Principală  —  Reporter Special  —  Reportaje   —   Filmul MD, în agonie

Filmul MD, în agonie

„Moldova Film” are arhivate peste 160 de filme artistice, 110 filme de multiplicaţie, 240 de popularizare a ştiinţei, 120 de filme de satiră, “Usturici”, şi peste 100 de filme “despre Moldova sovietică”. Datele ne-au fost furnizate de instituţia care răspunde de acest patrimoniu al statului,  deţinător a 80% din acţiunile Companiei “Moldova Film”.

Potrivit lui Sandu Vasilache, director “Moldova Film”, care păstrează pe birou o listă separată a filmelor artistice, “cu subiect neutru”, nu vizionăm aceste filme barem la postul public de televiziune, deoarece postul refuză să le cumpere: “Filmele aparţin statului şi statul nu-şi poate permite luxul de a le da gratuit, chiar şi postului public. Atunci vor fi probleme şi cu regizorii, scenariştii, producătorii, care vor dori onorarii pentru dreptul de autor”.

Oficial, produsele “Moldova Film” nu sunt solicitate nici de companiile TV străine, care “le-ar achiziţiona la pachet, dar în condiţiile în care nu există o Agenţie Naţională de Distribuţie Cinematografică, nici măcar un Registru Naţional al Filmelor, aşa cum se practică în alte state, e dificil de negociat”, spun într-un glas oficiali de la “Moldova Film”, dar şi de la Uniunea Cineaştilor.

Pe de altă parte, se vorbeşte că, neoficial, mai multe filme moldoveneşti ar fi fost demult transpuse pe suport digital şi vândute pe sub tejghea de către fostul administrator al SA “Moldova Film”, Ion Şiman. De curând, acesta a fost trimis la pensie. Anterior, însă, Curtea de Conturi a depistat grave încălcări în activitatea “Moldova Film”. Atâta timp cât o Comisie de Stat, care nu se grăbeşte, va evalua valoarea patrimoniului “Moldova Film”, în fruntea Studioului a fost numit Sandu Vasilache, fost regizor al Teatrului “A.P. Cehov”. Potrivit unor surse neoficiale, Vasilache ar fi fost numit pentru a duce la bun sfârşit planurile de falimentare a instituţiei, mărul discordiei fiind cele 6 hectare de teren “de aur”, din inima Chişinăului. Terenul ar fi intrat în vizorul unui mare om politic şi de afaceri, formaţiunii căruia i-ar fi revenit, la licitaţia politică a AIE, fotoliul de ministru al Culturii.

Între timp, un grup de cineaşti independenţi încearcă să grăbească adoptarea unei noi Legi a Cinematografiei. Despre «scenariul “Moldova Film”», dar şi despre ironia filmului moldovenesc am vorbit cu cineaşti mai noi, mai vechi, cu şi fără idee despre secvenţa finală:

Ce reprezintă astăzi “Moldova Film”? Este un sediu imens care trebuie întreţinut, chiar şi în condiţiile în care statul a sistat finanţarea. Mai sunt cele 6 ha de teren, 2000 m.p. pe care îi dă  în chirie pentru oficii sau depozite, o arhivă cu vreo 500 de filme, care trebuie îmbunătăţite calitativ  şi transpuse în format digital,  Cinematograful Odeon,  care necesită reparaţie, săli de producţie, tehnică şi resurse umane – 98 de angajaţi, unii trimişi în concediu forţat.

„Ce e bine pentru cinematografie e bine şi pentru noi!”?

Ceea ce a ţinut “Moldova Film” în agonie, timp în care alte ramuri s-au dezvoltat cumva, a fost “comanda de stat”. Societatea a lucrat în 2005–2009 pentru realizarea unor astfel de comenzi cinematografice, în afara oricărui concurs, pentru asta a primit 9,4 mil. lei din buget şi şi-a vândut cele 3 filme produse contra… 11,3 mii lei. Întrebat dacă i-ar conveni o nouă Lege a cinematografiei, care schimbă accentele, directorul “Moldova Film”, Sandu Vasilache, spune: “Ce e bine pentru cinematografie e bine şi pentru noi… Atunci vom încerca şi noi să fim competitivi, să promovăm producţia noastră, să ne încadrăm în proiecte fezabile, inclusiv în parteneriate. Am revenit, acum câteva zile, de la un târg cinematografic de la Moscova. S-au întâlnit acolo reprezentanţi ai studiourilor de producţie, cineaşti, regizori, scenarişti şi investitori. Totul are loc ca la bursă: timp de 12 minute echipa prezintă scenariul şi încearcă “să-l vândă” investitorului.”

Totodată, Vasilache ezită să comenteze filmele produse în ultimul timp în Moldova, pe motiv că nu face critică de cinema. Fie că e vorba despre filmul său, “Lupii şi Zeii”, care spune că a costat în jur de 3 mil. de lei şi că “nu au mai ajuns bani pentru promovare”, fie că ar fi vorba despre creaţiile colegilor săi independenţi, pe care nu vrea “să-i supere”. Visul cel mare al lui Sandu Vasilache este să mai facă un film de lung metraj. Până una-alta, spune el, “suntem implicaţi în producerea unui film de animaţie, cu mai mulţi cineaşti din Moldova, în colaborare cu cineaşti din Letonia şi Lituania. E în derulare şi realizarea unui documentar de lung metraj “Republica Moldova: 20 de ani de independenţă”. În colaborare cu Uniunea Cineaştilor realizăm un film despre viaţa şi activitatea cineastului Vasile Brescanu şi altul – despre marele regizor Emil Loteanu, care, în noiembrie, ar fi împlinit 75 de ani.

„Filmul moldovenesc” şi dorul lui de marile ecrane

UCM ar sprijini privatizarea “Moldova Film”…

Eugen Sobor, preşedintele Uniunii Cineaştilor: „Cinematografia e într-o criză mai mare decât cea politică şi economică luate împreună. Legea din 2004, cea făcută de Palamarciuc (deputat comunist) şi Todercan (directorul TRM de atunci) cot la cot cu Ion Şiman (ex-director “Moldova Film”) şi Victor Stepaniuc, a servit comanda ideologică a statului. Unii dintre cei care le-au realizat comenzile până în 2009 acum au schimbat macazul. Sandu Vasilache, noul director “Moldova Film”, a fost numit în lipsa unui concurs, e un om convenabil celor cu interese la “Moldova Film”. E bine că măcar noul director a făcut pace între Uniunea Cineaştilor şi “Moldova Film”. Se vorbeşte că, într-un final, instituţia ar urma să fie privatizată, că una dintre companiile TV private filmează acolo show-rile sale şi se simte bine, că ar prezenta mare interes valorificarea celor 6 ha de teren ale studioului, cu toate comunicaţiile. Timpul va arăta. Noi, de fapt, nu ne împotrivim atât privatizării, cât ne dorim ca legea nouă să fie adoptată, iar dacă studioul s-ar privatiza, atunci 50+1% din acţiuni să rămână ale statului. Peste tot în lume astfel de studiouri sunt private. Las’ să fie privatizate, dar transparent, iar independenţii, care au demonstrat prin filme de rezonanţă că pot face cinematografie modernă, să participe la concursurile de scenarii necesare statului, alături de echipa de la “Moldova Film”. Sperăm ca noua Lege, adoptarea căreia e pe ultima sută de metri, să facă lumină în domeniu.”

Până va fi adoptată noua Lege…

Valeriu Jereghi, regizor, autorul filmului Arrivederci, deţinător a 12 premii şi menţiuni la festivaluri internaţionale: “Am realizat filmul “Arrivederci” din surse proprii, fără suportul statului, fără acces la resursele tehnice ale “Moldova Film”. Între timp, statul, prin “Moldova Film”, a finanţat şi a realizat “Lupii şi Zeii”, un film de vreo 4 ori mai scump, care a mers la un singur festival, în România, unde timp de jumătate de oră de rulare sala era pustie. Sandu Vasilache este un om întâmplător în cinematografie şi unul convenabil prin incompetenţă în fotoliul de director “Moldova Film”. A fost numit acolo ca să ducă la bun sfârşit falimentul instituţiei. Angajaţii nu mai primesc salarii, sunt trimişi în concedii forţate. Va fi solicitat un credit, va fi pusă în gaj instituţia, după care, din cauza nerambursării, banca va deveni posesoarea acesteia. Cred că până la adoptarea noii Legi a cinematografiei, “Moldova Film” nu va mai fi a statului.”

Fără o lege nouă,  «kino ne budet!»

Dumitru Marian, cineast independent: „Moldova Film” este, intenţionat sau din naivitate, confundată cu “filmul moldovenesc”. Această instituţie îşi avea rostul şi şi-a obţinut faima în timpurile mai vechi, pe când orice cineast talentat nu putea lucra în altă parte decât la “Moldova Film”, nu existau studiouri independente. În aceste condiţii, era normal şi firesc ca cei mai talentaţi cineaşti să se adune sub un acoperiş, sub o marcă. În condiţiile actuale, “Moldova Film” este ineficientă (demonstrat în timp), iar statul, prin iniţiativele unor minţi învechite, investeşte într-un colos mort de mult. Dacă statul ar investi în film (a nu se confunda cu “Moldova Film”), ar putea obţine creaţii bune, realizate de independenţi. Baza tehnică în producerea de filme constituie doar o parte infimă din proces, iar “Moldova Film”, în ultimii ani, nu doar a stagnat, ci a produs şi inepţii care trebuiau îngropate la faza de idee. Un exemplu: dacă cei 200.000 de euro investiţi anual în “Moldova Film”, ca finanţare INTEGRALĂ a unor tâmpenii generate de “dramaturgi”, ar fi fost investiţi în 5 scurtmetraje şi într-un lungmetraj (finanţare parţială), am fi avut cinematografie. Statul nu trebuie să producă, statul trebuie să susţină producătorii, iar aceştia, la rândul lor, ar aduce un plus de imagine statului. Dacă un producător de film ştie că îşi pune în joc resursele proprii, el va aplica doar atunci când ideea ar merita. “Moldova Film” ar putea fi utilizat ca spaţiu de creaţie, ca centru al cinematografiei, cu închirierea birourilor, la un preţ rezonabil, unor studiouri independente. Mai poate fi instituţia care să aibă grijă de arhivă, dar în niciun caz studio de producţie şi unic beneficiar al finanţării de la stat”.

Autorii filmelor moldoveneşti nu vin la concurs…

Angela Sârbu, director Moldova 1: “Nu putem pune pe post filme moldoveneşti pentru că drepturile de autor nu aparţin TRM. Am putea cumpăra filmele de la Compania care le deţine sau dreptul de difuzare de un anumit număr de ori, dar, atunci când anunţăm concurs, ofertele vin în special pentru filme străine. Aceasta pe lângă faptul că, fiind membri ai Uniunii Europene de Televiziune şi Radiodifuziune, multe filme franceze sau italiene ne vin pe gratis. Acum suntem în proces de negociere cu “Moldova Film” pentru a găsi posibilităţi de colaborare în vederea difuzării filmelor produse acolo”.

Cinematografia are nevoie de o lege funcţională…

Igor Cobâleanschi, regizor: “Lipsa unei legi funcţionale este marea problemă a cinematografiei de la noi. Avem exemple clare, ale Ucrainei, României, Rusiei, unde cinematografia rezistă şi studiourile independente se descurcă bine, graţie proiectelor fezabile, pentru că legea permite acest lucru. Noi suntem în situaţia în care mâinile ne sunt legate cu o lege veche şi distructivă.”

UCM ar sprijini privatizarea „Moldova Film”…
Eugen Sobor, preşedintele Uniunii Cineaştilor: „Cinematografia e într-o criză mai mare decât cea politică şi economică luate împreună. Legea din 2004, cea făcută de Palamarciuc (deputat comunist) şi Todercan (directorul TRM de atunci) cot la cot cu Ion Şiman (ex-director „Moldova Film”) şi Victor Stepaniuc, a servit comanda ideologică a statului. Unii dintre cei care le-au realizat comenzile până în 2009 acum au schimbat macazul. Sandu Vasilache, noul director „Moldova Film”, a fost numit în lipsa unui concurs, e un om convenabil celor cu interese la „Moldova Film”. E bine că măcar noul director a făcut pace între Uniunea Cineaştilor şi „Moldova Film”. Se vorbeşte că, într-un final, instituţia ar urma să fie privatizată, că una dintre companiile TV private filmează acolo show-rile sale şi se simte bine, că ar prezenta mare interes valorificarea celor 6 ha de teren ale studioului, cu toate comunicaţiile. Timpul va arăta. Noi, de fapt, nu ne împotrivim atât privatizării, cât ne dorim ca legea nouă să fie adoptată, iar dacă studioul s-ar privatiza, atunci 50+1% din acţiuni să rămână ale statului. Peste tot în lume astfel de studiouri sunt private. Las’ să fie privatizate, dar transparent, iar independenţii, care au demonstrat prin filme de rezonanţă că pot face cinematografie modernă, să participe la concursurile de scenarii necesare statului, alături de echipa de la „Moldova Film”. Sperăm ca noua Lege, adoptarea căreia e pe ultima sută de metri, să facă lumină în domeniu.”

Până va fi adoptată noua Lege…
Valeriu Jereghi, regizor, autorul filmului Arrivederci, deţinător a 12 premii şi menţiuni la festivaluri internaţionale: „Am realizat filmul „Arrivederci” din surse proprii, fără suportul statului, fără acces la resursele tehnice ale „Moldova Film”. Între timp, statul, prin „Moldova Film”, a finanţat şi a realizat „Lupii şi Zeii”, un film de vreo 4 ori mai scump, care a mers la un singur festival, în România, unde timp de jumătate de oră de rulare sala era pustie. Sandu Vasilache este un om întâmplător în cinematografie şi unul convenabil prin incompetenţă în fotoliul de director „Moldova Film”. A fost numit acolo ca să ducă la bun sfârşit falimentul instituţiei. Angajaţii nu mai primesc salarii, sunt trimişi în concedii forţate. Va fi solicitat un credit, va fi pusă în gaj instituţia, după care, din cauza nerambursării, banca va deveni posesoarea acesteia. Cred că până la adoptarea noii Legi a cinematografiei, „Moldova Film” nu va mai fi a statului.”

Fără o lege nouă,  «kino ne budet!»
Dumitru Marian, cineast independent: ”Moldova Film” este, intenţionat sau din naivitate, confundată cu “filmul moldovenesc”. Această instituţie îşi avea rostul şi şi-a obţinut faima în timpurile mai vechi, pe când orice cineast talentat nu putea lucra în altă parte decât la “Moldova Film”, nu existau studiouri independente. În aceste condiţii, era normal şi firesc ca cei mai talentaţi cineaşti să se adune sub un acoperiş, sub o marcă. În condiţiile actuale, “Moldova Film” este ineficientă (demonstrat în timp), iar statul, prin iniţiativele unor minţi învechite, investeşte într-un colos mort de mult. Dacă statul ar investi în film (a nu se confunda cu “Moldova Film”), ar putea obţine creaţii bune, realizate de independenţi. Baza tehnică în producerea de filme constituie doar o parte infimă din proces, iar “Moldova Film”, în ultimii ani, nu doar a stagnat, ci a produs şi inepţii care trebuiau îngropate la faza de idee. Un exemplu: dacă cei 200.000 de euro investiţi anual în “Moldova Film”, ca finanţare INTEGRALĂ a unor tâmpenii generate de “dramaturgi”, ar fi fost investiţi în 5 scurtmetraje şi într-un lungmetraj (finanţare parţială), am fi avut cinematografie. Statul nu trebuie să producă, statul trebuie să susţină producătorii, iar aceştia, la rândul lor, ar aduce un plus de imagine statului. Dacă un producător de film ştie că îşi pune în joc resursele proprii, el va aplica doar atunci când ideea ar merita. „Moldova Film” ar putea fi utilizat ca spaţiu de creaţie, ca centru al cinematografiei, cu închirierea birourilor, la un preţ rezonabil, unor studiouri independente. Mai poate fi instituţia care să aibă grijă de arhivă, dar în niciun caz studio de producţie şi unic beneficiar al finanţării de la stat”.

Autorii filmelor moldoveneşti nu vin la concurs…
Angela Sârbu, director Moldova 1: „Nu putem pune pe post filme moldoveneşti pentru că drepturile de autor nu aparţin TRM. Am putea cumpăra filmele de la Compania care le deţine sau dreptul de difuzare de un anumit număr de ori, dar, atunci când anunţăm concurs, ofertele vin în special pentru filme străine. Aceasta pe lângă faptul că, fiind membri ai Uniunii Europene de Televiziune şi Radiodifuziune, multe filme franceze sau italiene ne vin pe gratis. Acum suntem în proces de negociere cu „Moldova Film” pentru a găsi posibilităţi de colaborare în vederea difuzării filmelor produse acolo”.

Cinematografia are nevoie de o lege funcţională…
Igor Cobâleanschi, regizor: „Lipsa unei legi funcţionale este marea problemă a cinematografiei de la noi. Avem exemple clare, ale Ucrainei, României, Rusiei, unde cinematografia rezistă şi studiourile independente se descurcă bine, graţie proiectelor fezabile, pentru că legea permite acest lucru. Noi suntem în situaţia în care mâinile ne sunt legate cu o lege veche şi distructivă.”