Ilie Cazac: Ştiam că mă vor elibera

„Luni, la ora 15.00, am aflat că urmează să fiu eliberat. Atunci mi-au dat adeverinţa de eliberare şi mi-au spus că pot pleca acasă. I-am cerut gardianului 2 ore pentru a putea să-mi iau rămas bun de la prietenii pe care mi i-am făcut acolo”, spune Ilie Cazac, tânărul care a stat închis 20 de luni în condiţii inumane, fiind acuzat de „înaltă trădare de stat” şi „spionaj în favoarea Chişinăului”. „Simţeam că trebuie să fie eliberat. Îl aşteptam mereu. Frigiderul era tot timpul plin. Îl aşteptam şi mă gândeam cu ce-l voi întâlni, ce-i voi pune pe masă. Ştiam că acolo nu mânca zile întregi…”, povesteşte Stela Surchicean, mama lui Ilie.

Ziua de miercuri, 2 noiembrie, Ilie Cazac şi mama sa, Stela Surchicean, şi-au petrecut-o la Chişinău, unde au avut întâlniri cu toţi cei care au făcut posibilă eliberarea sa, începând cu premierul Filat şi terminând cu reprezentanţii presei care au relatat despre reţinerea sa şi despre încercările disperate ale mamei sale de a atrage atenţia instituţiilor naţionale şi internaţionale asupra acestui caz.

„Mă ţineau într-o cameră mică, fără apă…”

Ilie şi-a încheiat ziua la Centrul de Reabilitare a Victimelor Torturii „Memoria”, înconjurat de directoarea Ludmila Popovici şi de ceilalţi medici, care vor încerca în viitorul apropiat să-l facă să revină la viaţa de odinioară, ştergând sechelele celor 20 de luni de detenţie ilegală.

„Erau gardieni care se comportau bine, dar şi gardieni care se comportau mai puţin bine. Aveam multe probeleme cu ei. De bătut nu m-au bătut tare, dar şi-au bătut joc de mine. Mă ţineau într-o cameră mică, fără apă, fără nimic. Toate astea – timp de 20 de zile. Trebuia să dau interviu la televiziunea din Transnistria, unde să-mi recunosc vinovăţia”, povesteşte Ilie. „Am fost aspru pedepsit pentru că nu am acceptat să fac asta. Pe 17 august, în octombrie…”.

A fost oprit de mama sa şi de Ludmila Popovici atunci când a încercat să povestească ce înseamnă „aspru pedepsit”. „Pentru o persoană care a trecut prin atâtea chinuri în ultima perioadă, să-şi amintească prin ce a trecut ar însemna acutizarea traumei”, spune Ludmila Popovici. „Încă nu putem spune multe lucruri despre condiţiile de detenţie fiindcă ne temem pentru securitatea lui Ilie. Securiştii separatişti umblă nestingheriţi prin Chişinău”, afirmă Stela Surchicean, mama lui Ilie. „Am fost maltratat de unii deţinuţi, care îndeplineau ordine, dar şi de gardieni. Erau deţinuţi care colaborau cu securitatea”, spune Ilie.

„Eram sigur că voi fi eliberat”

„În toată această perioadă, am reuşit s-o văd pe mama doar de 5 ori. De 2 ori – în timpul anchetei, şi doar de 3 ori – după ce am fost condamnat. Este clar că cel mai mult vreau să-i mulţumesc anume mamei mele, fără de care,  poate, astăzi nu eram aici. Şi mai apoi Guvernului, Misiuni OSCE, altor organizaţii care m-au ajutat, inclusiv material”, continuă Ilie.

Întrebat cum s-a schimbat viaţa sa după arest, Ilie spune că a devenit mult mai atent ca înainte. „Acum voi merge să-mi reabilitez sănătatea în Cehia, după care mă voi gândi ce să fac mai departe. Voi trece şi pe la ULIM, pentru că vreau să mă restabilesc la masterat. Trebuie să rămân în Chişinău, pentru că în Tighina nu mai pot rămâne, deşi e oraşul meu natal”, spune, parcă cu regret în voce, tânărul.

„Luni, la ora 15.00, am aflat că urmează să fiu eliberat. Atunci mi-au dat adeverinţa de eliberare şi mi-au spus că pot să plec acasă. I-am cerut gardianului 2 ore pentru a putea să-mi iau rămas bun de la prietenii pe care mi i-am făcut acolo. Ştiam că mă vor elibera. Eram sigur. Nu puteam să cred că Smirnov nu-mi va da drumul, ţinând cont de faptul că în Rusia pe 30 octombrie este ziua memoriei represiunilor politice”, spune convins Ilie Cazac. Pe 30 octombrie 1974, în lagărele din Mordovia şi Perm, deţinuţii politici au declarat greva foamei, iar de atunci în Rusia ziua de 30 octombrie este zi a memoriei represiunilor politice.

„În penitenciar am cunoscut foarte multe persoane bune, nevinovate. Voi face tot posibilul ca să le ajut să fie şi ele eliberate”, le promite Ilie foştilor colegi de suferinţă. „Nu vreau să spun tot ce gândesc despre Smirnov”, declară tânărul.

„Toată lumea care m-a văzut în ultimele două zile mi-a spus că arăt altfel. Sunt primele zile, după aproape doi ani, când zâmbesc cu adevărat. Mă simt fericită ştiind că băiatul meu este la libertate, că nu este torturat”, povesteşte cu zâmbetul pe buze Stela Surchicean.

„Îl aşteptam … Frigiderul era tot timpul plin”

„Nu l-a graţiat Smirnov ca să-i mulţumim lui. Smirnov este o marionetă a Rusiei. Eu consider că nu el l-a graţiat, ci Rusia. Anume Rusiei pot să-i spun că a încălcat drepturile omului pe teritoriul altei ţări. Eu cred că şi Smirnov, şi Antiufeev (şeful serviciilor speciale din Transnistria – n.r.) sunt  marionetele Rusiei. Smirnov a îndeplinut ordinul Rusiei, iar  fiul meu a devenit o victimă întâmplătoare. Prin aceste arestări, ruşii ne-au demonstrat că Transnistria este teritoriul lor”, crede mama lui Ilie Cazac, care a protestat din iunie 2010 în faţa Ambasadei Rusiei de la Chişinău, cerând eliberarea fiului ei. Aceasta s-a aflat timp de câteva săptămâni şi în greva foamei.

„Simţeam că trebuie să fie eliberat. Îl aşteptam încontinuu. Frigiderul era tot timpul plin. Mă gândeam că va veni şi mă gândeam cu ce-l voi întâlni. Ce-i voi pune pe masă. Ştiam că acolo nu mânca zile întregi…”, zice Stela Surchicean.

„Omul are nevoie acum de odihnă. Trebuie să-şi revizuiască toate planurile pe care le-a avut anterior. Acum, el trebuie ajutat pentru a-şi continua viaţa. 20 de luni de detenţie lasă o amprentă foarte mare asupra oricărei persoane”, spune Ludmila Popovici, directoarea RCTV „Memoria”, organizaţie care a fost tot timpul alături de familia lui Ilie Cazac, sprijinind-o pe Stela Surchicean în toate acţiunile ei.

Ilie Cazac a fost reţinut în martie 2010 şi a fost condamnat ulterior la 14 ani de închisoare. Luni, 31 octombrie 2011, după 20 de luni de detenţie, regimul separatist de la Tiraspol l-a eliberat, după ce, pe 28 octombrie 2011, Igor Smirnov semna ordinul de graţiere.

Victor MOŞNEAG