spun copiii la întâlniri? „Dar pe noi cine ne-a întrebat dacă suntem de acord sau nu să fie exclus din curriculă cursul deprinderi de viaţă? Cine ne-a întrebat ce e util pentru noi şi de ce informaţii avem nevoie?”, continuă ginecologa.

Un drept consfinţit şi parţial respectat

Svetlana Moroz activează în medicină de suficient timp şi recunoaşte că în ultimii ani tinerii îşi încep viaţa sexuală tot mai devreme, incidenţa infecţiilor şi a sarcinilor nedorite înainte de majorat este tot mai mare. „Toate acestea se întâmplă deoarece copiii nu au informaţii şi nu ştiu cum să procedeze în diverse situaţii, ce riscuri şi ce consecinţe pot avea acţiunile lor. Nu este suficient că în familie nu se discută aceste subiecte, că părinţii nu sunt acasă sau nu au cunoştinţele necesare, dar nici în şcoală nu se face acest lucru. Nu trebuie să-i interzicem nimic copilului, dar trebuie să-i explicăm ce se întâmplă dacă ia o decizie sau alta, şi această informaţie trebuie s-o obţină la şcoală, nu într-un mediu nesigur”, susţine Svetlana Moroz.

Cezar Gavriliuc, directorul executiv al Centrului pentru Informarea şi Documentarea Drepturilor Copilului, este de aceeaşi părere. El susţine că tinerii au multe întrebări, simt nevoia de a discuta, dar n-au cu cine: părinţii nu sunt pregătiţi şi nici profesorii, care fie nu au curaj, fie nu au materialele necesare. „Dacă, în anumite şcoli, pe partea facultativă a curriculei se întâmplă ceva, în majoritatea instituţiilor nu există profesori pregătiţi. Mulţi dintre cei care ne solicită ajutorul, ca să venim să vorbim despre sexualitate cu copiii şi cu părinţii acestora, şi-ar dori să abordeze subiecte legate de sănătate, dar nu pot s-o facă singuri”.

Consecinţele sunt şi vor continua să apară

Educaţia pentru sănătate este un drept al copilului, care se referă nu doar la educaţie, ci şi la informare. Atunci când a monitorizat dreptul la educaţie şi la sănătate, Grupul de monitorizare a drepturilor copilului, compus din copii, a concluzionat că subiectele legate de aceste domenii sunt foarte necesare şi că elevii vor să fie discutate la şcoală, dar asta nu se întâmplă. Ei vor să înveţe lucruri care le-ar fi utile. În contextul în care mulţi părinţi sunt plecaţi peste hotare, cu atât mai mult este necesar să se întâmple acest lucru la şcoală. „În caz contrar, copiii se informează din sursele la care au acces, dar care nu sunt controlate: grupurile lor de semeni, iar mai nou şi tot mai frecvent – internetul. Acesta este pericolul: dacă nu i se oferă informaţia necesară când are nevoie de ea, copilul o găseşte în altă parte şi nu neapărat pe cea bună, corectă. Acum vedem consecinţele unor acţiuni sau inacţiuni dintr-o perioadă mai lungă de timp. Pe de o parte, avem o lipsă de supraveghere din partea părinţilor, unii dintre ei fiind plecaţi, pe de altă parte – o lipsă de informare a copiilor despre modul în care să se protejeze şi să acţioneze în situaţii de risc. Situaţii de abuz, inclusiv sexual, de sarcini nedorite şi altele au să apară tot mai des, pentru că nimeni nu acţionează la scară naţională pentru a le preveni, prin informare”, este convins Gavriliuc.

Ministerul ar trebui să se autosesizeze

Reprezentantul adjunct al Fondului ONU pentru Populaţie (UNFPA) în R. Moldova, Boris Gâlca, crede că Ministerul Educaţiei ar trebui să se autosesizeze că subiectele ce ţin de sănătate din cadrul disciplinei educaţia civică sunt insuficiente şi că ar trebui să fie inclusă în lista disciplinelor obligatorii educaţia pentru sănătate. „Dacă ar fi luată această decizie, s-ar găsi şi resurse din cadrul structurilor internaţionale. Tot timpul s-a discutat acest subiect prin prisma politicului, dar educaţia nu poate fi trecută printr-o culoare sau alta de partid, trebuie să fie absolut apolitică”, este convins reprezentantul UNFPA.

În iunie 2010, Guvernul a adoptat un plan de acţiuni pentru susţinerea copiilor rămaşi fără îngrijire părintească. O prevedere a acestui plan presupune introducerea în curricula şcolară, în 2011, a cursului deprinderi de viaţă. Realizarea acestui obiectiv se află pe linie moartă, întrucât este „un subiect sensibil” pentru toţi cei implicaţi în materializarea lui.

Tatiana EŢCO