Gustul merelor de sub zăpadă

Merele i-au făcut să-şi petreacă dimineţile şi serile pe câmp, în livezi. Merele i-au făcut să-şi dea din buzunar ultimii bani, merele i-au făcut să intre în datorii şi tot merele îi ţin acasă. Atunci, însă, când merele ajung a fi prea multe, în condiţiile în care braţele de muncă sunt puţine, iar autorităţile consideră că roada ar fi o problemă, dar nu o posibilitate de a creşte economia unui stat şi pasează responsabilitatea pe cei care trăiesc din mere, ce ne facem?

Azi e o nouă zi în care, la margine de sat, fermierii stau la coadă să-şi cântărească merele, la zeci de metri distanţă de cele 1 363 hectare de livezi acoperite de zăpadă, lucrate de ţăranii din 180 de gospodării. Printre zeci de mâini trudite şi ochi furioşi se observă disperarea lui Constantin. El nu mai stă la coadă, nu mai negociază preţul merelor, nu mai caută cumpărători. El a aflat deja gustul merelor de sub zăpadă.

Când totul e plin de mere

–Badea Costea, matale, cât ţi-o mai rămas pe deal, 60 de tone? Aduni mai mulţi oameni şi, în două zile, le strângi. Ce-s 60 de tone? – întreabă Mihai Păunescu (M.P.), colector la fabrica „Alfa-Nistru”.

– Ce folos că scot oameni, culeg, le pun în lăzi, dar nu am unde le da? – răspunde Constantin Condrea (C.C.) şi amorţeşte în tăcere.

M. P.: Iaca, mata spune, în Rusia ai dat?

C.C.: Nu!

M. P.: Vezi? Totul se duce la suc, fiindcă Rusia nu ia, iar fabricile nu reuşesc să prelucreze. Iaca, matale, dacă cumperi o pâine într-o zi, o mâncaţi tot atunci? Aşa şi fabrica. Poate prelucra o mie de tone pe noapte, dar oamenii aduc două mii de tone şi nu reuşeşte. Dacă are de prelucrat 100 de mii de tone, dar restul unde să le depoziteze? Nu ai unde depozita. E tare mult măr anul ăsta, chiar şi faţă de anul trecut şi de alţi ani. Băieţii din Pocrovca, satul vecin, au venit din Rusia, de lângă Rostov, şi spun că şi acolo e tare mult măr. Zic că au dat prima roadă şi livezile de la Krasnodar. Au umplut Rusia cu mere şi le vând cu 6 ruble, direct din câmp. Dar ce-s 6 ruble? O dată la cinci ani merii dau aşa roadă, sau cum acolo, bade Costea?

C.C.: Mda… E mult măr, aşa ceva încă nu a fost. Mai demult culegeam de pe deal, puneam în remorci, venea fura şi le dădeam. Acum, totu-i plin cu mere. Celor care întreabă le zic: veniţi, culegeţi, luaţi-vă, nu-mi trebuie nici bani, măcar să aibă cineva folos. Anul trecut, le-am dat la un frigider din Pocrovca. Mi-au luat toate merele, 100 de tone. Atunci, dădeam merele la suc cu 3 lei, dar anul ăsta – cu 70 de bani. Asta-i, încheie dialogul Constantin Condrea, îndepărtându-se de cântarul înconjurat de remorci pline cu saci cu mere.

Câte mere au mai rămas sub zăpadă?

La un alt cântar zeci de oameni golesc sacii cu mere într-o maşină de mare tonaj.

–Nu ştiu ce poate face statul, dar chiar aşa an… Cred că trebuie să verifice activitatea fabricilor care primesc mere la suc. Cine ştie câştigurile lor? Cred că au super-câştiguri. Ce, s-a redus preţul la suc pe piaţa mondială? Anul trecut – 3,75 lei, anul ăsta – 70 de bani. Văd că, în magazin, aşa şi a rămas preţul la suc – 8 lei pentru 200 g. Să-i controleze, să le aplice taxe pentru că scot produsele din ţară, altfel e bătaie de joc de ţăran. Noi am ajuns cea mai de jos pătură socială, numai cu lucrul rămânem, spune răspicat Arcadie Ţurcanu, agricultorul care, de 18 ani, trăieşte din mere. Deţine trei hectare de livadă şi a vândut 15 tone de mere cu 2 lei kilogramul, 20 tone de mere vor fi date la procesare pentru suc. Încă un calcul: a scos din buzunar 50 de mii de lei, cheltuiţi pe chimicale, motorină, transport, dar a obţinut 30 de mii.

Prognoze neglijate

Încă în august 2018, Asociaţia Moldova Fruct, care întruneşte peste 170 de producători de fructe, anunţa că agricultorii vor obţine cea mai mare recoltă de mere din ultimii 10 ani, peste 500 de mii de tone. Şi datele prezentate de PrognosFruit în Polonia arătau că, în Europa, se prognozează o producţie de peste 12 milioane de tone de mere, cu 13% mai mult decât media din ultimii 3 ani, în Rusia – o recoltă cu 200 mii de tone mai mare decât în 2017, în Ucraina – cu 100 mii de tone mai mult, în România – cu 100 mii de tone mai mult, iar în China – mai puţin cu 28%.

Ce facem cu merele şi cu datoria

Constantin Condrea are 71 de ani, 25 dintre care i-a muncit zilnic pe câmp. A sădit, a îngrijit şi a adunat mii de tone de mere. Nicicând, însă, în cele aproape trei decenii, nu a rămas cu 100 de tone de mere sub zăpadă, cu peste 180 de mii de lei datorii şi cu deznădejdea de a mai investi în agricultură. Constantin e unul dintre cei 1 020 de locuitori ai satului Rudi, raionul Soroca, care trudeşte de zori şi până în noapte pe cele 10 hectare de livadă de mere Aydaret, Golden şi Simerenco. La 21 noiembrie, agricultorul a estimat că, pe copaci, acoperite de zăpadă, au rămas zeci de tone de mere. „Uitaţi-vă ce mere! Am aici vrei 2,5 hectare, cu 60 de tone rămase. Pe alt câmp mai am vreo 30 de tone neculese. La suc nu mai cred să strângem, că e zăpadă. Cei care au frigidere, le pun la păstrare, dar noi ne chinuim un an de zile şi pierdem totul. Deja nu-mi mai trebuie nimic, doar să-mi achit datoriile”, zice el în timp ce scutură zăpada de pe câteva mere, le culege atent şi le ascunde la cald, sub scurtă.

„Nu am vândut nimic”

Constantin avea culese 20 de tone de mere, adunate în lăzi şi ferite de ploaie într-o cămară cu acoperiş, prin care suflă vântul. Merele le-au cules nişte lucrători de pe la Drochia, plătiţi cu 200 de lei ziua, bani adunaţi din pensia lui Constantin şi a soţiei sale. Au fost zile în care n-a avut cu ce-şi plăti muncitorii, a împrumutat, iar din banii de la vânzare urma să-şi întoarcă şi din datorii. Odată culese, merele şi-au aşteptat cumpărătorii mai bine de două săptămâni.

Cumpărătorul de la Edineţ i-a zis că merele-s prea măşcate. Cel de la Soroca i-a spus că frigiderele sale sunt pline. De teamă că nu are unde-şi vinde sau adăposti munca de un an, a lăsat-o pe copaci. A mai dat o remorcă cu patru tone de mere la suc, luând 70 de bani pe kilogram.

„Am avut cheltuieli mari. Cei care au mulţi copii, au ajutor, dar eu sunt singur şi trebuie să plătesc pe cineva. La guvernanţi le spun că-şi bat joc de ţărani, nu oferă nici o atenţie, nimic, nu vor să se implice. L-am votat pe Dodon cu speranţă, că tare multe a promis. La Pocrovca, a dat un tractor, dar la noi, la Rudi, a fost la mănăstire, a dat nişte bani şi gata. Dar să vorbească cu oamenii, să-i întrebe de probleme? Nu ţin minte aşa ceva. Nu a fost nimeni, nu se interesează nimeni, ce facem, cum facem, cum strângem. Rămân datorii şi, pe urmă, ne dau în judecată şi trebuie să facem orice, ca să plătim. M-am gândit că, de la anul, să nu mă mai ocup de livadă, dar poate aş mai încerca… De fapt, cine ştie cum o să ajung şi eu. Ăsta nu-i Guvern, ci stat de bandiţi. E o mare durere de cap. E straşnic”, încheie el, trecând cu privirea peste munca sa rămasă pe copaci.

„Trebuie să trăim un an de zile”

Ada Ialovoi, profesoară la gimnaziul din sat, remunerată cu un salariu de 1500 de lei, tot din mere trăieşte. Împreună cu soţul său, Mihail, au investit peste 200 mii de lei în cele şase hectare de livadă şi au obţinut 120 de mii de lei în schimb.

„Am cules foarte târziu, pentru că nu am avut unde da merele. Vreo sută de tone am dus la un agent economic cu frigider. Le-am dat la un preţ foarte mic, chiar dacă toţi spuneau că merele sunt roşii, frumoase, 15 tone cu 1,90 lei şi 40 de tone cu 2 lei. Nu ştiu cum vom începe anul viitor. Din ce să trăim până la următorul sezon?”- zice ea resemnată.

Ce poate face Primăria?

Şi soţia primarului democrat, Iurie Marian, are o livadă de 5 hectare de mere. Primarul susţine că nevasta sa a reuşit să vândă producţia, vreo 50 de tone, la un preţ de 2 lei pe kilogram. Restul merelor le-a dat la preţul standard pentru suc.

Primarul spune că 30% din cele 180 de gospodării agricole au merele rămase pe deal, pentru că nu au unde să le păstreze sau să le vândă. Toţi recunosc că nu s-au aşteptat la ninsoare şi la temperaturi reduse în noiembrie. Primarul spune că, chiar dacă şi anterior erau probleme cu exportarea merelor, localnicii refuză să formeze asociaţii, pentru a beneficia de subvenţii pentru construcţia frigiderelor, acordate de Agenţia de Intervenţie şi Plăţi pentru Agricultură.

„Nu pot să spune că producătorii de mere nu cunosc despre asta. S-au făcut seminare în 2017, dar au participat doar 30 din 180 de agricultori. Acolo s-a vorbit cum pot ajunge la o roadă mai bună, mai calitativă, cum pot fi procesate fructele, cum poate fi crescută şi comercializată producţia multi-anuală. Acum, doar înţelegerea şi cooperarea între agenţi rămâne, să construiască un frigider comun, pentru că fiecare în parte e mai scump. Cinci frigidere ar fi suficiente pentru satul nostru”, încearcă să ne convingă primarul, dând de înţeles că fiecare agricultor e pe cont propriu.

Întrebat dacă reprezentanţii primăriei au căutat sau au aplicat la vreun proiect pentru construcţia unui frigider, primarul zice că nu-şi imagineză cum ar putea autoritatea publică locală să facă asta. „Personal, nu am auzit şi nu ştiu prin ce modalitate se poate de aplicat şi la care fonduri. Toate fondurile şi proiectele care sunt la Minister sunt preconizate pentru producători agricoli nu pentru autoritatea publica locală”, zice primarul Iurie Marian.

Pe de altă parte, Constantin Condrea spune că nu a auzit niciodată de posibilitatea de a se asocia cu alţi agricultori, ba că este la muncă tot timpul, ba nu prea a văzut pe la televizor. În schimb, Ada, deşi cunoaşte despre posibilităţile de subvenţionare, spune că nu are cu cine forma o asociaţie de agricultori, pentru că fiecare în sat este doar pentru sine, iar invidia este de multe ori nefastă.

Ce spune Ministerul Agriculturii, Dezvoltării Regionale şi Mediului?

Întrebat despre acţiunile Ministerului pentru susţinerea agricultorilor rămaşi cu merele pe câmp, Iurie Uşurelu, secretar de Stat al Ministerului Agriculturii, Dezvoltării Regionale şi Mediului (MADRM), ne spune că, în urma reformei, ministerul nu mai este gestionar sau implementator al politicilor, fiind entitatea care elaborează proiecte de legi, la propunerea producătorilor agricoli.

„Avem un regulament de subvenţionare, Legea privind subvenţionarea producătorilor agricoli, Strategia naţională de dezvoltare a agriculturii şi mediului rural, Strategia naţională de siguranţă a alimentelor 2018-2021, proiectul „Livada Moldova”, pentru care sunt alocate 120 de milioane. Ca instituţie de elaborare a politicilor noi ne-am făcut job-ul cu brio. Sunt asociaţiile producătorilor pentru care sunt acordate subvenţii. Sunt acordate investiţii de stat, tot prin fondul de subvenţionare pentru participarea la diferite expoziţii, pentru realizarea mărcilor comerciale, pentru promovarea produsului. Ceea ce s-a întâmplat în acest an e o consecinţă a calităţii moldovenului de a lăsa lucrurile de pe o zi pe alta: „Nu se va întâmpla nimic cu mine anul ăsta, pentru că anul trecut s-a vândut cu 8 lei şi anul ăsta trebuia să se vândă cu 8 lei”. Dar, „nenorocirea” noastră e că anul ăsta am avut o roadă mult mai mare şi fix aceeaşi roadă tot mai mare au avut-o şi vecinii. Ar fi fost mult mai oportun ca agricultorii să facă o analiză a pieţei investiţiilor şi a riscurilor care pot surveni. Trebuiau să consulte programul de subvenţionare, în care se spune că, timp de 5 ani de zile, statul îi sprijină la toate etapele. Nu este clar de ce până acum agricultorii nu vor să se asocieze, pentru că tot timpul dăm vina pe altcineva, dar de ce nu se asociază să construiască frigidere? Mai avem bani nesolicitaţi de la grupuri de producători pentru construcţia capacităţilor de păstrare. Mai sunt circa 6-5 milioane de USD nevalorificate, bani care trebuiau să fie accesaţi prin intermediul programul MAC-P. Dacă-i vorba de un frigider care costă 700 de mii USD, 350 de mii le acordă statul, ca şi grant, iar 350 de mii, adică 50%, urmează să fie investiţi de producătorii asociaţi în grupuri de cel puţin 5 oameni.

Dar ce să facem ca agricultorii să aplice la proiectele respective? Producătorii foarte bine cunosc acest program pentru că se implementează deja de 3 ani de zile”, susţine Iurie Uşurelu, afirmând că, pe lângă faptul că agricultorii investesc în tehnică, ar trebui să dea bani şi pentru marketing, şi pentru cultivarea soiurilor de mere solicitate pe alte pieţe.

Experţi internaţionali despre agricultura din R. Moldova

În cadrul unei conferinţe naţionale organizate de Federaţia Agricultorilor, la 27 noiembrie, curent, Andriy Yarmak, reprezentant ONU pentru Alimentaţie şi Agricultură, a declarat că, în acest an, roada din Europa a atins cifra record de +3,4 mln tone, egal cu 40 roade anuale de mere proaspete, câte se culeg în R. Moldova, iar foştii şi actualii importatori, Rusia, Uzbekistan, Georgia, Azerbaidjan, Tadjikistan, Ucraina, au început să cultive activ propria producţie şi se orientează spre exporturi. Potrivit expertului, producătorii din R. Moldova trebuie să se orienteze spre noi pieţe de desfacere, în special, Asia şi Africa, să investească în noi tehnologii, în soiuri mai solicitate, în calitate şi, într-o foarte mare măsură, în marketing.

La acelaşi eveniment s-a menţionat că, în 2017, din R. Moldova au fost exportate circa 220 mii tone mere, dintre care 96% au fost livrate pe piaţa Rusiei. Exporturile de mere în UE încă nu sunt pe deplin valorificate, deoarece producătorii locali nu sunt suficient de competitivi.

Potrivit experţilor, pentru dezvoltarea sectorului ar trebui să se lucreze asupra reducerii costurilor de cultivare, asupra tehnologiilor de cultivare, ar trebui sporită productivitatea la hectar şi reducerea muncii manuale. Totodată, producătorii de mere ar trebui să elaboreze strategii comune de cooperare pentru asigurarea livrărilor pe piaţa locală şi pentru export, dar şi să obţină certificate de calitate recunoscute de lanţurile europene de supermarketuri.

Cât avem şi încotro mergem

În 2018, în R. Moldova a fost înregistrată o suprafaţă totală de 56,2 mii ha livezi de mere, cu o recoltă de 525 mii de tone, cu 38 mii de tone mai mult decât în 2017. În aceste condiţii, funcţionează 338 de frigidere de păstrare a fructelor, cu o capacitate totală de peste 196 mii tone. Totodată, sunt înregistrate nouă întreprinderi mari de procesare din care funcţionează doar patru. Acestea, potrivit datelor MADRM, au procesat circa 315 mii tone de mere.

La cinci zile, am revenit cu un sunet de telefon la Constantin Condrea. „Mi-au îngheţat toate merele, şi cele 20 de tone din cămară, şi restul 90 de tone, sau câte or fi, de pe copaci. Mă doare capul. Nu ştiu ce să fac. Acum cred că numai la suc ar merge”, zice el, lăsând tăcerea să se audă în telefon.