Familia – un câmp de luptă

Peste 30 de poliţişti au ajuns în atenţia ministrului de Interne, Dorin Recean, pentru faptul că nu au reacţionat adecvat la apelurile cetăţenilor cu privire la violenţa în familie. Psihologii compară cazurile de violenţă domestică cu situaţii de război, când victimele nu pot prezice când vor fi lovite şi în ce stare vor ajunge după asta. Experţii străini consideră că trebuie să acordăm mai multă atenţie educaţiei, pentru a creşte generaţii  non-violente.

Deşi există un cadru legal complex, care ar trebui să ofere siguranţă persoanelor ajunse victime ale violenţei în familie, realitatea arată că deseori sistemul nu face faţă acestui fenomen. Ministrul de Interne, Dorin Recean, afirmă că misiunea poliţiei este nu doar de a pedepsi persoanele violente, dar şi de a contribui, alături de alte instituţii în stat, la prevenirea fenomenului.

„Astăzi, în cadrul Ministerului de Interne, cunoaştem peste 30 de cazuri specifice, în care colaboratorii nu au reacţionat suficient, sau deloc, la plângerile despre violenţă. În astfel de cazuri mergem pe logica legală – poliţiştii care se vor face vinovaţi după finalizarea anchetei fie vor fi  eliberaţi din funcţie, fie li se vor administra diverse mustrări. Totuşi, poliţia există pentru ca să pedepsească pe cei care au greşit, dar e sarcina noastra să creăm un mediu unde actul de violenţă este evitat.”

Pedepse ineficiente

Unele dintre femeile care s-au plâns la poliţie pe soţii abuzivi recunosc că poliţia a intervenit prompt, dar că situaţia lor s-a ameliorat doar temporar. Ulterior, partenerii supăraţi se pare că sunt gata să le pedepsească şi pentru aceste plângeri la poliţie. Elena are doi copii mici şi a locuit în casa soţului până recent. Din cauza violenţelor repetate ea a solicitat ajutorul poliţistului de sector. Poliţistul a aplicat sancţiunile legale, amendând persoana violentă. Elena, pe lângă faptul că a rămas fără o parte din bugetul sărac al familiei, care a fost transferat în bugetul de stat sub formă de amendă, şi-a adunat o mulţime de puncte negre la “dosarul familiei”, care sună cam aşa: “şi-a făcut de râs soţul, l-a pus la cheltuială pentru amenzi, l-a lăsat pe mâna poliţiei în timp ce ea s-a odihnit singură acasă”, etc. La următoarea situaţie de abuz de alcool, soţul a luat cuţitul de bucătărie şi i-a enumerat toate “greşelile”. Cu tăieturi la frunte şi la gât, Elena abia a scăpat, şi ultima frază pe care i-a arunncat-o a fost: “Nu mai revin. Mă duc la Casa Mărioarei”.

Adăpostul “Casa Mărioarei” cazează  temporar femeile ajunse în situaţii de risc din cauza violenţei. Aici ele reuşesc să îşi revadă perspectivele vieţii, beneficiind de un adăpost, de servicii medicale, sociale, psihologice sau juridice.

„Femeia care a fost supusă violenţei, mai ales cea care a fost supusă pentru o perioadă mai îndelungată, poate fi comparată cu o persoană care a suportat acţiuni militare sau un act terorist. În psihologie, aceste stări aşa se şi numesc – efectul acţiunilor militare. Or, această stare de pericol permanent şi de neajutorare completă e ca şi cum te-ai afla în condiţii de război şi nu ştii exact când şi de unde va cădea o bombă sau te va nimeri un glonte”, explică psihologa adăpostului, Tatiana Miteleva.

16 amenzi – zero efect

Lupta lor pentru o viaţă de familie stabilă este analizată şi de către jurista Refugiului “Casa Mărioarei”, Parascovia Copacinschi. “Recent am avut o victimă care ne-a spus că s-a plâns de mai multe ori la poliţie, dar că de fiecare dată violenţele se repetau, iar poliţistul aplica aceeaşi măsură de reprimare – amenda. Astfel, acel bărbat a fost amendat de 16 ori. Parcă totul e legal, dar nu e logic. De ce se aplică de atâtea ori pedepse civile, când există deja articol special în Codul Penal, şi care permite sancţiunea cu privarea de libertate deja pentru o ameninţare sau o agresiune verbală, ce să mai zicem de bătăi repetate?”, explică jurista.

Ministrul Recean susţine că e nevoie de o îmbunătăţire a calităţii efortului poliţiei în aceste cazuri, deoarece acţiunile inadecvate ale reprezentanţilor sistemului se pare că ar putea cauza un alt fenomen periculos – tăcerea victimelor. “Avem multe cazuri de violenţă în familie care nu sunt declarate. E nevoie să îmbunătăţim imaginea poliţiei nu doar pentru poliţie, ci pentru cetăţeni. Lumea trebuie să vadă cazuri pozitive, rezolvate, duse până la capăt, şi atunci vor fi mai deschişi, mai încrezători”, explică ministrul, precizând că actualmente în cadrul ministerului este testat un nou model de acţiune în cazul violenţelor sau crimelor comunitare, un concept nou, care implică efortul mai multor autorităţi locale şi naţionale, dar şi al cetăţenilor de rând.

Reforma modului de a trata victimele şi de a preveni fenomenul violenţei în familie este susţinută cu interes de comunitatea internaţională de la noi. Ingrid Tersman, Ambasadoarea Suediei în R. Moldova, este implicată în aceste activităţi în fiecare zi. Ambasada Suediei susţine mai multe proiecte care încurajează abilitarea femeilor, egalitatea de şanse, promovarea lor în administrare, politică şi afaceri.

Suedia – efecte după 40 de ani

„Cred că este foarte important să luptăm împotriva violenţei în societate prin intermediul programelor educaţionale. Băieţii şi fetele, la vârste cât mai fragede, e bine să cunoască faptul că au valori egale, şi că violenţa nu e acceptată nici în familie, nici în societate”, explică Ambasadoarea, menţionând un exemplu concret dintre acţiunile Guvernului suedez. „Îmi amintesc, în anii ’70, atunci când Suedia a adoptat o lege care interzicea pedepsele fizice pentru copii în familie, reacţia comunităţii internaţionale a fost destul de negativă. Multe ţări ridiculizau această lege, pentru că era considerat un drept al familiilor de a-şi pedepsi copiii. Acum, când privim la efecte, peste 40 de ani, ceea ce văd este că copiii au un nivel înalt de respect pentru toţi, atât băieţii cât şi fetele, că ei îşi cunosc drepturile, iar părinţii nu au voie să pedepsească fizic copiii. Atunci când sunt mai multe generaţii de persoane care nu au fost lovite în familie, lecţia învăţată e să nu loveşti. Cred că e un exemplu pentru alte ţări – conştientizarea faptului de a nu face uz de violenţă, fapt care se multiplică în societate”.

Şi soţia Ambasadorului SUA la Chişinău, doamna Marie Moser, vine în susţinerea abilitării femeilor, în special a celor de la sate, care se întâmplă să fie mai departe de justiţie şi protecţie, chiar dacă au drepturi egale cu toţi membrii societăţii. “Femeile, în orice societate, sunt cheia dezvoltării şi prosperităţii economice – şi asta presupune prosperarea societăţii, asta înseamnă şi copii mai bine crescuţi, şi familii mai puternice. Violenţa în familie distruge întregul proces, e un factor negativ, niciodată adecvat. Există alte căi de a coopera cu problemele şi stresul, decât să fie aplicată violenţa”.

Ingrid Tersman, Marie Moser şi colegele lor de la Entitatea Naţiunilor Unite pentru Egalitatea de Gen şi Abilitarea Femeilor s-au reunit împreună cu un grup de tineri din Chişinău pentru o acţiune comună de sensibilizare a opiniei publice cu privire la violenţa împotriva femeilor. Ministerul Muncii organizează mai multe acţiuni de susţinere a victimelor violenţei, dar are şi mesaje pentru prevenirea acestui fenomen.

Alina RADU