În atenţia lui Filat, Lupu, Ghimpu şi Plahotniuc: Un clovn visează să meargă

Cândva, un clovn de 120 de centimetri, mereu cu zâmbetul pe buze, bine dispus, optimist, săritor la nevoie şi înconjurat de prieteni… Astăzi, şi-a păstrat doar zâmbetul pe buze şi optimismul, pe care încearcă să-l amplifice zi de zi, pentru că de el are nevoie acum cel mai mult. Prietenii de odinioară l-au uitat. Clovn, deocamdată, nu poate fi. De ajutat ar ajuta şi acum, dar nu mai este în stare. Nu poate merge.

“Ajutaţi-mă, vă rog!” Acest strigăt de disperare de pe o reţea de socializare, urmat de o descriere mai aprofundată a problemei, ar putea lăsa indiferent doar pe cineva fără suflet. Aşa l-am găsit şi eu, pe internet, ghidat de acel mesaj. M-a impresionat încă atunci când i-am auzit primele cuvinte din tragica-i istorie. Pentru a simţi însă cu adevărat problemele cu care se confruntă, este nevoie să mergi la el, să discuţi faţă-n faţă. “Dar cum te găsim în sat?”, mă încumet să-l întreb, înainte de plecare. “Nu va fi greu. Stau în centru şi sunt singurul din sat în “cărucior” (scaun cu rotile – n.r.)”, mi-a răspuns el.

Visa…, şi visul i s-a împlinit

Tudor Cîrlan are 30 de ani, 1 metru şi 20 de centimetri. Este “pitic”, aşa cum se obişnuieşte la noi să fie numiţi cei care se caracterizează printr-o statură cu mult inferioară celei medii. Tudor locuieşte în satul Ruseştii Noi, r-nul Ialoveni. A frecventat şcoala din localitate până în clasa a cincea. După decesul tatălui său, a decis că este timpul să-şi asume el rolul de cap al familiei. Trăia atunci, la fel ca şi acum, cu fratele său mai mare, care are probleme de sănătate mintală, şi cu mama, acum pensionară.

Visul de mic copil al lui Tudor a fost să devină cântăreţ sau măcar “artist”. Părinţii i-au cumpărat încă atunci când avea 5 ani un fluier, dar şi alte instrumente muzicale. Pe la 6 ani, deja putea cânta la fluier. Are şi o voce care i-ar face invidioşi pe majoritatea cântăreţilor de la noi. Nu de puţine ori a cântat la nunţile apropiaţilor.

De la extaz la agonie, într-o secundă

După ce a “îmbrăţişat” mai multe profesii, visul din copilărie avea să devină realitate. Într-o zi, prin sat s-a răspândit vestea că este nevoie de persoane mici de statură pentru formarea unei noi trupe de circ. Din vorbă-n vorbă, au ajuns la Tudor. “Au venit la mine la poartă şi mă aşteptau. Ei erau cu privirea sus şi mă strigau, dar eu, fiind foarte mic, am ajuns la  picioarele lor pe neobservate”, povesteşte amuzat Tudor. A fost cooptat imediat în echipă, iar peste o lună, după ce a învăţat tainele circului, participa deja la spectacole. Tudor era clovn. A călătorit prin multe sate şi a adus zâmbetul pe buzele multor copii. A fost chiar cu spectacole şi în străinătate. Îşi făcuse mulţi prieteni. Era cel mai fericit om din lume. Copiii îl adorau. Îi plăcea foarte mult ceea ce face. Simţea că şi-a găsit în sfârşit locul. Era artist.

Povestea a durat aproape 7 ani, până într-o zi, când Tudor şi ceilalţi colegi de trupă au mers să se odihnească la pădure, la nişte frigărui. Nimeni nu bănuia ce avea să se întâmple. “La un moment dat, am auzit cum cineva a strigat: “Ţine-te!”. N-am ştiut ce să fac. Atunci, cineva a sărit pe spatele meu. Am căzut cu fruntea de pământ şi mi-am pierdut cunoştinţa timp de vreo 10 secunde. Toţi s-au speriat”, îşi aminteşte Tudor. Nu a crezut însă că din acel moment viaţa lui se va schimba radical şi că peste câteva zile va trebui să renunţe la visul său, acela de a fi artist, în favoarea altuia, acela de a merge din nou.

“Am venit acasă. Aveam dureri de spate, dar parcă nu erau probleme mari. În tot acest timp, însă, mersul scădea. Nu aveam putere în picioare. M-am dus la lucru, am lucrat 4 zile, iar a cincea nu am mai reuşit s-o lucrez. M-a adus acasă un verişor, în braţe.” A ajuns mai apoi la Institutul de Neurologie şi Neurochirurgie, unde a aflat că starea sa de sănătate este foarte gravă şi că e nevoie de o operaţie urgentă.

Acum are un nou vis… să meargă din nou

Tudor spune că îi este recunoscător lui Nicolae Caproş, medicul care l-a operat şi care l-a făcut să-şi simtă din nou picioarele. “Mi-a spus că, pentru aşa operaţii, la noi în ţară nu se oferă garanţii.” Deşi a făcut diverse proceduri şi a apelat la ajutorul mai multor medici, Tudor a simţit doar schimbări neesenţiale în bine. Tot Nicolae Caproş l-a ajutat şi după operaţie. Acesta l-a îndemnat să meargă la Spitalul Militar din Sankt Petersburg pentru o eventuală nouă operaţie. “Acolo, mi s-a spus că e posibil să mă opereze, dar că am nevoie de 20 mii de euro. Când am auzit cifra asta… De unde să iau eu atâţia bani? Acum m-au sunat, m-au întrebat cum mă simt şi mi-au spus că trebuie să merg iar la consultaţii. Ce fel de consultaţii dacă nu am bani?”, se întreabă Tudor.

“Prietenii îmi spun că am bani în bancă. Eu pot să mor de foame, pot să nu am nimic, dar la banii aceia nu umblu.”  După ce a revenit din Sankt Petersburg, Tudor, la îndemnul apropiaţilor, şi-a deschis un cont în bancă, cont în care speră să adune cei 20 mii de euro necesari pentru invervenţia chirurgicală.

Singur nu-şi poate împlini visul

“Doamne, oare când o să am şansa să merg pe picioare din nou?”, se întreabă zilnic bărbatul de 30 de ani, cu o voce de copil, care tremură atunci când creierul se gândeşte doar la posibilitatea de a merge din nou. Acum Tudor are un alt vis, după ce şi l-a împlinit pe acela de a deveni artist. Acum, Tudor vrea să poată merge din nou. Singur sau cu ajutorul rudelor, se pare că nu va reuşi să şi-l îndeplinească niciodată. Mama sa, Feodora, are o pensie lunară de 600 de lei. Fratele său, Constantin, cu probleme de sănătate mintală, fiind invalid de gradul II, primeşte de la stat 242 de lei. Pensia lui Tudor este de 606 lei. Venitul lunar al acestei familii atinge cu greu cifra de 1500 de lei, adică aproape 100 de euro. Astfel, pentru a reuşi să adune cei 20 de mii de euro necesari, Tudor şi familia sa ar trebui să aştepte aproape 17 ani, fără a se hrăni, a se îmbrăca sau a plăti facturile… Atunci, Tudor ar avea 47 de ani.

Nu vrea însă să aştepte atâta. Iar pentru a merge din nou, este dispus la orice sacrificiu. “Am scris scrisori pe la Parlament, încă atunci când era Ghimpu preşedinte. Am scris la Ministerul Sănătăţii, Sandei Filat, dar nimic. Am mai primit ajutoare de la funcţionari din primăria Chişinău, în rest, tăcere. Din câte ştiu, acum ceva timp, aveam pe cont 1500 de lei, 300 de euro şi 50 de dolari. Asta timp de 3 ani. E rău”, concluzionează Tudor Cîrlan, care însă nu-şi pierde speranţa că, într-un final, va reuşi să meargă din nou.

PS. Tudor Cîrlan va fi unul dintre eroii emisiunii “Reporter de Gardă”, difuzată în fiecare joi la Moldova 1.

Victor MOŞNEAG
Doritorii de a-l ajuta pe Tudor Cîrlan pot telefona la numărul de mobil 069129109 sau pot depune bani pe contul
BC “Victoriabank” SA,
Fil. 24 Ialoveni BICVICBMD2X479
Deţinătorul contului: Cîrlan Tudor
Nr. Contului:
2233324588(MDL)
2233624589(USD)
2233024590(EUR)
Adresa: str. Alexandru cel Bun nr. 92, or. Ialoveni.

Preluarea textelor de pe pagina www.zdg.md se realizează în limita maximă de 500 de semne. În mod obligatoriu, în cazul paginilor web (portaluri, agentii, instituţii media sau bloguri) trebuie indicat şi linkul direct la articolul preluat din www.zdg.md Instituţiile de presa care preiau articole sau imagini pentru emisiuni TV sau radio, vor cita sursa, iar ediţiile tipărite vor indica sursa şi autorul informaţiei. Preluarea integrală se poate realiza doar în condiţiile unui acord prealabil cu redacţia.

Comentariile Dvs. la articolele de pe www.zdg.md sunt apreciate, dacă sunt exprimate într-un limbaj decent. Ne rezervăm dreptul să nu publicăm sau să ștergem mesajele care aduc ofense și injurii celorlalți vizitatori, care incită la ură de rasă, religie și sex.

10 comentarii

  1. ceistina

    imi pare foarte rau de tudor nal cunosc dar vad ca se da staruinta sa poata din nou sa meearga …iti transmit mult sanatate si rabdare ca se va inplini visul tau…

  2. vera

    Daca a da cineva din ei, “din coada”, sa stiti ,ca mai au oleaca de simt omenesc, daca nu apoi…sa stiti ,ca-s crestini, ca si partiarhul Rusiei -decorat, plimbat si la urma – sarutat pe obragi, dar pe unii din noi, nici luati in seama…
    Tudore, nu te intrista;ce-i al tau i-i pus deoparte, dumnezeu le vede pe toate. Intr-o zi, in care nu o stii, o sa fii foarte fericit! Nu cadea prada gindurilor negre si amare. Tu o sa burui nevoia si o sa fii fericit.Asteapta raspunsul la rugaciunile tale cu rabdare si i-l ve-i primi numaidecit.O sa vezi!!

  3. tudor

    va multumesc din tot sufletulpentru incurajare si domnul sa va pazeasca de boli pe toti,poate e mare dumnezeu sio sa va arat din nou concertul meu cel vesel

  4. Dan

    Toti care vad acest mesaj,ginditiva ca doar cu ajutorul nostru acest flacau ar putea merge din nou…Dumnezeu a spus:Ajuta daca vrei sa fii ajutat.

  5. Olesea

    Da,cel mai tragic accident,imi pare enorm/foarte/cel mai rau,fiindca asa sar putea fi intimplat la oricine,TARE TRAGIC,SA STII TUDOR,CA DUMNEZEU VEDE,CINE SHI CE FACE!
    ”Ajuta daca vrei sa fii ajutat”…Dragi prieteni,se adreseaza la toti oamenii!

  6. Olesea

    E TRAGIC,SA STII CA CINEVA TINE LA TINE!
    CU SIGURANTA MULTI TE VREAU PE PICIOARELE TALE!
    SANATATE MULT TUDOR!

  7. Maria

    Tudore,fii tare! Nu ceda! Trebuie doar să crezi că într-o zi totul o să fie ca mai înainte.Depune toate eforturile şi-ai să vezi cum o sa fie ok!!!

  8. tuor

    va multumim din tot sufletul si speram ca cu rugaciunea mea ma va auzi si ma voi vindeca mai repede

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *