Principală  —  Reporter Special  —  Reportaje   —   Femeile în armată: Sunt femei…

Femeile în armată: Sunt femei de 8 Martie şi militari în tot restul anului

421-femei-armata1Locul femeilor nu este doar la bucătărie. Acest fapt îl demonstrează şi tinerele înrolate în Armata Naţională. Deşi iniţial erau privite cu scepticism, ele au reuşit să demonstreze că sunt apte să păşească, alături de bărbaţi, cu arma în mână.

Chiar dacă sunt pasionate de rochii, pantofi cu tocuri, coafuri sau machiaj, unele tinere renunţă la toate acestea în favoarea unei cariere militare. Scepticismul bărbaţilor nu este o piedică, spun ele, subliniind că, totuşi, prevalează curiozitatea acestora. Deseori, din curiozitate le ajută, le şoptesc ce şi cum să facă, pentru ca, în scurt timp, să aibă deja ei nevoie de ajutorul acelor tinere care, iniţial, păreau neajutorate.

421-femei-armata2Mi-a plăcut mult disciplina, care nu prea există în afara armatei

Urma să mă întâlnesc cu Natalia Darii, locotenent în Batalionul cu Destinaţie Specială “Fulger”. Aşteptam să văd o femeie de statura unui bărbat, cu voce fermă sau chiar severă. Am cunoscut, însă, o tânără josuţă, dar energică, zâmbitoare, cu voce caldă. Am remarcat imediat că a reuşit să lege relaţii de prietenie cu colegii săi şi că, doar atunci când lucrurile nu merg aşa cum ar trebui, privirea îi “fulgeră”, aranjând imediat totul la locurile lor. Locotenentul Natalia Darii recunoaşte că a venit în armată în primul rând pentru uniformă. “M-a fascinat uniforma militară. Deseori, vedeam militari care păşeau sigur şi cu demnitate. Când vedeam prin oraş un militar, mă fascina ţinuta sa, felul în care purta uniforma, epoleţii”, mărturiseşte Natalia.

Tânăra nu se trage din militari, dar şi-a dorit mult să urmeze această cale. Voinţa şi capacitatea de a nu renunţa au ajutat-o să-şi atingă scopul. Iniţial, Natalia a făcut Facultatea de Ştiinţe Politice. În timpul studiilor, a aflat că ar putea face şi catedra militară. S-a gândit că i-ar fi de folos. Atunci a şi înţeles că vrea să devină militar. După absolvire, a fost încorporată în armată, în grad de sergent. Deşi dorea să devină militar, recunoaşte că “nu ştiam cu ce se mănâncă armata. Însă mi-a plăcut mult disciplina, care nu prea există în afara armatei”.

421-femei-armata3Aici te învaţă să gândeşti la rece

La început, Natalia a fost încorporată în Regimentul Rachete Antiaeriene, după care s-a transferat în Batalionul cu Destinaţie Specială “Fulger”. Primul său vis mare s-a realizat aici, unde a putut efectua salturi de la înălţime, cu paraşuta. Îşi aminteşte că, atunci când a zburat pentru prima oară, habar nu avea la ce să se aştepte, nu înţelegea la ce fel de riscuri se expune. Avea emoţiile pe care oricine le trăieşte în faţa necunoscutului. Imediat cum a fost dat semnalul, a şi sărit. Îşi aminteşte că a fost impresionată de priveliştea ce i s-a deschis în faţa ochilor. “E atât de frumos! Tu cobori lin, manevrezi cu paraşuta şi aterizezi la locul stabilit”, spune Natalia Darii.

După ce a sărit şi a înţeles toate nuanţele, dar şi riscurile, la cel de-al doilea zbor a avut mai multe emoţii. A doua săritură a fost cu un mic ghinion, vântul fiind mai puternic. La aterizare, paraşuta a târât-o pe suprafaţa solului. Totuşi, Natalia spune că a fost pregătită şi pentru astfel de situaţii şi, datorită faptului că a ştiut cum să manevreze, a reuşit să nu se traumatizeze. Acest mic incident, însă, nu a oprit-o de la cea de-a treia săritură. “Aici te învaţă să gândeşti la rece şi să fii pregătit pentru orice situaţii, oricât de dificile sau chiar periculoase ar fi”, remarcă tânăra. Locotenentul mărturiseşte că aşteaptă cu nerăbdare următoarea săritură.

421-femei-armata-4Fericirea e acolo unde te regăseşti

Deşi pare a fi mai mult o meserie pentru bărbaţi, familia a respectat decizia Nataliei de a deveni militar. “Am fost crescută mai independentă, astfel încât alegerea mea nu a fost discutată, ci acceptată. Mama m-a educat, mi-a dat tot ce poate da o mamă. În continuare, eu mi-am ales calea. Fericirea e acolo unde te regăseşti, iar eu simt că sunt la locul meu”, explică locotenentul. Tânăra crede că nu contează sexul persoanei care se încorporează, contează ceea ce reprezintă aceasta: “Cum te impui, aşa te acceptă colectivul. Totul depinde de tine”.

Deşi recunoaşte că, la început, unii dintre colegii bărbaţi o priveau cu scepticism, astăzi situaţia e alta. “Cred că femeia îşi are locul său în armată. La început, colegii de sex masculin vor să te cunoască, să vadă ce reprezinţi, dacă meriţi sau nu să fii aici. Ei oricum te ajută, îţi spun cum să procedezi în diverse situaţii, îţi dau sfaturi, după care devin prieteni. Atunci înţelegi că poţi conta pe sprijinul lor în cele mai complicate situaţii”, explică Natalia Darii.

421-femei-armata-5Dreptul la „Bereta Verde”

Batalionul cu Destinaţie Specială “Fulger” este implicat în diverse activităţi. Atunci când “Fulger” a făcut parte din contingentul din Germania, la Hohenfels, printre participanţi s-au numărat şi două femei, una dintre acestea fiind Natalia. “Acolo eram simpli militari, puşcaşi, fiind puşi în diferite situaţii. A trebuit să suportăm frigul, pentru că era luna martie, iar localitatea se află la nord, unde în această perioadă e destul de frig. A fost o experienţă deosebită”, relatează locotenentul.

Natalia Darii a obţinut dreptul de a purta “Bereta Verde”, mândrindu-se foarte mult cu acest lucru. De fapt, nu oricine are dreptul s-o poarte. Acest drept trebuie meritat. Doar cei care au făcut salturi cu paraşuta îl obţin. La “Bereta Verde” au dreptul şi cei care studiază cursul de calificare “Forţe Speciale”. În final, li se înmânează “Bereta Verde” şi ecusonul “Forţe Speciale”. Foarte mulţi, însă, nu ajung până la finalul acestui curs, iar alţii, deşi ajung, nu reuşesc să acumuleze punctele necesare pentru a obţine dreptul la “Bereta Verde”.

Militară, împotriva voinţei familiei

Ana Driga este sergent stat-major în Batalionul 22 de Menţinere a Păcii. Mai întâi, a studiat la Facultatea de Limbi Moderne, după care a decis să se înscrie în armată. Cunoaşterea englezei o ajută şi în prezent. La fel ca şi Natalia, Ana a frecventat catedra militară în timpul facultăţii. Atunci a şi înţeles că ar vrea să-şi încerce puterile în acest domeniu. Imediat după facultate, şi-a depus actele ca să se înscrie în Armata Naţională. A avut emoţii, mai ales atunci când aştepta rezultatele. După admitere, a început o altă viaţă, unde disciplina şi ordinea sunt în prim-plan. S-ar părea că aceste lucruri ar fi mai complicate pentru o domnişoară, dar ei i-au plăcut din prima.

Ana Driga recunoaşte că familia sa nu a fost încântată de decizie. Tatăl său avea alte planuri pentru fiică, dorind ca ea să devină medic-veterinar. Tânăra, însă, a fost fermă atunci când a decis, iar părinţilor nu le-a rămas decât să accepte că fiica lor şi-a ales anume această cale. Deşi tatăl Anei consideră şi astăzi că armata nu este pentru femei, ea simte că el e mândru de performanţele pe care le-a atins. “Simt că e mândru, deşi îşi ascunde acest sentiment. De mama nici nu mai spun. Când m-a văzut prima oară în uniformă, cu beretă, a avut emoţii de nedescris”, spune Ana zâmbind.

Pe loc repaos

Ana Driga recunoaşte că, iniţial, i-a fost greu, dar fiind perseverentă, a mers înainte. “La început a fost dificil, dar nu m-am gândit nicio clipă să renunţ. Dacă am venit, trebuie să merg până la capăt”, subliniază ea. Ana a vizitat mai multe ţări alături de colegii săi, făcând schimb de experienţă. Prima dată a fost la Lvov, Ucraina. “Am învăţat multe lucruri noi, cum procedează alte ţări în diverse situaţii pentru menţinerea păcii”, relatează sergentul. A fost şi în Germania, şi în alte state. Din câte a reuşit să vadă, Ana spune că cele mai multe femei sunt încorporate în SUA. În alte ţări, inclusiv în R. Moldova, sunt mai puţine.

În timp ce discutam cu Ana Driga, aceasta luase poziţia “pe loc repaos”, adică sta în poziţie de drepţi, ţinând mâinile la spate. Când am atenţionat-o asupra poziţiei sale, s-a arătat uimită. Nici ea nu observase cum stă. Tânăra spune că nu se mai gândeşte ce poziţie să ia. Când îmbracă uniforma, uită cu desăvârşire de viaţa sa civilă. “Uniforma şi gândirea devin un tot întreg, care îţi influenţează şi mişcările”, explică sergentul. Doar atunci când îşi scoate uniforma şi se îmbracă în civil, comportamentul ei se schimbă. “Sper să nu ajung să iau poziţia pe loc repaos când voi fi îmbrăcată în rochie”, zâmbeşte ea.

Nu vreau steluţe din pod

Ana Driga recunoaşte că s-a confruntat cu scepticismul bărbaţilor, însă spune că, deşi sceptici, aceştia i-au întins mereu o mână de ajutor. Chiar dacă nu credeau în forţele noii colege, au ajutat-o să facă parte din echipă, iar astăzi o tratează de la egal la egal. Tânăra spune că, deşi a realizat anumite performanţe, nu se va opri, deoarece a venit aici cu un scop anume. “Nu vreau steluţe din pod. Prin muncă, pot reuşi multe şi asta urmează să demonstrez”, spune ea.

Roman Ceban, locotenent-colonel şi comandant al Batalionului 22 de Menţinere a Păcii, îşi aminteşte că “Ana Driga s-a înrolat în serviciul militar prin contract, ca şi oricare altul care aspiră la o carieră în acest domeniu”. În funcţie de aptitudinile demonstrate şi de succesele obţinute, tânăra a participat la mai multe instruiri naţionale şi internaţionale. Roman Ceban crede că Ana Driga a devenit “un exemplu demn de urmat”.

Vicecampioană mondială înrolată în armată

Pe Natalia Lefter am cunoscut-o la orele de engleză. Natalia este locotenent major la Academia Militară “Alexandru cel Bun”. Tânăra studiază engleza alături de alţi militari, pentru a se descurca mai uşor în timpul deplasărilor, dar şi în cadrul unor instruiri locale, la care participă invitaţi din afară. Olga Rotari, locotenent, instructor la Centrul Lingvistic al Academiei Militare, susţine că Natalia este una dintre studenţii cei mai buni. “E foarte exigentă. E mereu pregătită”, spune Olga Rotari. La finele cursului, militarii susţin examene şi primesc un certificat care le oferă posibilitatea să plece peste hotare în cadrul operaţiunilor de menţinere a păcii, din partea Armatei Naţionale.

Pentru Natalia Lefter, cariera militară e o continuare a celei sportive. Tânăra, firavă la aspect, este maestru al sportului la judo şi sambo. A participat la diverse competiţii, inclusiv la Campionatul Mondial. Natalia vorbeşte timid despre performanţele sale, astfel încât nici nu-ţi închipui că, de facto, stai alături de un vicecampion mondial la sambo. Mai mult, ea a confirmat acest rezultat şi în anul următor. Deşi vorbeşte cu o simplitate remarcabilă despre performanţele sale, recunoaşte că, în spatele acestor victorii, e foarte multă muncă. “Au fost cazuri când, din cauza oboselii de pe urma antrenamentelor, îmi curgeau lacrimi, dar nimic nu se obţine uşor. Cu cât e mai dificil, cu atât motivaţia e mai mare”, spune Natalia.

421-femei-armata-6Armata nu acceptă persoane slabe

Tânăra a început să practice sportul la 11 ani. Totuşi, mama Nataliei n-a fost încântată de alegerea fetei, ba chiar au fost cazuri când îi interzicea să participe la antrenament. Puştoaica de atunci găsea diverse posibilităţi să nu suspende antrenamentele. Până la urmă, mama a fost nevoită să accepte pasiunea fiicei pentru lupte, mai ales că aceasta a început să demonstreze performanţe. Totodată, Natalia spune că acest sport formează şi un caracter mai dur, necesar şi serviciului actual. “Armata nu acceptă persoane slabe”, remarcă locotenentul. Ideea de a se încorpora în armată a fost acceptată din prima de către mama Nataliei, care, într-un fel, simţea că urmează acest pas. Tânăra mărturiseşte că, iniţial, totuşi a simţit un pic de nedumerire din partea studenţilor atunci când o doamnă a venit să le predea pregătirea fizică.

Ca orice pedagog bun, a ştiut să ajungă la sufletul fiecărui elev. Bineînţeles, a fost mai simplu de a le cuceri încrederea atunci când au văzut ei înşişi de ce e aptă “o doamnă firavă” – multiplu campion al R. Moldova la sambo şi judo. Locotenent-colonelul Roman Ceban susţine că, în armată, nu există diferenţe de gen. “O femeie e femeie de 8 Martie, fiind militar tot restul anului, ca oricare militar”, spune Roman Ceban. Totodată, el remarcă faptul că cei care vor să urmeze calea militară, indiferent de sexul lor, trebuie să “merite respectul din partea grupului sau a colectivului cu care vor activa. Vor trece şi prin unele greutăţi, care însă nu sunt imposibil de depăşit şi, cu timpul, acest efort devine o deprindere şi o profesie”.