Principală  —  Reporter Special  —  Reportaje   —   Grădiniţă pe cuptor

Grădiniţă pe cuptor

„Sunt familii în care cresc 2—3 şi mai mulţi copii şi părinţii ar dori să-i ducă la grădiniţă, dar n-au unde. Acum în sat sunt în jur de 100 de preşcolari ai căror părinţi nu ştiu unde să îi ducă. Clădirea fostei grădiniţe este într-o stare bună, necesită doar o reparaţie curentă. Acolo deja se fac nunţi, cumetrii. Tot aici se prepară mâncarea pentru elevii din şcoală. Deci, s-ar putea redeschide grădiniţa”.

Este un fragment dintr-o scrisoare venită la redacţie. Mai mulţi părinţi din satul Bolţun, r. Nisporeni, sunt revoltaţi că de 15 ani nu au grădiniţă în sat şi sunt nevoiţi să-şi lase copiii acasă. Procesul de educaţie, spun ei, se rezumă la o simplă supraveghere a celor mici, deoarece sunt nevoiţi să lucreze pentru a-i întreţine.

Nu-i colhoz, nu-i grădiniţă

„Mă doare sufletul că am şi eu o nepoţică şi n-am unde o duce la grădiniţă. Eu lucrez. Mai stă soţul cu dânsa. Dar copilul are nevoie de educaţia unui pedagog la grădiniţă. Fiica a plecat la muncă peste hotare şi ne-a încredinţat nouă nepoţica, dar suntem nevoiţi să ne ocupăm cu ea acasă”, povesteşte Eugenia Leahu despre problema din sat.
De când au fost închise colhozurile, s-a închis şi grădiniţa, spune Ion Bahnaru, inginer cadastral la primăria din sat. Grădiniţa era aprovizionată de colhoz cu produse alimentare, iar acum autorităţile locale nu dispun de bani suficienţi pentru a o redeschide. Totodată, el consideră că edificiul e în stare avariată şi necesită o sumă foarte mare pentru reconstrucţie. „Nu există ieşire din situaţie. Mamele se revoltă, dar asta e. Nu avem agenţi economici, nu avem sprijin financiar – nu avem grădiniţă”, explică Bahnaru.

Mustrări educative

Cea mai apropiată grădiniţă se află la 3 km, în satul vecin, Cristeşti. Între timp, doar câteva familii, care deţin un mijloc de transport personal, îşi pot duce copiii la această grădiniţă. Restul roagă o mătuşă, o nepoată sau alte rude să stea cu micuţii, ne explică Nina Vlej situaţia din sat.

Inga Zubcu are o fiică de cinci ani. Jumătate de zi stă soţul cu dânsa, iar cealaltă jumătate, se ocupă Inga de educaţia fetei. Inga este profesoară şi educatoare la grupa pregătitoare. Despre copiii care vin în această grupă, spune că sunt absolut nepregătiţi. „Mulţi dintre ei nici nu pot ţine creionul în mână şi nici nu deosebesc culorile la cinci ani. Pentru că există şi părinţi care nu reuşesc să se ocupe de educaţia copiilor în funcţie de necesităţile vârstei. Vara, micuţii stau pe drumuri. Nici nu am cuvinte să vă explic cât de greu ne vine”, spune profesoara.

Eugenia Leahu susţine că s-a adresat în scris atât primarului din Bolţun, cât şi Direcţiei Generale de Învăţământ, Tineret şi Sport (DGTS) din Nisporeni. Pentru că „face gălăgie”, ea zice că a fost mustrată de către primar.

Astfel de sate mai sunt

Mai mulţi părinţi din localitate susţin că în clădirea grădiniţei se organizează nunţi şi cumetrii, iar copiii de la gimnaziu vin aici să mănânce la amiază. În aceste condiţii, părinţii se întreabă de ce autorităţile susţin că grădiniţa este în stare avariată şi nu poate fi redeschisă.

„Cel mai probabil este că lucrătorii primăriei nu vor să se ocupe de repunerea în funcţiune a grădiniţei, să-şi tulbure liniştea. Pur şi simplu, nu-şi doresc prea multă bătaie de cap.”

La direcţia de învăţământ (DGTS) din Nisporeni ni s-a spus că mai sunt astfel de sate fără grădiniţă, dar situaţia nu este atât de gravă. În fiecare sat, în şcoli funcţionează grupe pregătitoare, unde copiii sunt pregătiţi pentru învăţământul şcolar.

Lipsa instituţiilor preşcolare nu este o problemă doar pentru raionul Nisporeni. În R. Moldova mai sunt 270 de localităţi în care lipsesc grădiniţele, ne spune Eugenia Marin, responsabil de învăţământul preşcolar din cadrul Ministerului Educaţiei şi Tineretului. Pentru aceste localităţi, din 2005, se creează centre comunitare, unde copiii pot veni împreună cu părinţii şi, timp de câteva ore, pot fi antrenaţi în diferite activităţi. Din 2005 au fost deschise 36 astfel de centre, dintre care, 20 cu sprijinul UNESCO. „Nu se rezolvă nimic de la sine. Sunt primari care fac demersuri şi chiar ne bat la uşă de mai multe ori până obţin ceva. Nu-i putem ajuta pe toţi, dar nici nu trebuie să stea pe loc şi să aştepte”, consideră Eugenia Marin.

Primarul din Bolţun, Eugen Samson, spune că-i pare bine că „oamenii s-au trezit şi au înţeles că este nevoie de o grădiniţă”, dar, zice el, pentru reconstrucţia grădiniţei sunt necesari 4 mln de lei, bani pe care, de unul singur, nu-i poate aduna.

Cât despre arendarea spaţiului grădiniţei pentru nunţi şi alte manifestări, Eugen Samson afirmă că s-a întâmplat doar o singură dată, acum un an sau doi, dar „a fost pentru ca să ne ajute să adunăm ceva bani pentru reparaţie şi nu din alte motive, cum spun locuitorii”, a declarat primarul. Acesta a mai spus că le înţelege pe mamele care se revoltă, pentru că şi el este pedagog de profesie şi ştie ce înseamnă să vină copiii din grupa pregătitoare fără cunoştinţele necesare.

Diana LUNGU