Exodul talentelor nu poate fi stopat, mai ales în condiţiile haosului care predomină astăzi în Moldova

Interviu cu Rodica Socolov, jurnalistă stabilită la Londra, originară din R. Moldova

— Când aţi plecat la Londra şi ce v-a determinat să faceţi acest pas?

— De fapt, am plecat la studii postuniversitare la Atena, Grecia, ca să ajung mai târziu, dintr-o frumoasă întâmplare, la Londra. Când am plecat, eram convinsă că voi reveni acasă peste câţiva ani, dar am mai stat să scriu o teză de doctorat. Părinţii m-au înţeles, deşi mama era foarte tristă când i-am spus că mai rămân. După alegerile din 2001, decepţionată de ce se întâmplă acasă, dar cu o speranţă că lucrurile ar putea să revină la bine, am decis să iniţiez o cercetare în publicitate politică, cazul R. Moldova. Făceam planuri să activez în sectorul privat de publicitate ori să predau la universitate, ori să fac în continuare jurnalism. Din 2006, însă, m-am stabilit cu familia în Marea Britanie.

— Cum a fost să vă integraţi într-un mediu nou?

— Integrarea în orice societate culturală şi lingvistică diferită de cea din care faci parte e o provocare cu avantaje şi dezavantaje. Ca să-ţi reuşească, trebuie să înveţi multe şi repede, să încerci să fii una cu cei din jur şi, doar când asta îţi reuşeşte, să revii la tine, să-ţi redescoperi identitatea şi să savurezi că eşti diferit de alţii. Am locuit în Grecia, Belgia, apoi în Turcia. De fiecare dată, a trebuit să le iau pe toate de la capăt. Când ai familie, decizia de a locui într-o ţară sau alta nu e una personală, ci a întregii familii. Am revenit recent la Londra, de unde am lansat galeria online de artă Toporaş şi site-ul fineartmoldova.com.

— Cum sunt priviţi moldovenii în străinătate?

— În străinătate, moldovenii sunt apreciaţi pentru firea lor muncitoare, cuminte şi descurcăreaţă.

— Sunteţi jurnalistă. Faceţi jurnalism în Marea Britanie?

— N-am încetat niciodată să scriu. Când nu scriu mai mult timp, nu mă simt în apele mele. Leacul mi-l ştiu: scrisul. De peste hotare am relatat pentru BASA-press, BBC, serviciul românesc, am scris Scrisori Acasă pe primul meu blog şi istorioare pentru Ştiri pozitive.

— Puteţi compara jurnalismul din R. Moldova şi cel din Anglia?

— Sunt multe de spus despre jurnalismul englez. În esenţă, pentru un jurnalist din afară e un mediu greu de penetrat, cu standarde bine puse la punct şi un nivel de informare mai calitativ.

— Cum s-a născut ideea lansării unui site de comerţ electronic cu tablouri şi printuri?

— Într-o discuţie, pe când eram în căutarea unui proiect creativ. Am îmbrăţişat-o, dezvoltând-o dincolo de aşteptările prietenilor mei. Cred că asta s-a întâmplat pentru că am pus mult suflet şi chibzuinţă şi am reuşit să transform o idee de lansare a unui magazin de artă într-un proiect frumos de promovare a artei. Chiar dacă e adevărat că aceasta este un lux şi nu ne aduce, deocamdată, suficient profit pentru a ne dezvolta precum am vrea. Deşi mai avem multe de făcut, refuz să fiu foarte pragmatică. Sunt convinsă că, fără o viziune de ansamblu şi fără unificarea eforturilor, nu vom putea scoate din anonimat arta din Moldova.

Nu ştiu în ce măsură societatea este gata să ne sprijine. Am impresia că arta, ca de obicei, nu e o prioritate la noi acasă, deşi, de când am lansat galeria, am observat un interes sporit faţă de ce şi cum facem.

Noi am decis să fim un serviciu pentru pictori, dar şi pentru amatorii de artă pe piaţa internaţională. Anume de aceea oferim şi originale, şi printuri de artă de calitate înaltă. Încurajăm pictorii să creeze, iar amatorii de artă să colecţioneze inclusiv printuri de artă ale celor mai reuşite tablouri, ca acestea să fie savurate de cât mai multe persoane, nu doar de cele în posesia cărora ajung originalele.

— De ce aţi intitulat site-ul „Toporaş”?

— Mi-am dorit să sune un cuvânt românesc înălţător, dar nu pompos, care ne-ar reprezenta intenţiile şi, în acelaşi timp, ar da speranţă şi putere altora. Toporaşul, pe cât este de gingaş, pe atât de viguros. Toporaşul nostru simbolizează arta din Moldova, care, fiind la doi paşi de cele mai prospere centre europene, rămâne, deocamdată, necunoscută şi, de asemenea, forţa creativă care poate ciopli realitatea. Şi dacă Toporaşul intră în vocabularul vorbitorilor celor mai răspândite limbi, avem doar de câştigat. În română folosim, bunăoară, foarte multe cuvinte englezeşti. De ce vorbitorii de engleză nu ar cunoaşte un cuvânt mai special în română?

— Cu ce probleme v-aţi confruntat şi cum le-aţi depăşit?

— Dacă vă referiţi la cum am iniţiat această activitate, aş zice că dificultatea cea mai mare a fost să concepem un proiect viabil, să construim un site şi să dirijăm un proiect de amploare. Un început înseamnă foarte mult. Noi am investit mult timp şi resurse în asta. Dar atunci când s-a lansat, au apărut griji suplimentare. Navigăm zilnic în corespundere cu viziunea, scopurile şi priorităţile noastre. Principalul e să ştii bine ce doreşti să faci şi să nu ai frică de a fi criticat.

— Cât de interesaţi sunt oamenii din străinătate de arta din R. Moldova?

— Reacţia este îmbucurătoare. Deşi străinii n-au dat năvală să cumpere tot, se găsesc persoane dornice să investească mai bine în arta din Moldova decât să-şi ţină banii la bancă. Reacţia publicului este pozitivă, deşi pe piaţa internaţională creaţia pictorilor născuţi în Moldova e mai puţin cunoscută.

— După ce criterii sunt selectate lucrările ce apar pe site? Cum găsiţi pictori care să-şi dorească plasarea tablourilor lor pe site sau ei sunt deja cei care vin cu propunerea?

— Pictori talentaţi născuţi în Moldova avem mulţi. Intenţionăm să cuprindem cât mai mulţi dintre cei care deja au un limbaj plastic bine coagulat, dar şi dintre cei mai tineri, care urmează să-şi dezvolte potenţialul. Primul lucru înainte de a propune sau a accepta o colaborare e să determinăm în ce măsură putem conlucra de la distanţă şi dacă putem miza pe o conlucrare onestă şi responsabilă. Creaţia artistului şi calitatea executării lucrărilor, însă, sunt decisive. Ne propunem să prezentăm, virtual, la nivel internaţional, valori naţionale, dar şi universale. Contează şi tehnica realizării.

— Pentru R. Moldova, preţurile par destul de mari. Cum sunt acestea, raportate la Anglia?

— Preţurile originalelor nici pentru englezi, nici pentru cetăţenii altor state, căci oferta noastră este pentru piaţa internaţională, nu sunt floare la ureche. Dar asta-i artă. Stabilirea preţului este, într-un fel, subiectivă. Sunt reguli pe care încercăm să le aplicăm, dar artistul, totuşi, are un cuvânt de spus. Şi aşteptările artiştilor noştri sunt mari. Noi percepem un comision din care trebuie să acoperim cheltuielile curente şi să investim în dezvoltare şi promovare. Printurile noastre sunt la un preţ mai accesibil. Ele reproduc originalele la cel mai calitativ nivel. Nu sunt copii simple, dar imprimări pe hârtie de calitate cu cerneală de calitate. De la lansare am anunţat mai multe oferte la preţuri reduse: 20% din costul originalelor, până la 50% din costul printurilor de artă şi livrare gratuită. Acum avem o ofertă simbolică, pentru cupluri. £42 reducere de preţ pentru toate printurile de artă. Un joc de cuvinte FOR TWO. Am vrea mult ca îndrăgostiţii să se ataşeze şi de artă, căci, prin artă, oamenii pot deveni mai frumoşi, iar o relaţie se poate cristaliza pe o viaţă întreagă prin interese şi aspiraţii comune, dar şi libertatea de alegere şi dezvoltare personală.

— Talentele pleacă din Moldova. Cum ar putea fi oprite acasă?

— Exodul talentelor nu poate fi stopat, mai ales în condiţiile haosului care predomină astăzi în Moldova. Localizarea sau restricţionarea talentului nu cred că e o soluţie. Oricine, fie el artist plastic sau nu, trebuie să aibă parte de libertatea de deplasare şi de alegere. Un artist născut în R. Moldova poate să aducă faimă ţării sale oriunde s-ar afla. Dar dacă un stat vrea să aibă sprijinul lui, de exemplu, în calitate de plătitor de impozite sau generator de soluţii creative pentru atragerea de investiţii, acest stat trebuie să-i creeze condiţii de muncă şi viaţă decentă şi să investească în dezvoltarea lui profesională. De fapt, statul trebuie să aibă grijă de toţi. Dar pentru asta e nevoie de o guvernare corectă, ce ar însemna şi o gestionare corectă a resurselor publice, lipsă de ignoranţă, de jocuri de culise, de conflicte de interese. Artiştii nu au nevoie de un statut aparte în stat. Dar ei nu trebuie nici lăsaţi în voia sorţii, căci arta este un instrument deosebit. În sensul bun al cuvântului, ea poate ciopli realitatea şi aduce prosperitate. Talentul nu trebuie închis între hotare, doar încurajat şi promovat.

— Mulţumesc mult.

Pentru conformitate, Olga BULAT

Preluarea textelor de pe pagina www.zdg.md se realizează în limita maximă de 500 de semne. În mod obligatoriu, în cazul paginilor web (portaluri, agentii, instituţii media sau bloguri) trebuie indicat şi linkul direct la articolul preluat din www.zdg.md Instituţiile de presa care preiau articole sau imagini pentru emisiuni TV sau radio, vor cita sursa, iar ediţiile tipărite vor indica sursa şi autorul informaţiei. Preluarea integrală se poate realiza doar în condiţiile unui acord prealabil cu redacţia.

Comentariile Dvs. la articolele de pe www.zdg.md sunt apreciate, dacă sunt exprimate într-un limbaj decent. Ne rezervăm dreptul să nu publicăm sau să ștergem mesajele care aduc ofense și injurii celorlalți vizitatori, care incită la ură de rasă, religie și sex.

1 comentariu

  1. =Catița din Limbari=

    Votează „Sfatul Țării-2” din Chișinău
    pentru Adunarea Elitei Unioniștilor din 27 martie 2016
    și Re-Venirea est-moldovenilor la Normalitatea din 27 martie 1918!
    Formulare pentru semnături aici –
    /ziarul „Literatura și Arta” din 2 martie 2016 și Timpul MD/ sau direct pe-
    http:// sfatultarii.md
    N.B. alte propuneri-
    ––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––-
    1 – Alina Boboc, mama tânărului martir Valeriu Boboc,
    omorât odios de regimul voronist comunist terorist la 7 aprilie 2009.
    2 – Ilie Bratu, activist unionist, ex-deputat
    3 – Gheorghe Codreanu, s. Recea/Strășeni, activist unionist, stabilit în Georgia/SUA
    4 – Paul Goma,
    scriitor disident anti-comunist octogenar din Paris, născut în s.Mana/Orhei
    5 – Petru Soltan, academician octogenar,
    inițiatorul creării unei Adunări Constituante /=SfatulȚării-2/ care să Re-Stabilească „Actul RE-Unirii” noastre
    cu România din 27 martie 1918 votat de Sfatul Țării din Chișinău /ziarul „Literatura și Arta” din 9 iulie 2015/
    6 – Fiodor Ghelici, reprezentant fruntaș al minorițății ucrainene,
    promotor activ al Re-Unirii noastre cu România.
    7 – Victor Bostan, director Vinăria Purcari/Ștefan-Vodă, fostul județ interbelic Cetatea-Albă

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *