În faţa uşilor închise

O greşeală în codul genetic i-a schimbat viaţa pentru totdeauna. De la 18 ani, Vasile nu mai poate păşi pe propriile picioare. Este bolnav de miopatie. Maladia i-a atrofiat muşchii mâinilor şi ai picioarelor. Scaunul cu rotile a devenit pentru el singura posibilitate de deplasare. Ştie să-l conducă în cele mai diverse situaţii. «Îl cunosc la perfecţie», spune Vasile Vlad, invalid de gr. I. Pe timp de vară, dispune de un mijloc de transport de alternativă – un scooter care funcţionează cu acumulatoare. Cu acesta poate parcurge câte 60 km pe zi.

De 20 de ani, în satul Sipoteni, r. Călăraşi, Vasile îşi trăieşte viaţa într-un scaun cu rotile. Iniţial era cuprins de teama că sătenii îl vor ignora. «De la început ieşeam în sat pe furiş, când însera. Nu doream ca cineva să mă observe», spune el. În aceeaşi situaţie sunt încă 50 de persoane cu dizabilităţi din comuna Sipoteni, dintre care 5 sunt imobilizate în scaune cu rotile. Nu se plânge pe destin, are capacităţi care îi permit să fie activ şi să se manifeste în viaţa publică. Din 2003, este preşedinte al ONG «Înger», pe care l-a deschis chiar el. Este şi consilier local şi iniţiatorul mai multor proiecte de sprijin al persoanelor social-vulnerabile. De cinci ani a deschis şi un centru de calculatoare. Problema cu care se confruntă Vasile de-a lungul anilor este lipsa accesului în instituţiile din sat. «Îmi vine foarte greu să mă deplasez, pentru că nu avem în sat asamblate rampe la intrarea în instituţii, care mi-ar permite să ajung oriunde de unul singur, cu scaunul cu rotile. Sunt nevoit să chem câţiva băieţi, care mă ajută să merg unde am nevoie», spune Vasile.

«Nici în Parlamentul de la Chişinău nu există căi de acces», adaugă el. Afectat de această condiţie, Vasile Vlad s-a adresat cu cereri repetate la primarul din comună. În cele din urmă, a fost amenajată o cale de acces pentru persoanele imobilizate în scaune cu rotile. În urma nerespectării anumitor standarde, construcţia respectivă nu este în totalitate practicabilă. Vasile Vlad spune că aceasta trebuie să fie construită sub un unghi de 15 grade, astfel încât persoana să poată urca de una singură. «Am prezentat primarului normele standardizate pentru construcţie, însă nu s-au respectat aceste reguli. Am încercat să mă urc cu scooterul, dar am căzut în cap. Accesul acesta este inapt», spune Vasile, nemulţumit de construcţie.

Elena Chitoroagă, secretarul consiliului local Sipoteni, afirmă că drumul de acces, construit la primărie, casa de cultură şi oficiul poştal, este accesibil şi chiar mai bun decât în alte părţi.

Relaţiile lui Vasile cu autorităţile publice s-au înrăutăţit şi mai tare. Conflictul cu primarul şi secretarul consiliului local a dus la un proces de judecată. Lupta a început să se încingă în momentul în care Vasile a fost numit consilier local din partea Alianţei „Moldova Noastră”. Tot în acel moment i-a mărturisit primarului că la alegerile viitoare va candida la postul de primar în comuna Sipoteni. Primarul, care este de partea comuniştilor, probabil a fost afectat de cele spuse de Vasile.

«M-a numit handicapat. Cum un calic ca el să fie primar? Asta nu se poate», spune ofensat Vasile Vlad. Primarul nu a fost de găsit pentru a confirma cele spuse. Vasile Trifan este plecat pentru 10 zile în Polonia, în vederea implementării unor proiecte ecologice în Sipoteni. Secretarul consiliului, însă, a stăruit să spună că nu au existat asemenea vorbe la adresa acestuia.

«Toate sunt vorbe goale. În calitatea mea de funcţionar public şi de cetăţean, nu am spus niciodată aşa ceva. Eu nici nu pot să rostesc aşa cuvinte», spune, într-un fel mirată, Elena Chitoroagă.

Cu zoile aruncate au mers până la judecată

Pe 14 mai 2008, Vasile Vlad a cerut Judecătoriei Călăraşi să-i fie apărată onoarea şi demnitatea, solicitând o recompensă materială de 100 mii de lei de la primar şi 10 mii de lei de la secretară. Şi la prima şedinţă de judecată, şi la următoarea, reclamanţii nu s-au prezentat. Judecătorul a emis o hotărâre prin care Vasile Vlad urma să primească doar 10 mii de lei de la primar şi 1 mie – de la secretar. Această decizie nu a fost agreată de către reclamanţi. Ulterior, aceştia atacă decizia la Curtea de Apel Chişinău. Şi în această instituţie, însă, Vasile nu a găsit amenajată o cale de acces specială pentru persoanele imobilizate în scaunul cu rotile. A fost ajutat să ajungă la al doilea etaj, acolo unde urma să aibă loc şedinţa.

Anatol Doga, preşedintele Curţii de Apel Chişinău, spune că pe parcursul a două luni această problemă va fi rezolvată. Suma de 200 mii de lei, necesară pentru construcţia respectivă, e deja alocată.

«Aveţi perfectă dreptate. Nicio instanţă de la noi nu are amenajate locuri speciale de acces pentru aceste persoane. Nici la Curtea Supremă nu există. Săptămâna viitoare facem proiectul, de la etajul 1 până la etajul 2. Vor veni specialişti, facem planul, pentru că este un lucru sensibil şi e necesar să respectăm anumite standarde. Noi trebuie să le facem condiţii, chiar dacă nu sunt cereri de nemulţumire din partea lor. Asta este obligaţia statului şi a noastră», spune Anatol Doga.

La 4 noiembrie 2008, la Curte se prezentă doar Vlad. Primarul şi secretarul au lipsit. Conform legii, examinarea cazului a fost amânată pentru 14 noiembrie. Uluit, în aceeaşi zi, Vlad primi vestea că acest caz e transmis spre rejudecare la Călăraşi.

Judecata a continuat la Călăraşi. La cele două şedinţe, Vasile Vlad nu a avut posibilitate să se prezinte. Singurul motiv a fost lipsa unui mijloc de transport.

Cu onoarea lezată la el acasă

«Ştiţi, pe timp de iarnă, picioarele îmi îngheaţă şi am nevoie de câteva ore ca să le încălzesc. În plus, băieţii care mă ajută de obicei să mă deplasez erau plecaţi. Pe timp de vară, cu scooterul, ajung în oraş timp de o oră. Nu am putut nicidecum să mă prezint», spune Vasile, motivându-şi absenţa de la cele două şedinţe de judecată. Reclamanţii, însă, s-au prezentat. «Primarul s-a prezentat, normal, are un Ford Focus de 300 mii de lei, din bugetul Primăriei. A avut cu ce să ajungă în raion. Eu nu am decât scaun cu rotile», ne spune Vasile.

La 31 ianuarie curent, Judecătoria Călăraşi a emis hotărârea prin care cererea de chemare în judecată a lui Vasile Vlad către Vasile Trifan şi Elena Chitoroagă, privind apărarea onoarei, demnităţii şi repararea prejudiciului moral, este scoasă de pe rol.

În prezent, Vasile intenţionează să apeleze în instanţele superioare. Zice că nu are bani pentru a plăti un avocat bun, dar oricum va apela la ajutorul unuia. Pensia de 530 de lei, plus cei 70 de lei pe care îi primeşte de la fiecare şedinţă la primărie în calitatea sa de consilier, îi ajung să îngrijească de cei doi copii ai săi: un băiat şi o fată. De şase ani, soţia sa a plecat din sat la muncă în Rusia, timp în care nu s-a mai interesat de familie. Vasile, însă, bate drumul prin instanţe ca să-i poată avea sub tutelă. «Legea nu-mi permite mie, o persoană cu dizabilităţi, ca să obţin tutelă asupra lor», spune Vasile Vlad.

Natalia SEVERIN