Principală  —  Reporter Special  —  Reportaje   —   În doi ani şi jumătate,…

În doi ani şi jumătate, un singur funcţionar condamnat, la şase luni de închisoare, pentru acte de corupţie

446-functionar-maklerÎn doi ani şi jumătate, doar trei persoane au fost condamnate la închisoare cu executare pentru acte de corupţie şi doar una dintre ele cu statut de funcţionar public. Majoritatea covârşitoare a infracţiunilor de corupţie depistate de organele de drept sunt săvârşite chiar la locul de muncă al funcţionarului, iar în instanţă, în fiecare al doilea dosar, procurorul solicită instanţei de judecată aplicarea anumitor articole din Codul Penal, care atenuează situaţia inculpatului.

Sunt doar câteva concluzii ale unui studiu privind dosarele de corupţie arhivate în instanţele de judecată în perioada 1 ianuarie 2010 — 30 iunie 2012. Studiul a fost elaborat de un grup de experţi, din componenţa căruia au făcut parte Cristina Ţărnă şi Raisa Botezatu, fiind realizat de Centrul Naţional Anticorupţie (CNA), cu suportul Curţii Supreme de Justiţie (CSJ) şi asistenţă din partea Proiectului MIAPAC (proiect finanţat de Uniunea Europeană). În cadrul acestui proiect, au fost analizate toate dosarele de corupţie pe care a fost pronunţată o soluţie definitivă şi irevocabilă de către instanţele de judecată în perioada de referinţă.

Trei condamnaţi pentru trafic de influenţă

Au fost evaluate 198 de dosare penale, intentate în cazul a 246 de persoane, dintre care 204 au fost inculpate, fiind acuzate de comiterea a 229 de fapte penale, precum coruperea pasivă, coruperea activă, traficul de influenţă, abuzul de putere sau abuzul de serviciu, darea de mită, luarea de mită, delapidarea averii străine cu folosirea situaţiei de serviciu, alte infracţiuni conexe.

Astfel, cea mai dură concluzie a studiului atestă faptul că doar trei persoane din cele 246 inculpate au executat pedepse reale, privative de libertate. În toate aceste cazuri a fost vorba despre comiterea infracţiunii de trafic de influenţă. Doar o persoană dintre acestea era funcţionar public, pedeapsa sa fiind de închisoare reală pentru şase luni, pentru trafic de influenţă. Funcţionarul, care era angajat al unui penitenciar, a pretins 6000 de euro, cu promisiunea că are influenţă în sistem şi poate elibera un condamnat înainte de termen. Celelalte două persoane condamnate pentru trafic de influenţă, la trei şi, respectiv, un an de închisoare, se ocupau cu facilitarea obţinerii cetăţeniei române, fiind condamnate pentru estorcare de bani pe motiv că au influenţă asupra angajaţilor Ambasadei şi Consulatului României din R. Moldova.

Mita se oferă în birourile funcţionarilor

Studiul mai relevă că dosarele penale de corupţie care ajung în instanţele de judecată – conform datelor din rechizitoriu – sunt cele de trafic de influenţă, în aproape jumătate dintre cazuri, abuz de putere sau abuz de serviciu (17%), corupere pasivă şi primirea unei remuneraţii ilicite de către un funcţionar public (16%). Foarte rare sunt cazurile de examinare a formelor de corupere activă şi dare de mită (4,5%), ceea ce vorbeşte despre faptul că funcţionarii publici nu sunt dispuşi să denunţe coruperea lor. Cele mai frecvente acte de corupţie admise de către funcţionari se săvârşesc direct la locul de serviciu, de regulă, în schimbul unor sume de bani (95%), valoarea medie a cărora este de 12.245 lei, pentru care funcţionarii se oferă să îndeplinească acţiuni contrare atribuţiilor de serviciu sau să nu le îndeplinească deloc (74%).

Faptul că funcţionarii nici nu încearcă să se ascundă atunci când iau mită vorbeşte concomitent despre mai multe lucruri, scriu autorii studiului. “Funcţionarii nu simt remuşcări, nu au senzaţia că ar face ceva greşit, din moment ce nici nu-şi schimbă cadrul normal de activitate pentru a încheia şi executa tranzacţii de corupţie. se întâmplă atât de natural, cum ai veni şi pleca de la serviciu. Într-un fel, corupţia pare să facă parte din programul lor de lucru, pentru care primesc şi salarii din bugetul public. Ei, practic, nu se simt infractori. La rândul lor, şi infractorii au senzaţia impunităţii, care ar putea fi alimentată de diverşi factori: sunt prea rare sau nu există deloc exemplele de tragere la răspundere penală a colegilor lor corupţi de către organele de drept, iar cei care au fost traşi la răspundere nu au suportat consecinţe dramatice pentru cariera lor”, se spune în studiu.

Bărbaţii, cel mai frecvent implicaţi în corupere

Interesant este faptul că cei care iau cel mai des mită sau se oferă să comită abuzuri sunt bărbaţii (în 80% din cazuri) cu vârstă de aproximativ 40-42 de ani, cu studii superioare (66—85%), care activează în cadrul organelor de drept sau justiţie (32—45%), fără antecedente penale (în 100% din cazuri). Cei care oferă mită cel mai des sunt tot bărbaţii (în 85% din cazuri).

Totodată, studiul relevă faptul că profilul denunţătorilor actelor de corupţie este cel al unui bărbat (73%) cu vârsta medie de 32 de ani, fără studii superioare (86%), aproape sigur neangajat în câmpul muncii (72%) şi care nu are nicio relaţie specială cu funcţionarul căruia îi oferă mită (93%). “Este interesant faptul că în categoria denunţătorilor actelor de corupţie intră o majoritate covârşitoare de 72% de tineri cu vârsta între 18-40 de ani, dar neangajaţi în câmpul muncii. Ştiind de reticenţa generală de conlucrare cu organele de drept a marii majorităţi a populaţiei, nu este prea clar ce motivează şomerii tineri să denunţe actele de corupţie”, scriu autorii studiului.

Procurorii solicită pedepse mai blânde

Totodată, cele mai multe dosare penale se intentează în baza denunţurilor sau a plângerilor, iar aproape jumătate din toate dosarele de corupţie, 43%, se examinează într-o singură şedinţă de judecată, fapt ce se explică prin aplicarea pe larg a acordului de recunoaştere a vinovăţiei de către inculpat, care permite examinarea în procedură judiciară simplificată a dosarului.

La susţinerea acuzării de stat, procurorii solicită instanţei de judecată, în fiecare al doilea caz (50%), aplicarea unor prevederi speciale din Codul Penal prin care se uşurează pedeapsa inculpatului. Din cazurile în care procurorii invocă aceste prevederi, în 80% se solicită încheierea acordului de recunoaştere a vinovăţiei (pentru care se reduce o treime din pedeapsa maximă) şi acest lucru se face nu în schimbul unei colaborări în privinţa altor corupţi greu de anchetat, ci pur şi simplu pentru finalizarea mai grabnică a procedurilor în faţa instanţei, relevă studiul, care scoate în evidenţă şi o altă problemă a sistemului judecătoresc, tergiversarea examinării unor dosare penale. Astfel, în jumătate din dosarele de corupţie verificate de către autorii studiului au avut loc tergiversări. În 40 % din cazuri tergiversarea a venit din cauza părţii apărării. În 57% din cazurile investigate de către autorii studiului, instanţele au emis sentinţe de condamnare a inculpaţilor, în 31% – sentinţe de încetare a procesului penal şi în 12% – sentinţe de achitare în privinţa inculpaţilor.

Judecătorii, primii avocaţi ai inculpaţilor

Experta anticorupţie Cristina Ţărnă, una dintre autoarele studiului, susţine că situaţia “foarte gravă”, descrisă în cercetare, are la bază faptul că judecătorii au o marjă prea mare de interpretare a legii. “Mă miră faptul că societatea şi toată Europa vuieşte că noi avem o mare problemă cu corupţia, iar singurii care nu văd asta sunt judecătorii. Ei sunt exagerat de buni. Ei sunt primii avocaţi ai inculpaţilor”, spune Cristina. “Presupun că e vorba de corupţie. Cert e că ei abuzează de marja lor de interpretare. Nu poţi să-i pui funcţionarului public ca circumstanţă atenuantă lipsa antecedentelor penale, pentru că el nu mai era funcţionar dacă avea antecedente. Sau faptul că are o reputaţie bună pentru că nu stă la evidenţă la narcolog sau nu e alcoolic. Judecătorii se fac a nu înţelege”, crede experta.

“Ei nici nu vor să stabilească precedente, pentru că acum se vorbeşte foarte mult despre corupţia în rândul judecătorilor. De precedente despre cum să condamni pe cineva pentru corupţie, când ei singuri se pot pomeni în această situaţie, ei nu au nevoie. Ştiu că pot fi următorii. E clar, meteahna judecătorilor este corupţia. Nu toţi, dar unica problemă a lor este corupţia. De asta ei sunt extrem de înţelegători cu funcţionarii corupţi”, precizează Cristina Ţărnă. Rezultatele acestui studiu au fost discutate în mai toate instituţiile importante ale statului, inclusiv în cadrul Consiliului Suprem de Securitate.