Idei de afaceri ce pot fi pornite cu investiţii mici – creşterea gâştelor
Sunt puţine afaceri agricole ce pot fi lansate cu sume mici, dar care pot aduce un profit atrăgător. De aceea, ne-am propus, săptămânal, să venim cu o idee de afacere ce poate fi pornită cu investiţii nu prea mari. Însă, este nevoie să ţinem cont că succesul lor depinde de câţiva factori importanţi, cum ar fi: experienţa micului fermier, găsirea unei pieţe de desfacere, lipsa unei concurenţe puternice în zonă şi, bineînţeles, priceperea antreprenorului de a-şi dezvolta acel business.
A patra afacere despre care vom scrie este ferma de gâşte. Creşterea gâştelor poate fi o afacere frumoasă pentru o familie care trăieşte la ţară. Carnea de gâscă se vinde cu preţuri duble faţă de cea de găină, iar penele şi puful sunt folosite la confecţionarea pernelor şi chiar la căptuşeala hainelor scumpe de iarnă.
Gâştele sunt uşor de crescut, ele fiind foarte rezistente la boli şi adaptându-se bine la mediu. Gâştele produc în general 40-100 de ouă pe an, în funcţie de rasă, majoritatea primăvara. De asemenea, gâştele sunt păsările domestice care cresc cel mai repede, au cea mai lungă viaţă comercială şi cea mai mare greutate corporală. Iar sistemul lor digestiv le permite să se hranească şi să supravieţuiască numai consumând iarbă. Tot ce trebuie să aveţi ca să porniţi o afacere cu gâşte este un hambar şi o toloacă unde să stea toată ziua şi ar fi perfect dacă ar fi un lac în vecinătate, pentru scăldat.
Ouăle se pun în cuibar şi se aşteaptă 28 de zile pentru ca din ele să iasă bobocii. O gâscă poate cloci 8—10 ouă. Când gâsca începe clocitul, ea îşi schimbă comportamentul şi anume: rămâne pe cuibar, devine agresivă, unele dintre ele muşcă cu ciocul, îşi deschid larg aripile şi lovesc intrusul cu ele. Pentru a evita accidentele, este recomandat ca ouăle să se pună în cuibar în lipsa gâştei. Pentru aceasta se imobilizează gâsca, i se acoperă ochii cu mâna pentru a fi mai puţin stresată şi se aşază întru-un ţarc sau într-o cuşcă. După ce ouăle au fost depuse în cuib, se lasă gâsca să-şi descopere singură cuibul şi să îşi „ia ouăle în primire”. Dacă în zona de clocit mai circulă şi păsări din alte specii (ex: găini), lăsaţi în apropiere şi un gânsac care să păzească cuibul, pentru că găinile pot răvăşi cuibarul în timp ce gâsca bea apă.
La 8 zile se poate face prima verificare ovoscopică, pentru a vedea care dintre ouă au embrioni formaţi şi care sunt sterile. Cele sterile pot fi scoase din cuib pentru ca cele rămase să poată fi îngrijite mai bine. Durata de incubaţie este 29-31 de zile. De obicei, în a 28-a zi primele ouă sunt ciocănite şi apar primii boboci. Luaţi bobocii din cuib doar după 12 ore de la eclozare (ieşirea din ou, n.r.). După ce toţi bobocii au eclozat, puneţi-i într-un nou adăpost, izolat de curenţii de aer şi răpitori. În primele 24 de ore bobocii au nevoie doar de apă, rezerva de hrană din perioada embrionară le asigură supravieţuirea încă 2—3 zile.
Cel mai bun îngrijitor pentru boboci este gâsca-mamă. Aceasta, dacă nu este stresată şi are spaţiu suficient, îşi va încălzi bobocii, îi va îndemna să mănânce şi îi va duce la păşune încă din primele zile de viaţă şi îi va supraveghea.
Începând cu vârsta de o săptămână bobocii pot ieşi la iarbă. Totodată, nu trebuie să uităm că bobocii trebuie să fie ţinuţi la căldură şi uscaţi. Dacă se udă şi e frig, răcesc şi mor imediat. Până când le cresc penele (5—8 săptămâni) trebuie ţinuţi la adăpost de ploaie. Mâncarea trebuie să fie proaspătă, să conţină masă verde tocată, dar şi proteină. Totodată, se recomandă ca hrana bobocilor de gâscă să fie umezită, aceştia nu pot consuma un amestec uscat de urluieli, întrucât le acoperă nările, îngreunând astfel respiraţia. După vârsta de opt săptămâni bobocii au nevoie să fie asiguraţi cu o păşune, apă la discreţie şi umbră pe timpul verii, iar seara cu un supliment de furaje.
Pentru o creştere sănătoasă a gâştelor este nevoie ca spaţiul din adăposturi să fie suficient ca păsările să nu se înghesuie. De asemenea, adăpostul trebuie să fie izolat împotriva curenţilor reci de aer în perioada de iarnă. Aşternutul uscat şi fără mucegai este o condiţie importantă pentru menţinerea stării bune a pufului, penelor şi sănătăţii animalelor. Pentru aşternut sunt potrivite paiele de cereale, rumeguşul uşor sau talaşul şi turba fibroasă. E bine să se schimbe zilnic acest aşternut pentru a se evita umezeala şi murdăria. Înainte de instalarea aşternutului, adăpostul se va dezinfecta obligatoriu.
Mai mult, adăpostul trebuie aerisit periodic, iar gâştele ar trebui să stea într-un mediu iluminat şi noaptea. Iluminarea din timpul nopţii va stimula apetitul animalelor aflate în proces de îngrăşare şi le va oferi şi o senzaţie de linişte.
Păsările trebuie să aibă apă tot timpul la dispoziţie. Este suficient dacă pasărea poate atinge şi absorbi apa introducând ciocul 1 cm în adăpătoare. Apa din vase trebuie schimbată frecvent, deoarece resturile de furaje pot fermenta şi cauza astfel îmbolnăvirea gâştelor.
Umezirea furajului se face chiar înainte de administrare şi doar cantitatea care urmează a fi consumată în următoarele 2—3 ore. Nu trebuie să uităm că furajul se alterează uşor, fapt care obligă să fie consumat repede.
Gâştele au o creştere accelerată. Astfel, la 49 de zile, masculii au peste 5 kg, iar femelele peste 4 kg. Gânsacii sunt cei mai fertili în anii 2 şi 3, cu o scădere de 20% în anul 4.
Gâştele sunt cele mai inteligente dintre păsările domestice. Au memorie bună şi nu uită oamenii, animalele şi situaţiile care le-au înspăimântat. Cârdurile de gâşte sunt organizate ierarhic. Experţii recomandă de a fi evitată sacrificarea păsărilor în faţa cârdului, pentru că percep şi înteleg moartea.
