Familia Julea a vândut vaca să-i cumpere Zinei acordeon

La începutul iernii, acum 62 de ani, satul Hârbovăţ din raionul Anenii Noi încă nu ştia refrenul „e sărbătoare şi răsună muzica”, dar odată cu naşterea în familia Eugeniei şi a lui Arion Julea a mezinei Zinaida, memoria muzicală a satului s-a îmbogăţit mult.

„Zinica terminase opt clase şi voia foarte mult să înveţe mai departe. Noroc de Victor Corneievici, un fost profesor de muzică la şcoala din sat. A văzut că ea are talent şi a convins părinţii să o dea la o şcoală de muzică din Chişinău. Tata a vândut vaca şi i-a cumpărat un acordeon. Corneievici a dus-o la Serghei Lunchevici. Când el a auzit-o, a luat-o la şcoală. Avea vreo 14 ani”, îşi aminteşte cu drag Ana Radu, sora cea mai mare a Zinaidei Julea.

Zinaida s-a născut pe 2 decembrie 1951, în satul Hârbovăţ din Anenii Noi, fiind mezina familiei. Ana şi Zinaida au mamă comună. Primul soţ al Eugeniei, Erofti, a dispărut fără veste pe front. Câţiva ani mai târziu, femeia s-a recăsătorit cu Arion Julea.

Ana este cu zece ani mai mare decât Zina. Am găsit-o în propria gospodărie, trebăluind energic, îmbrobodită cu un batic rustic. Când este întrebată despre sora mai mică, se aşază mai comod pe scaun, căci îi place să vorbească despre Zinica (aşa îi spun cântăreţei cei din familie). La cei 72 de ani ai săi, Ana ar vrea să îşi amintească mai multe, dar spune că memoria o dă de sminteală. Regretă că a învăţat doar câteva clase, dar se bucură că Zinaida nu s-a limitat la cele opt clase din Hârbovăţ. Ana a avut grijă de ea până a plecat din sat – cât era mică, a ţinut-o în braţe, a hrănit-o şi a învăţat-o să meargă. „Noi ne-am crescut unii pe alţii. Eu am crescut-o pe gâtişorul meu. Acum sunt cărucioare pentru copii, dar atunci o duceam în braţe şi în spate”, povesteşte hârbovăţeanca despre anii care au trecut atât de repede pentru ea.

Zinaida Julea, şotioasă şi iute de picior

Julea a fost o copilă şotioasă şi iute de picior. Au vrut s-o numească şefa clasei, dar nu s-a mai întâmplat. Motivul – în pauză era la joacă înaintea băieţilor. Cei din jurul ei spuneau că are caracterul unui băiat. Era şmecheră. Ana zice că în fiecare zi avea câte o istorie de povestit. Deseori, Zina se ducea la păscut vaca sau oile. „Într-o zi a venit tare impresionată acasă. A spus că s-a întâlnit cu nişte bulboceni şi ei grăiau bulboceşte. Ei, ce am mai râs eu atunci! Cine ştie cu cine s-a întâlnit ea acolo… Cred că erau nişte ruşi. Da’ ea de unde să înţeleagă rusa?! Altă dată, ţin minte că s-a dus după struguri şi a prins-o paznicul. Ea i-a zis să meargă cu dânsa la noi acasă, căci ea spune drept: tata a trimis-o să aducă o torbă de poamă. Paznicul a venit la noi şi tata l-a cinstit cu vin…”, zâmbeşte Ana în timp ce trage cu coada ochiului spre uşă.

Darul de a cânta i s-a transmis de la părinţi. Mama Eugenia a cântat în corul bisericesc. Şi Ana a cântat, dar mai mult la colhoz, cu sapa în mână. Femeia îşi aminteşte că Zinica era ambiţioasă de mică. În una din zile, surorile ţeseau. Pe un perete al odăii era atârnat radioul. Cânta Nicolae Sulac, iar ele fredonau după el. Viitoarea cântăreaţă s-a urcat pe un scaun şi i s-a adresat lui Sulac: „Să vezi dacă nu am să cânt lângă tine”. Câţiva ani mai târziu, aşa s-a şi întâmplat. Cei de acasă au auzit-o pe mezină la radio, mai apoi au văzut-o la TV şi pe scenele din sat şi din Chişinău.

La 17 ani, pe scena profesionistă

La doar 17 ani, cântăreaţa a fost invitată de către Serghei Lunchevici să cânte în Orchestra de muzică populară „Fluieraş” a Filarmonicii din Chişinău. A mers în mai multe turnee peste hotare, cutreierând aproape toate continentele. Apoi, a evoluat în orchestrele de muzică populară „Mugurel” şi „Lăutarii”. Zinaida Julea a obţinut de-a lungul anilor mai multe titluri onorifice: Artistă Emerită din R. Moldova (1976), Artistă a Poporului (1985). A fost decorată cu medalia „Meritul civic” (1993) şi cu Ordinul Republicii (1997).

Cele spuse de Ana sunt confirmate şi de către soţul ei, Grigore. Îşi aminteşte că Zinaida a fost nu doar un copil deştept, dar şi muncitor. „Ea păştea oile şi culegea struguri. Făcea de toate. Aşa au fost timpurile. Când s-a mutat la Chişinău, nu s-a bazat doar pe darul ei de a cânta, dar a învăţat mult, şi-a dezvoltat talentul. Ea este bună şi la vorbă. Ştie ce şi când să spună. Îi seamănă lui taică-său. El avea harul de a spune bancuri. Nu era cărturar, dar tot timpul găsea cuvintele potrivite. Unde era Arion, toţi stăteau cu gura căscată”, îşi completează Grigore soţia.

Casa părintească a familiei Julea a fost dărâmată cu câţiva ani în urmă, iar pe locul acesteia a fost construită una modernă. Acum în ea locuiesc fiul Anei şi soţia sa. Pe unul din pereţii casei este o inscripţie care menţionează numele Zinaidei Julea şi anul ei de naştere. Elena, nora Anei, spune că nimeni nu trece cu vederea casa lor. Deseori vin oaspeţi care vor să vadă vatra pe care s-a născut cântăreaţa.

Roxana TEODORCIC