Principală  —  Reporter Special  —  Reportaje   —   Filmul vieţii cu abandon de…

Filmul vieţii cu abandon de copii

Valentina nu este căsătorită. La vârsta de 25 de ani a adus pe lume primul său copil. Un băiat de toată frumuseţea. A născut la maternitatea din Cahul la mijlocul lui aprilie. Venise cu gândul să-l lase la maternitate.

Plecase cu câteva luni în urmă în Rusia pentru a câştiga bani. În Moldova nu lucra şi o avea în îngrijire pe mama sa, Maria, de 62 de ani. Mama sa este bolnavă, aşa că fata a decis să-şi găsească rostul în altă parte. Planurile ei erau să adune bani şi să se întoarcă în ţară. Dar soarta a decis altfel pentru ea.

În Rusia a făcut cunoştinţă cu un bărbat din Tadjikistan. A rămas însărcinată. S-a întors în satul ei de baştină, Slobozia Mare, când era în luna a şaptea de sarcină. Tatăl copilului a rămas acolo. Mamă-sa, disperată că s-a întors fără bani, a luat fata şi au plecat ambele la maternitate cu scopul de a-i face avort. Medicii i-au interzis acest lucru, fiindcă termenul de sarcină era avansat. S-au întors acasă supărate că nu au putut scăpa de copil.

Două luni, cât a stat acasă, Valentina era mustrată şi batjocorită de către mama sa. Îi reproşa întotdeauna că acest copil este o ruşine atât pentru familia ei, cât şi pentru sat. Când i-a venit ceasul să nască, a mers la aceeaşi maternitate unde dorea cu două luni în urmă să întrerupă sarcina.

„Am să-l las, că nu am unde să mă duc”

Am întâlnit-o pe Valentina acolo. Îşi hrănea copilul la piept. Era într-o vineri. Luni urma să fie externată. Dar necazul ei era că nu avea unde să se ducă cu băiatul. „Mama nu mă primeşte acasă, zice că nu are cu ce mă întreţine.” Ţinea copilul strâns în braţe şi nu se putea opri din plâns. „Am să-l las în maternitate, altă posibilitate nu am. Mă voi duce înapoi în Rusia. Poate copilul va fi luat de o familie în care să aibă de toate.”

Timp de o săptămână, cât a stat Valentina în spital, nu a venit să o viziteze nici mama, nici fraţii, nici sora ei mai mare, care este şi ea însărcinată. „Nu vor să audă nici de mine, nici de copil.” Colegele ei de salon spun că, de când a născut, Valentina repetă întruna că va părăsi copilul. Ele încercau să o convingă că o vor ajuta cu hăinuţe, numai să nu facă acest pas greşit.

Raisa Rotari, medic neonatolog, afirmă că băiatul s-a născut sănătos, numai că mama lui şi-a pus gând rău de a-l lăsa. Ea spune că Valentina nu va fi externată înainte de a vorbi cu reprezentanţii protecţiei copilului.

„Să vină în oborul meu singură”

Valentina zice că mama ei nici nu vrea să o vadă. Eram curioasă să aflu dacă într-adevăr mama nu o primeşte acasă sau este doar un pretext de-al Valentinei pentru a se întoarce în Rusia. Am rămas stupefiată de reacţia mamei sale. Spunea că, odată ce a născut în afara căsătoriei, nu are ce căuta acasă. ,,Ea nu are bărbat, m-a făcut de râs în tot satul, să nu vină acasă, că nu o primesc.” Maria mai spunea că Valentina trebuie să aibă grijă de ea, fiindcă este bătrână şi bolnavă. „O primesc acasă dacă vine singură, cu băiatul n-are ce veni în oborul meu. Să-l lase în maternitate, că au mai lăsat femeile copii şi nu au murit. Aşa se va întâmpla şi cu al ei. Poate îl va creşte o familie care nu are copii.”  Până la urmă, mi-am dat seama că mama Valentinei nu poate fi convinsă să-şi primească acasă fiica şi nepoţelul.

„Dacă a venit cu burta plină, să suporte acest necaz”

Am vorbit mai apoi cu sora ei, Angela, din satul Câşliţa-Prut, raionul Cahul, dar acelaşi rezultat. „Eu nu pot să o influenţez pe mama să o primească acasă. Nu mă amestec în viaţa lor. Trebuia să se gândească înainte de a face acest lucru. A plecat în Rusia ca să facă bani pentru a o înteţine pe mama, dar a veni cu burta la gură. Să-i fie ruşine.”
A încercat să o convingă pe doamna Maria şi asistenta socială din sat, Olga Chiciuc, dar în zadar. Răspunsul era unul: „O primesc doar dacă vine singură pentru a avea grijă de mine. Eu sunt bătrână, nu pot merge de picioare, nu-mi trebuie belea pe cap.”

Soarta copilului urma să fie decisă în scurt timp. Valentina, totuşi, l-a lăsat la maternitate. Peste două zile, însă, împinsă de instinctul matern, a revenit şi l-a luat. Acum stă împreună cu mama sa şi cu Ionel, căci aşa l-a botezat pe băiat. Nu trece o zi ca mamă-sa să nu-i reproşeze, dar ea tace şi înghite, acceptând situaţia.

„Era evident că mama sa nu doreşte acest copil”

Vasile Rotaru, şeful maternităţii din Cahul, cunoaşte situaţia Valentinei de când s-a adresat pentru întreruperea sarcinii. „Era evident că mama sa nu doreşte acest copil, dacă a venit pentru a-l omorî. La şapte luni de sarcină fătul este deja bine dezvoltat.” Rotaru afirmă că acest fenomen de abandon al copiilor în maternităţi este cauzat şi de migraţie. Medicul susţine că a mai avut astfel de cazuri de abandon. Femei care fuseseră peste hotare au venit la maternitate pentru a naşte, dar s-au dezis de copii şi au plecat acasă, la soţi, „curate ca lacrima”. Tot el susţine că în anii trecuţi cele mai multe cazuri de abandon se înregistrau printre minore, pe când în prezent sunt tot mai multe abandonuri în rândul femeilor.

Potrivit datelor statistice, în municipiul Chişinău sunt abandonaţi anual circa 100 de nou-născuţi, dintre care circa 50% în maternitatea republicană. Restul au fost părăsiţi în alte instituţii medicale – maternităţi şi spitale pentru copii, arată rezultatele unui studiu efectuat de UNICEF. Cauzele acestui fenomen variază: situaţia financiară precară în familie, lipsa unor venituri stabile, incapacitatea de a satisface necesităţile copiilor în ceea ce priveşte alimentaţia şi dezvoltarea lor, abuzul de alcool al părinţilor, lipsa serviciilor comunitare de susţinere a familiilor cu mulţi copii, stigmatizarea de către comunitate a mamelor tinere, solitare.

Ajutor pentru neajutorate

Pentru susţinerea mamelor aflate în dificultate, cu câţiva ani în urmă a fost implementat, în colaborare cu Institutul de Cercetări Ştiinţifice în domeniul Ocrotirii Sănătăţii Mamei şi Copilului şi Direcţia municipală pentru protecţia drepturilor copilului, proiectul „Prevenirea abandonului copilului la naştere”. Acest proiect a facilitat deschiderea câtorva centre în care mamele tinere, lipsite de sprijin din partea familiei, să-şi găsească un refugiu, fără a-şi abandona copiii în maternităţi, spitale şi instituţii rezidenţiale.

Acţiunea a fost iniţiată ca răspuns la fenomenul abandonului copiilor de vârstă fragedă. Anual, în R. Moldova sunt abandonaţi în spitale circa 400 de copii de 0—6 ani. Centrele oferă acomodare temporară şi îngrijire pentru mamă şi copil, asistenţă psiho-socială, medicală şi juridică.

Ionel nu a avut ghinionul de a fi lăsat definitiv de mama sa. Băieţelul are posibilitatea de a creşte alături de ea, chiar dacă situaţia financiară este dificilă. Dacă se au unul pe celălalt, vor trece peste toate greutăţile.

Lilia Zaharia