În detenţie visa lumina zilei

Deţinutul cu paralizie cerebrală infantilă, condamnat pentru circulaţia drogurilor, a revenit acasă. În urma deciziei instanţei de judecată din 24 aprilie 2012, după două luni de detenţie, deţinutul Ion îşi ispăşeşte pedeapsa la domiciliu. În prezent, familia sa este în aşteptarea judecăţii de la Hânceşti, în speranţa că acest caz va fi închis.

În martie, ZdG anunţa despre cazul unui deţinut cu paralizie cerebrală infantilă, condamnat pentru circulaţia drogurilor.

În pofida faptului că tânărul nu se poate mişca şi necesită îngrijiri speciale, el îşi ispăşea pedeapsa în Penitenciarul nr. 13, în condiţii degradante şi inumane. Familia a angajat un nou avocat care, la fel ca şi medicul penitenciarului, confirma faptul că “sănătatea nu-i permite clientului său să-şi ispăşească pedeapsa în condiţiile penitenciarului”. După publicarea articolului “Deţinut cu paralizie, condamnat pentru circulaţia drogurilor”, au fost sensibilizaţi mai mulţi cititori, instituţii neguvernamentale, dar şi reprezentanţi ai autorităţilor statului.

Are insomnie şi tresare la cel mai mic zgomot

ZdG a aflat despre cazul lui Ion dintr-o scrisoare, trimisă pe adresa redacţiei de către deţinuţii din Penitenciarul nr. 13, care erau indignaţi de faptul că a putut fi închisă în astfel de condiţii o persoană care nu se poate mişca şi necesită îngrijiri speciale. Medicul-şef al penitenciarului susţine că “n-am mai avut deţinuţi într-o stare atât de gravă şi n-am auzit să fi fost un caz similar într-un alt penitenciar”.

Ca să nu se agraveze starea fizică şi psihologică a deţinutului, medicul-şef susţinea la momentul detenţiei că “am luat măsuri ca să aibă anumite condiţii şi, astfel, starea lui este stabilă”. Starea lui Ion nu este însă deloc stabilă. În penitenciar el a răcit şi acum urmează un tratament. Pe de altă parte, el îşi aminteşte că “singurul ajutor în penitenciar venea din partea colegilor de celulă, îndeosebi din partea unui tânăr care îi era permanent alături”. Băiatul însuşi spune că i-a fost greu în detenţie: “Mi-am stricat şi fărâma de sănătate pe care o mai aveam: rinichii, stomacul, spinarea”.

În prezent, tânărul urmează un tratament, de două ori pe zi. Medicul spune că trebuie să facă teste,  să vadă rezultatele de la ultrasonografie şi radiografie, pentru a-i recomanda o cură de tratament completă. Tatăl lui Ion spune că starea fiului său s-a agravat evident: “Nu vreau să mă plâng, dar e mult-mult mai rău decât a fost, nu doar fizic, dar şi psihologic”. Deşi colegii de celulă erau loiali, erau şi dintre acei care găseau motive să-l umilească, el neavând cum să se apere. În cele din urmă, detenţia l-a marcat profund. Noaptea nu doarme mai mult de o oră, are insomnie, tresare la cel mai mic zgomot şi priveşte speriat în jur, ca să se asigure că într-adevăr e acasă şi nu e doar un vis.

Nopţile nu mai erau pentru odihnă, ci pentru lacrimi

În absenţa lui Ion, cei de acasă nu-şi puteau găsi locul, gândindu-se doar la el. Rămas singur în casă, tatăl băiatului îşi plângea amarul sie însuşi. Nopţile nu mai erau pentru odihnă, ci pentru lacrimi. Când şi-a revăzut fiul, bărbatul iarăşi a izbucnit în plâns – atât de durere, că băiatul său a fost nevoit să înfrunte atâtea greutăţi, cât şi de fericire, că-l vede în sfârşit acasă. La fel de marcată a fost şi bunica băiatului: “Mă gândeam zi şi noapte la el. Ce face acolo? Acasă îl ajuţi, dar acolo cine să-l ajute? Străinii? Aceştia nici nu se uită. Dau cu piciorul în tine”.

Ion a aflat decizia judecătorului de a-şi ispăşi pedeapsa la domiciliu chiar în sala de judecată şi s-a emoţionat mult când a înţeles că va reveni, în sfârşit, alături de cei dragi: “Când am aflat în sala de judecată că pot să mă întorc acasă, nu-mi venea să cred. Am început să plâng de fericire. Am aşteptat foarte mult acest moment”. Ion îşi aminteşte că în detenţie visa să vadă din nou lumina zilei, soarele, să miroase aerul libertăţii. Deşi a revenit acum o săptămână, absoarbe cu lăcomie aerul de afară şi spune că mai e nevoie de timp ca să se obişnuiască din nou cu acest miros, căruia nu-i poate găsi o definiţie exactă.

Ca să nu se repete tragica istorie, familia băiatului încearcă să-i ţină la distanţă pe foştii lui prieteni, fiind siguri că aceştia sunt de vină pentru cele întâmplate. Membrii familiei nu vor să rostească vreun nume sau să învinuiască pe cineva concret, dar consideră că ar fi mai bine să nu ţină legătura cu ei. Pe de altă parte, tatăl lui Ion nu poate înţelege nici azi cum putea fi condamnată o persoană care nu se poate deplasa de sine stătător şi nici nu-şi poate mişca mâinile pentru o infracţiune atât de gravă: “Nu înţeleg. Oare chiar nu se vede în ce stare e? Cum poţi să acuzi pe cineva ca el? Nu înţeleg şi gata”.

“Important este să se procedeze conform legii”

Avocatul parlamentar Anatolie Munteanu a aflat despre cazul lui Ion după publicarea articolului din ZdG: “Noi ne-am documentat vizavi de situaţia creată. Unul dintre angajaţii noştri a luat cunoştinţă de acest caz. Important este să se procedeze conform legii”. De aceeaşi părere este şi avocatul lui Ion, Dumitru Radu: “Noi lucrăm cu instrumentul legii. Aceasta este unica posibilitate de a face dreptate”. În timp ce Anatolie Munteanu susţine că în cazul lui Ion “ar fi aplicabilă procedura de eliberare condiţionată înainte de termen pe motiv de îmbolnăvire de o boală gravă”, avocatul lui Ion a obţinut ca băiatul să-şi ispăşească pedeapsa la domiciliu.

Totuşi, familia speră că băiatul va fi achitat. Pentru aceasta, însă, e nevoie de noi probe în instanţă. Astfel, Dumitru Radu susţine că va fi dispusă expertiza medicală care să arate starea sa fizică şi psihică, în baza căreia medicul-legist să spună dacă tânărul a putut sau nu să comită infracţiunea pentru care a fost acuzat. Ion şi familia sa speră că vor reuşi să treacă de aceste greutăţi şi că ele nu vor fi decât o amintire urâtă, pe care, cu timpul, vor încerca s-o uite. Totodată, mama băiatului, care este plecată la muncă peste hotare, nu este la curent cu ceea ce se întâmplă acasă. Familia a decis că e mai bine să nu ştie, încercând astfel s-o protejeze.

Amintim că Ion, persoană cu paralizie cerebrală infantilă, a fost condamnat la 5,2 ani de închisoare în temeiul articolului 217/1, alin. (3), lit. f) al Codului Penal al R. Moldova (Circulaţia ilegală a substanţelor narcotice, psihotrope sau a analoagelor lor în scop de înstrăinare). Deşi, după cum afirmă avocatul, la momentul reţinerii au fost comise mai multe încălcări de procedură, ele n-au fost semnalate în timpul examinării cauzei în judecată, astfel ajungându-se la situaţia descrisă.

Olga BULAT

Preluarea textelor de pe pagina www.zdg.md se realizează în limita maximă de 500 de semne. În mod obligatoriu, în cazul paginilor web (portaluri, agentii, instituţii media sau bloguri) trebuie indicat şi linkul direct la articolul preluat din www.zdg.md Instituţiile de presa care preiau articole sau imagini pentru emisiuni TV sau radio, vor cita sursa, iar ediţiile tipărite vor indica sursa şi autorul informaţiei. Preluarea integrală se poate realiza doar în condiţiile unui acord prealabil cu redacţia.

Comentariile Dvs. la articolele de pe www.zdg.md sunt apreciate, dacă sunt exprimate într-un limbaj decent. Ne rezervăm dreptul să nu publicăm sau să ștergem mesajele care aduc ofense și injurii celorlalți vizitatori, care incită la ură de rasă, religie și sex.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *