Femeile în viaţa s(t)atului

Femeile din localităţile rurale reprezintă unul dintre cele mai vulnerabile grupuri ale societăţii, fiind dezavantajate din cauza normelor culturale, accesului limitat la informaţii şi servicii, prestării de munci neplătite, a unor stereotipuri. Femeile de la sate nu se regăsesc nici în procesul de luare a deciziilor la nivel local şi regional.

În perioada 27 februarie – 9 martie, la New York, s-a întrunit Comisia pentru Statutul Femeii. În cadrul acestei comisii, delegaţii din diferite ţări au discutat cele mai recente informaţii vizavi de situaţia în care se află femeile pe glob. În anul curent, s-a discutat în mod deosebit despre abilitarea economică a femeilor din zonele rurale, a căror situaţie diferă mult de cea a femeilor din zonele urbane.

Lipsa locurilor de muncă în zonele rurale

Maria Capaţina, primara satului Toceni, r. Cantemir, spune deschis că situaţia femeilor din comună este foarte complicată, deoarece posturi de muncă pe teritoriul comunei sunt puţine: “Angajări la noi se fac foarte rar, dacă se fac, mai mult temporare, bunăoară la grădiniţe, pe timpul concediilor, dar pot să spun că practic nu avem variante de angajare…”.

Femeile din Toceni consideră că, în condiţiile în care există atât de puţine posibilităţi de a găsi un loc de muncă, oamenii trebuie să se mobilizeze să îndeplinească şi muncile complicate, pentru a asigura continuitatea şi dezvoltarea localităţii. În mare parte, femeile din zonele rurale lucrează la pământ, iar unele dintre ele sunt nevoite să circule zilnic în localităţile învecinate pentru a avea posibilitatea să obţină un ban.

Celor care doresc să se angajeze în oraş le este greu să găsească ceva potrivit. Mai mult, circulaţia este şi ea o problemă. Primara satului Toceni spune că, în cazul în care sunt puţini angajaţi din sate, acestora nu li se oferă transport: “Omul trebuie să ajungă singur la ora 8.00 dimineaţa. Distanţele nu-s mari de la comuna noastră până la Cantemir, în jur de 15 km, dar e o problemă, mai ales pentru cei care au copii. Trebuie să ieşi dimineaţa cel târziu la ora 7.00, iar de multe ori la 6.30, pentru ca la 8.00 să fii la lucru, depinde cum găseşti transport. Te întorci pe la 18.00—18.30. E problematic pentru o femeie gospodină, soţie, mamă”.

În căutarea unei vieţi mai bune

Una dintre femeile care fac naveta este şi Ana Ursu. Ea lucrează la o fabrică din Cantemir. Nu are, însă, un serviciu permanent, fiind solicitată doar atunci când e nevoie de ea. Problema drumului, însă, este una primordială, după cum recunoaşte femeia: “Mă duc dimineaţa, la 7.00, căci transportul nu e întotdeauna regulat, şi vin seara la 21.00, 22.00, 23.00 câteodată. Trebuie să reuşesc să fac şi ceva pe acasă, dar e foarte obositor”.

În prezent, Ana suplineşte o dereticătoare la gimnaziul din sat, dar va reveni ulterior la serviciul din Cantemir. “Aici n-am loc de muncă. Unde să lucrez? … Am trei copii. Doi învaţă şi unul lucrează. Trebuie să lucrez şi eu undeva ca să-i întreţin”. În plus, Ana îngrijeşte şi două nepoţele, a căror mamă a decedat. Una învaţă la Leova, iar alta la Cahul. Tatăl lor s-a dezis de ele. Astfel, Ana este singura speranţă a fetelor. Ea se străduieşte să le ia acasă în zilele de odihnă, să se simtă şi ele în sânul familiei.

De şase ani, Svetlana Topală este dereticătoare la gimnaziu. Ea are şapte copii şi un soţ bolnav. Munceşte din greu ca să-şi întreţină familia numeroasă. În plus, în casă nu este loc pentru toţi membrii familiei. Astfel, Svetlana îngrijeşte de un cuplu în etate şi locuieşte la ei. Totuşi, se gândeşte să plece şi ea la Cantemir, în căutarea unei vieţi mai bune.
Despre diferenţa dintre zonele rurale şi cele urbane în ceea ce priveşte posibilităţile de angajare vorbeşte şi Victor Lutenco, consilierul prim-ministrului pe probleme sociale, care susţine că “în zonele rurale nivelul de salarizare şi domeniile de concentraţie sunt mai joase, şi atunci o incidenţă a discriminării provoacă o problemă mai mare decât în zonele urbane. În plus, în zonele rurale alegerea, atunci când este vorba despre angajarea în câmpul muncii, este mult mai restrânsă decât în zonele urbane”.

Discriminată pentru că are copii

Una dintre erorile care aduc un prejudiciu enorm atât femeilor, cât şi familiilor acestora, dar şi echilibrului social este discriminarea femeilor de către angajatori în baza principiului maternităţii. Sofia Şuleanschi, directoare Winrock Moldova, spune că acum câţiva ani a fost efectuat studiul “Probleme de gen pe piaţa muncii”, care a demonstrat (situaţie actuală şi azi) că “femeile tinere întâmpină probleme atunci când vor să se angajeze, căci angajatorii se tem că ele vor pleca în scurt timp în concediu de maternitate”.

Alina Ciobanu este una dintre femeile care s-a ciocnit cu o astfel de problemă. A încercat de mai multe ori să se angajeze, dar era refuzată. Principalul motiv al refuzurilor era faptul că are copii mici. “A apărut primul copil, apoi al doilea. Era problematic. Nimeni nu mă angaja. Spuneau că am copii mici, care se îmbolnăvesc, şi voi fi nevoită deseori să iau concediu de boală”, îşi aminteşte Alina de acea perioadă. Într-un final, împrejurările au silit-o să se descurce singură, deschizând o cofetărie la colegiul din Cahul.

Priviţi un reportaj din arhiva Reporter de Gardă:

Ana Cucu este mamă a cinci copii. Este de profesie contabilă. Ea a reuşit să-şi găsească un serviciu la baştină, în s. Colibaşi, r. Cahul. În plus, prepară şi torturi la comandă. Fetele ei mai mari îşi fac studiile peste hotare şi, cu toate că şi-ar dori ca acestea să revină în sat, nu crede că este un vis realizabil: “Poate că se va schimba ceva în bine, dar nu prea cred. Ce şanse avem noi aici? E greu de găsit un lucru stabil şi bine plătit”.

Corneliu Eftodi, analist de programe UN Women, susţine că “fiecare a patra persoană de pe glob este reprezentată de o femeie din spaţiul rural. Acestea se confruntă cu o serie de probleme, iar în R. Moldova ele se acutizează în special în ceea ce priveşte accesul la serviciile prestate atât în sectorul public, cât şi în cel privat”. Apreciind rolul şi contribuţia femeilor de la sate în reducerea sărăciei şi asigurarea dezvoltării durabile, UN Women pledează pentru unificarea eforturilor tuturor actorilor – instituţiile statului, sectorul non-guvernamental şi cel privat – pentru îmbunătăţirea perspectivelor femeilor din localităţile rurale ale R. Moldova.

Olga BULAT

Preluarea textelor de pe pagina www.zdg.md se realizează în limita maximă de 500 de semne. În mod obligatoriu, în cazul paginilor web (portaluri, agentii, instituţii media sau bloguri) trebuie indicat şi linkul direct la articolul preluat din www.zdg.md Instituţiile de presa care preiau articole sau imagini pentru emisiuni TV sau radio, vor cita sursa, iar ediţiile tipărite vor indica sursa şi autorul informaţiei. Preluarea integrală se poate realiza doar în condiţiile unui acord prealabil cu redacţia.

Comentariile Dvs. la articolele de pe www.zdg.md sunt apreciate, dacă sunt exprimate într-un limbaj decent. Ne rezervăm dreptul să nu publicăm sau să ștergem mesajele care aduc ofense și injurii celorlalți vizitatori, care incită la ură de rasă, religie și sex.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *