Gastarbeiterii şi remitenţele, Salvatorii Moldovei

Banii veniţi în ţară de la cetăţenii care lucrează în străinătate au susţinut în ultimul deceniu economia naţională şi au salvat aproape jumătate din populaţia R.Moldova de o sărăcie şi mai mare decât cea în care ne aflăm acum, susţin experţi, dar şi oficiali de stat. Tot ei, însă, bat alarma, explicând că, în următorii patru-cinci ani, R. Moldova ar trebui să substituie remitenţele cu investiţiile şi exporturile. În caz contrar, pericolul care ameninţa R. Moldova la sfârşitul anilor ‘90 ar putea deveni unul iminent.

Salariile mizere, lipsa locurilor de muncă, corupţia din mai toate instituţiile statului au determinat numeroşi cetăţeni să-şi lase copiii, părinţii şi locul unde au crescut, pentru a-şi încerca norocul în străinătate, acolo unde era nevoie de braţe de muncă, de oameni nepretenţioşi şi îndemânatici. Numărul oficial al cetăţenilor R. Moldova care muncesc peste hotare a crescut de la 56 mii de persoane în 1999 până la 500 mii – în 2011. Neoficial, peste un milion de cetăţeni ai R. Moldova se află în pribegie. Cei mai mulţi, potrivit datelor oficiale, au plecat la muncă în Rusia. Această ţară este urmată de Italia, Spania, Portugalia, Grecia, Franţa şi Marea Britanie.

“Grecia, a doua mea patrie”

Dumitru Gurău a plecat în Grecia în 1999 şi de atunci locuieşte la Atena. El munceşte la construcţii. Spune despre Grecia că este a doua sa patrie şi că îi este recunoscător acestei ţări pentru tot ce i-a oferit în ultimii ani. Dumitru era colaborator ştiinţific la Academia de Ştiinţe a Moldovei. “Ştiţi cum se plătea ştiinţa pe atunci. Iar eu aveam doi copii, familie, dar nu aveam un loc de trai”, spune Dumitru Gurău. Acum trimite aproape lunar bani acasă, soţiei şi copiilor. “Sigur, trimit bani, pentru că asta este şi logica din care am plecat. Cu banii pe care i-am câştigat acolo, mi-am rezolvat problema locativă, am trimis copiii la studii. Fiica e în SUA, mi-am permis să o susţin material la început. Aceste probleme nu puteau fi rezolvate dacă aş fi rămas în Moldova”, punctează Dumitru. “Fără  banii acumulaţi în Grecia, nu ne-am fi descurcat, vă asigur. Am fi trăit la limita existenţei”, afirmă Dumitru.

100 de miliarde în 12 ani

Din 1999 şi până în prima jumătate a anului 2011, Dumitru Gurău şi alte sute de mii de cetăţeni care lucrează în străinătate au trimis acasă peste 8 miliarde USD, adică aproximativ 100 miliarde de lei, echivalentul bugetului R. Moldova pentru cinci ani. În 2011, bugetul ţării noastre a fost de aproximativ 20 miliarde de lei.

Cei mai mulţi bani au ajuns în anul 2008, 1,6 miliarde USD. Din 1999 şi până în 2008, sumele de bani care au fost transferate acasă s-au majorat constant. Criza economică, însă, a redus elanul moldovenilor de a trimite bani acasă. În 2011, după datele pe prima jumătate a anului, cifrele arată o nouă creştere. Reprezentanţii Băncii Naţionale a Moldovei (BNM) susţin că aceste cifre nu reprezintă neapărat banii veniţi de la cetăţenii care muncesc în străinătate, şi că în aceste statistici sunt toţi banii care au ajuns oficial în R. Moldova, inclusiv de la cetăţenii străini care au afaceri aici. Experţii şi oficialii spun însă că în R. Moldova vin mult mai mulţi bani din străinătate decât arată statisticile, pentru că mulţi ajung pe căi neoficiale.

Cum ar arăta R. Moldova fără remitenţe?

“E imposibil să ne imaginăm cum ar fi arătat R. Moldova fără banii veniţi de peste hotare. Era o catastrofă totală în 1998, 1999, 2000, şi singura soluţie pe care a găsit-o cetăţeanul R. Moldova ca să rezolve sărăcia a fost să plece peste hotare. Dacă nu ar fi plecat? Nu, nici nu vreau să-mi imaginez la ce ar fi putut duce. Oamenii, pur şi simplu, nu ar fi putut supravieţui, iar plecarea peste hotare a rezolvat problema nr. 1 – cea a sărăciei absolute. Şi acum nu suntem un stat foarte bogat, suntem unul dintre cele mai sărace din Europa, dar eu vorbesc de sărăcia absolută”, afirmă Veaceslav Ioniţă, preşedintele Comisiei parlamentare Economie, Buget şi Finanţe.

“Ar fi arătat mai jalnic, fără îndoială, dar poate ar fi arătat şi altfel din punct de vedere politic. Poate nu perpetuau ideile comuniste şi nostalgia după trecut atâta timp.  Dacă aceşti tineri nu plecau, situaţia politică nu s-ar fi schimbat, probabil, la 7 aprilie, ci mult mai devreme, cu patru sau zece ani în urmă”, crede Valeriu Lazăr, ministrul Economiei.

“Dacă nu am avea aceşti bani, ne-am prăbuşi într-o sărăcie cumplită, iar dacă elita politică nu ar fi reacţionat în mod concret, posibil că R. Moldova ar fi fost un stat sub tutela umanitară a UE sau a altor mari puteri. Practic, banii de peste hotare au salvat de sărăcie cel puţin 40% din populaţie”, precizează expertul economic Alexandru Oprunenco.

“Remitenţele, în ultimii cinci-şase ani, sunt foarte importante pentru economie, şi pentru nivelul de viaţă al concetăţenior noştri. Dacă nu le-am avea, situaţia economică ar fi cu totul alta, am fi mult mai săraci. Totodată, unele efecte negative care au apărut din cauza remintenţelor nu s-ar fi produs”, spune economistul Natan Garştea.

Efectele negative ale remitenţelor

“Remitenţele au şi efecte negative, şi nu vorbesc doar despre cele psihologice. Problema cea mai mare în acest sens este faptul că economia este nepregătită să le absoarbă. Aceşti bani vin şi sunt îndreptaţi spre consum, pentru a cumpăra alimente, haine, locuinţe… Foarte puţini din aceşti bani rămân în economia noastră, pentru că majoritatea produselor sunt din import, iar asta duce doar la îmbogăţirea unei părţi mici a societăţii, cum ar fi patronii de companii care importă acele produse. Un lucru negativ din cauza remitenţelor este creşterea preţurilor, în special la imobile şi în special în Chişinău. Unica metodă de investire pe care o văd toţi moldovenii plecaţi sunt apartamentele. Ei au început să cumpere din ce în ce mai multe, lucru care a dus la creşteea exagerată a preţurilor”, argumentează Garştea. “De vreun an-doi, noi am ajuns la limită. Dacă ar fi perpetuat această situaţie cu oamenii plecând, riscam să rămânem fără principalul factor economic, care sunt oamenii”, spune Valeriu Lazăr.

“Remitenţele au încurajat consumul. Îngrijorează faptul că acest consum abundent nu a stimulat creşterea producţiei în Moldova, or, agenţii economici au preferat să importe şi nu să producă”, afirmă Veaceslav Ioniţă. “Altă problemă importantă e că aceşti ani, în care economia a fost susţinută de remitenţe, le-au “permis” politicienilor să se gândească mai puţin la reforme”, conchide Alex Oprunenco.

Cât mai trăim din banii de peste hotare?

“Remitenţele şi-au pierdut factorul de creştere încă în 2009. Acum acestea asigură doar o animită stabilitate, dar nu contribuie la creşterea economică. Ele ne-au salvat începând cu 2002 până în 2009. De atunci, R. Moldova este obligată să-şi găsească o nouă paradigmă de dezvoltare şi să treacă de la o economie de consum la una bazată pe investiţii, şi în special investiţii în ramurile exportatoare”, spune Veaceslav Ioniţă. “Remitenţele cresc atâta timp cât oamenii pleacă. Acest fenomen durează 10-15 ani, după care cei plecaţi nu mai au cui trimite, părinţii noştri se duc…, iar ei se stabilesc acolo şi are loc o decădere a acestui fenomen. Noi avem în faţă maximum patru-cinci ani pentru a găsi soluţia la întrebarea: dacă nu vin remitenţele, vom avea noi valuta necesară ca să ne acoperim necesităţile? Avem aceşti patru-cinci ani de zile pentru a ne preocupa de a investi şi a produce”, atenţionează Valeriu Lazăr. “Acest râu de bani venit din străinătate va seca în 5-10 ani tot mai mult şi mai mult şi va trebui să ne învăţăm să stăm pe picioarele proprii”, spune şi Natan Garştea.

Program de atragere a remitenţelor în economie

În noiembrie 2010, Ministerul Economiei a pus bazele unui program de atragere a remitenţelor în economie. Programul pilot “PARE 1+1” prevede că fiecare leu investit din remitenţe va fi suplinit cu un leu sub formă de grant în cadrul programului. Programul are în vizor sprijinirea migranţilor moldoveni de a se întoarce în ţară pentru a lansa afaceri proprii.

“Noi avem în primul rând o datorie morală faţă de aceşti cetăţeni, fiindcă ei au fost cei care au riscat, şi-au lăsat familiile, copiii, ca să plece. Şi de ce au plecat? Pentru că nu şi-au găsit un loc de muncă aici”, afirmă Valeriu Lazăr, ministrul Economiei. “Să ştiţi că foarte multă lume nu are nevoie de banii statului. Ei au nevoie de un fel de coparticipare, adică să împartă cu statul riscurile”, mai spune Lazăr. “La acest moment avem 49 de cereri satisfăcute, asta înseamnă 49 de afaceri noi… şi o sută şi ceva de locuri de muncă nou-create. Asta ne bucură”, mai spune ministrul. Aproape 10 milioane de lei a investit statul din 2010 şi până în prezent în afacerile emigranţilor. “Programul este unul foarte bun, dar văd că nu e o mare îmbulzeală la el. Problema e că nu avem oameni care să vrea să facă afaceri. Dacă am avea astfel de oameni, ei ar investi şi fără ajutorul statului”, crede Garştea.

Întrebat ce face statul pentru cei care, în ultimul deceniu, au fost salvatorii Moldovei, Veaceslav Ioniţă, preşedintele Comisiei parlamentare Economie, Buget şi Finanţe, spune că principalele preocupări ale Guvernului în perioada următoare de timp reprezintă liberalizarea regimului de vize, pentru ca cei aflaţi peste hotare să poată veni liber acasă, şi asigurarea socială a celor care muncesc în străinătate, pentru ca, ajungând la vârsta de pensionare, să poată beneficia de pensie în R. Moldova.

Victor MOŞNEAG

Preluarea textelor de pe pagina www.zdg.md se realizează în limita maximă de 500 de semne. În mod obligatoriu, în cazul paginilor web (portaluri, agentii, instituţii media sau bloguri) trebuie indicat şi linkul direct la articolul preluat din www.zdg.md Instituţiile de presa care preiau articole sau imagini pentru emisiuni TV sau radio, vor cita sursa, iar ediţiile tipărite vor indica sursa şi autorul informaţiei. Preluarea integrală se poate realiza doar în condiţiile unui acord prealabil cu redacţia.

Comentariile Dvs. la articolele de pe www.zdg.md sunt apreciate, dacă sunt exprimate într-un limbaj decent. Ne rezervăm dreptul să nu publicăm sau să ștergem mesajele care aduc ofense și injurii celorlalți vizitatori, care incită la ură de rasă, religie și sex.

4 comentarii

  1. dacul

    Vom putea lucra liber unde vrem numai daca intram in Europa, sau ne unim cu Romania care este deja in Europa .
    Daca nu, va fi greu si tot mai greu.

  2. elijah№1

    E un minus enorm al autoritatilor noastre faptul ca nu tin oamenii pe loc, sa lucreze pt tara lor. Sa ne imaginam ca toti emigrantii ar reveni pentru un timp inapoi si ar lucra la fel ca intarile unde au fost izgoniti. Cum ar arata Moldova?!

  3. dacul

    Oamenii nu pot fi tinuti pe loc datorita drepturilor omului de a circula liber.
    In al doilea rand nu sunt locuri de munca in Moldova.
    In al treilea rand oameni vad si ei cum este sa traiesti intr-o lume civilizata.
    Pana acum 20 de ani nici nu stiam ca mai exista o tara in care traiesc oameni care vorbesc aceasi limba ca si noi ,si care se afla peste Prut.

  4. AVRAAM

    Foto din imagini cu căruţă,trebuie de trimis europenilor şi americanilor că să incerce in emisiunile sale la TV să dea raspuns,in ce veac este făcută poza?S-a schimbat ceva din 1700,1800,1900 incoace? Căruţa la Moldova e simbol!Şi ce că suntem in era nucleară,a tehnologiilor informaţionale performante?Căruţa e salvarea!Caruţa!De ce deputaţii şi miniştri nu ar fi solidari cu poporul care ia ales şi împuternicit,sa fie alături de poporul care îi platesc să treacă şi ei în semn de solidaritate la căruţe?da banii economisiţi,dar aici sunt sume enorme 1 litru petrol=1 euro,adică cu toate maşinile RM G,RM P,MAI,şi altele,ar fi o sumă zilnică circa 50 000 euro,să transmită banii la casele de copii,la copii bolnavi de inimă,cancer,etc?de ce nu?

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *