În R. Moldova, lupta împotriva corupţiei este mimată

La 15 mai, Ziarul de Gardă a dat startul unei campanii de întâlniri locale cu publicul din întreaga republică, pentru a discuta despre efectele corupţiei şi despre posibilităţile creării unui parteneriat între presă şi cetăţeni, în combaterea acestui fenomen. Din zecile de discutii pe care le-am avut cu cetăţenii, am constatat că, în R. Moldova, instituţiile anticorupţie nu se ating de funcţionarii corupţi, preferând să-i acuze pe cetăţenii simpli. Procuratura cercetează un medic care a fost „mituit” cu o cutie de bomboane, MAI – un profesor căruia elevii, în semn de mulţumire, i-au oferit vreun prezent, iar CCCEC – un grup de părinţi care au colectat „ilegal” bani pentru a repara acoperişul grădiniţei la care merg copiii lor, pentru că, atunci când plouă, micuţilor le picură apă pe aşternuturi, iar statul nu are bani ca să-şi repare instituţiile. Organele abilitate să lupte împotriva corupţiei au ochii legaţi şi guriţa mică, atunci când îi au în faţă adevăraţii corupţi. În consecinţă, portretul cetăţeanului R. Moldova, afectat de corupţie, poate fi schiţat astfel: înrăit, copleşit de pessimism, nesigur pe viitorul său şi al familiei sale. O parte dintre funcţionarii publici au devenit cerşetori de mită, o altă parte -fură ca în codru. Cine să mai lupte cu corupţia?

Răspunsuri nule la sesizări

80 % dintre cei care luptă împotriva corupţiei sunt corupţi, este de părere preşedintele Comitetului Helsinki pentru Drepturile Omului, Ştefan Urâtu. Potrivit lui Urâtu, deseori Occidentul este informat greşit asupra modului în care în R. Moldova are loc combaterea corupţiei. „Câteva organizaţii care nu sunt interesate să schimbe situaţia în bine la acest capitol, ştiind că Europa oferă granturi pentru programe menite să combată corupţia, elaborează proiecte, iau bani şi, după ce „încheie” campaniile anticorupţie, scriu rapoarte în care înşiră succesele pe care, chipurile, le-au înregistrat. În realitate, însă, situaţia este cu totul alta”.

Săptămânal, deputaţii din opoziţie adresează zeci de interpelări în Parlament, cerând explicaţii pe marginea implicării mai multor funcţionari publici în cazuri de corupţie. La numeroase adresări deputaţii primesc răspunsuri formale, iar, alteori, nimeni nici nu se oboseşte să le răspundă. „Urmările sesizărilor pe care le facem în Parlament sunt nule”, recunoaşte deputatul Gheorghe Susarenco. Potrivit lui, în R. Moldova, legea nu este respectată pentru că puterile în stat nu sunt separate. „Ar trebui ca Executivul să execute legile, Parlamentul să le elaboreze şi să le voteze, monitorizând şi implementarea lor, iar puterea judecătorească ar trebui să adopte hotărâri justiţiare, indiferent de interese”, e de părere deputatul.

Potrivit secretarului Alianţei Anticorupţiei, Mircea Eşanu, în R. Moldova, lupta împotriva corupţiei este mimată deseori. „Lipsesc nişte legi care ne-ar permite să luptăm eficient cu corupţia. Spre exemplu, ne lipseşte o lege cu privire la declararea veniturilor şi averii funcţionarilor publici, care ne-ar facilita depistarea modului în care îşi îmbogăţesc buzunarele funcţionarii publici”.

De asemenea, Eşanu sesizează şi lipsa unei legi privind finanţarea partidelor politice, fapt care permite infiltrarea pe listele partidelor a mai multor persoane anonime, cu activităţi dubioase la activ. „Cetăţenii nu ştiu pentru cine să voteze. Pe listele electorale, de la al 4-lea candidat în jos, sunt nume irelevante sau chiar necunoscute. În astfel de condiţii, cine ne garantează că partidele nu sunt finanţate de nişte mafioţi sau chiar de criminali?”

EdeG