Principală  —  Reporter Special  —  Reportaje   —   Executare forţată prin întuneric

Executare forţată prin întuneric

În urmă cu 16 ani, Pantelemon Ţurcan, din Soroca, a împrumutat de la un cunoscut suma de 600 USD, pentru a achita serviciile de transportare a mărfii din Rusia, sumă pe care trebuia să o returneze într-un termen stabilit. Deoarece a întârziat, creditorul l-a atacat în instanţa de judecată, iar Judecătoria Soroca a emis o hotărâre prin care, de la Ţurcan, urma să fie încasată suma de 600 USD şi 350 lei.

Ulterior, la 20.11.1995, Pantelemon Ţurcan a depus recurs la instanţa superioară, acesta fiind înregistrat pe 23.11.1995. El susţine că cererea a fost examinată în absenţa sa şi argumentează prin probe că, în acea zi, se afla la Institutul Oncologic din Chişinău, unde soţia sa fusese operată de cancer la glanda tiroidă.

„Au forţat uşa şi au intrat”

În a şasea zi după înregistrarea recursului, spune Ţurcan, Marina Brăescu, executoare la Judecătoria Soroca, a demarat procedura de executare, contrar prevederilor legale. “Trei indivizi cu lanterne în mână au forţat uşa şi au intrat în casă. Apoi, deşi mă opuneam, m-au dus, în papuci de cameră, la sectorul de poliţie. Acolo m-au ţinut 24 de ore”, spune bărbatul.

Soţia sa, Stela Ţurcan, era la doar o săptămână după operaţie.  Ea povesteşte că totul s-a întâmplat seara, pe la orele 19.00-20.00. Deoarece, în 1995, energia electrică era sistată deseori, în casă era întuneric-beznă. “După ce l-au luat pe soţ, au revenit şi au început să arunce totul de pe pereţi. Unul era în uniformă de poliţist, altul stătea afară şi încărca bunurile în maşină. Au luat seturile noi de aşternut, covoare în valoare de 10000 de lei. În total, au ridicat bunuri în valoare de 16750 de lei. Au aruncat jos produsele alimentare şi au încărcat frigiderul în maşină. Insistam să lase lucrurile până la clarificarea procedurii judiciare, dar ei ne-au îmbrâncit pe mine şi pe fiul nostru minor. S-au folosit de neputinţa noastră. Nici nu mă ascultau. Făceu ce doreau”, spune femeia. Ea povesteşte că acest caz a marcat-o pentru tot restul vieţii. Mai mult, timp de un an după incident, din cauza stresului, ea nu a putut munci nicăeri.

A fost ameninţat şi a semnat actul

Marina Brăescu, executoarea judecătorească, afirmă că a acţionat conform legii şi că nu a greşit cu nimic. “Pe soţ l-am scos din casă şi l-am dus la poliţie, deoarece nu ne permitea să efectuăm procedura de executare”, spune ea. Pe de altă parte, Stela Ţurcan dezvăluie că Brăescu nu a prezentat niciun act ce i-ar fi permis să acţioneze în acel fel.

Executoarea, însă, spune că, tot atunci, au fost completate actele ce confirmau sechestrarea bunurilor, pe care stăpânii casei au depus semnătura binevol, confirmând astfel că ar fi de acord cu executarea. “Ei ne-au ameninţat fiul, spunându-i că, dacă nu va semna, îl vor închide şi pe el ca pe taică-său. Mie mi-au spus că, deoarece sunt bolnavă, nu am mult şi vom fi pierduţi. Fiul s-a speriat şi a semnat actul. În urma acestui incident, el a rămas cu defecte de vorbire şi, deşi ulterior a absolvit facultatea de drept, nu se poate angaja nicăieri”, relatează mama băiatului. Pantelemon Ţurcan, jurist de profesie, spune că, dat fiind faptul că fiul său era minor atunci, nu era în drept să semneze vreun act.
Stela Ţurcan zice că Soroca nu este atât de mare ca să nu se audă zvonurile, potrivit cărora bunurile familiei sale au fost vândute colaboratorilor procuraturii. Executoarea confirmă că “bunurile au fost vândute lucrătorilor din procuratură, deoarece erau foarte vechi”.

Dosarul este nimicit

Valentin Guţu, avocatul lui Ţurcan, spune că nu a văzut niciun titlu de executare sau altceva ce ar putea confirma legitimitatea acestei proceduri. “El se eliberează doar într-un exemplar şi trebuia să fie la reclamant, dar nu este”, spune avocatul.

În repetate rânduri, Pantelemon Ţurcan a încercat să depună o plângere în judecată, contestând comportamentul executoarei Marina Brăescu. “Aceasta a fost o executare sălbatică, fără niciun temei juridic”, spune el. Ulterior, a scris o petiţie la Ministerul Justiţiei, cu referire la procedura de executare. În consecinţă, executoarea Marina Brăescu s-a ales cu o mustrare.

Vladislav Gribincea, director executiv al Centrului de Resurse Juridice, spune că mustrarea este o formă de sancţionare pe care juriştii o numesc disciplinară. O altă sancţiune disciplinară nu mai poate fi aplicată, deoarece termenul de aplicare a sancţiunii e de 12 luni.

Marina Brăescu susţine că această mustrare i-a fost aplicată pe nedrept şi nu pentru că ar fi comis vreo încălcare în procedura de  executare, ci pentru simplul motiv că a adus lucrurile în birou, şi din birou le-a vândut. Ea spune că după acest caz a mai activat timp de doi ani, apoi s-a eliberat din funcţie. “Nu am mai putut activa în astfel de condiţii şi am fost nevoită să plec”, spune ea.

Executor, şi nu vânzător

Marina Brăescu susţine că bunurile au stat în magazin o perioadă de timp, dar întrucât erau foarte vechi şi neîngrijite ea a fost nevoită să se ocupe de vânzarea lor. “Eu trebuia să întorc banii omului. Ce trebuia să fac?” – se întreabă executoarea.

Oxana Novicov, secretarul general al Uniunii Executorilor Judecătoreşti, ne informează că de datoria executorului este să execute titlul executoriu şi să ia parte la procedura de evaluare a bunurilor, dar nu la vânzarea lor. “Legislaţia prevede ca acestea să fie restituite debitorului sau să fie vândute prin licitaţie de către executor, dacă este vorba de bunuri mobile. Obligaţiile executorului sunt de a întreprinde măsuri în vederea vânzării bunurilor şi de a face periodic evaluarea acestora, dar nu şi garantarea că ele vor fi comercializate”, adaugă secretarul general.

Pantelemon Ţurcan este convins că s-a comis o infracţiune penală şi că executoarea ar trebui să răspundă conform legii. “Mi s-a distrus familia, copilul mi-a rămas marcat pe viaţă, iar ea s-a ales doar cu o mustrare”, spune bărbatul indignat.

Juriştii, însă, afirmă că, pentru aceeaşi faptă, ea nu poate fi pedepsită de două ori. “Dintr-un aspect, s-ar putea depune o plângere la procuratură, pentru abuz, neglijenţă sau alte infracţiuni care au fost comise, dar ele au termen de prescripţie”, susţine Teodor Cârnaţ, avocat, director executiv la Comitetul Helsinki pentru Drepturile Omului din R. Moldova.

20 000 de lei pentru trei vieţi nenorocite

Reclamantul susţine că s-a adresat în toate instanţele abilitate, dar că nu a mai văzut “o astfel de tergiversare din partea instituţiilor oficiale, în care m-am adresat şi pe care am încercat să le conving că aceasta nu a fost o executare legală, ci una neomenească”.

„El s-a adresat la CEDO cu o plângere, dar deocamdată nu a fost pronunţată o hotărâre privind admisibilitatea sau respingerea de către această instanţă”, ne informează avocatul Valentin Guţu, care mai spune că, în 2011, a apărut o lege nouă, nr. 87, privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti, şi aceasta ar oferi oamenilor o şansă.

La 28 mai, dosarul a fost examinat la Curtea de Apel Chişinău. Această instanţă a decis că prejudiciul moral cauzat familiei Ţurcan este echivalent cu 20000 de lei. “Clientul meu nu poate fi de acord cu hotărârea, deoarece şi-a estimat pagubele morale la 350 000 de lei şi, din acest motiv, va ataca decizia la Curtea Supremă de Justiţie”, spune avocatul.

Teodor Cârnaţ susţine că Ţurcan ar putea obţine despăgubire morală la CSJ şi ulterior ar putea folosi mecanismul respectiv la CEDO, dar prin argumente foarte concrete despre pagubele pe care le-a avut în urma acestei executări forţate.

Aida Cotruţă