Principală  —  Reporter Special  —  Reportaje   —   Dosarul Mănăstirii "Sf. Treime" din…

Dosarul Mănăstirii „Sf. Treime” din Cahul: Cine cu cine joacă?

264-manastirePatru atacuri banditeşti pe durata ultimei jumătăţi de an asupra Mănăstirii «Sfânta Treime» de la Roşu, Cahul, şi nici o condamnare. De parcă Cahulul nu ar avea nici poliţie, nici procuratură şi nici instanţe de judecată. Sau poate că acestea nu au avut interesul ori, poate, dreptul să facă lumină asupra «întâmplărilor» devenite, cu vremea, tot mai suspecte?

Mănăstirea «Sf. Treime» fiinţează de cinci ani. Tot de atâţia ani sunt şi problemele ei. Numai că dacă «la început lucrurile se reduceau la şantaj şi ofense, în ultima vreme, situaţia e ca pe front», ne-a mărturisit stareţul Mănăstirii, părintele-ieromonah Nicanor. Potrivit lui, de mai mult timp, nu doar Mănăstirea, dar şi viaţa sa sunt în pericol de moarte.

Banditism cu suspecţi la libertate

Presa de la Chişinău a fost alertată în cazul atacurilor de la Mănăstire acum jumătate de an, când indivizi mascaţi, în toiul nopţii, au coborât prin ferestre în interiorul locaşului, l-au vandalizat, au bătut cu cruzime preotul, l-au buzunărit şi i-au sustras toate lucrurile personale şi tot ce au considerat mai de preţ din ceea ce găsiseră în biserică. La nici două săptămâni, atacul se repetă. În aceeaşi manieră. Atât doar că, în lipsa stareţului, pe mâna criminalilor au încăput trei enoriaşe rămase peste noapte să supravegheze Sf. Mănăstire. Şi într-un caz, şi în altul, poliţia a pornit acţiuni de urmărire penală. Fusese reţinut şi un suspect. La domiciliul acestuia au fost găsite mai multe probe de pe lista bunurilor sustrase, iar la Mănăstire poliţia instituise, pe timp de noapte, un post de pază. Lucrurile, însă, nu au mers mai departe, deşi redacţiei i s-au dat atunci asigurări de la Comisariatul de Poliţie şi Procuratura raională Cahul că, în cel mult o lună, dosarul va fi în judecată. Între timp, suspectul a fost eliberat de sub arest, iar din noiembrie 2009 a fost retrasă şi paza de la Mănăstire. Poliţia i-a cerut părintelui-stareţ să nu mai rămână nopţile în biserică, pentru că riscurile pentru viaţa sa erau prea mari, fapt care, în scurt timp, s-a şi confirmat. În noaptea spre 28 ianuarie 2010, în timp ce tot Sudul era în aşteptarea vizitei preşedintelui Băsescu la Cahul, Mănăstirea cade pradă unui nou atac banditesc. Iar după alte cinci zile, în noaptea spre 3 februarie, atacul se repetă. Paznicul a fost imobilizat, iar locaşul vandalizat. «S-au făcut prădăciuni şi stricăciuni, ca niciodată. Icoanele au fost rupte de pe pereţi şi călcate în picioare. Au distrus tot ce le-a stat în cale. La atâta barbarie nu mă aşteptam», susţine părintele-stareţ. Poliţia şi procuratura au fost alertate din nou. «Da, cunoaştem cazurile, lucrăm», ni s-a răspuns şi la Poliţie, şi la Procuratura Cahul.

«Discuţii aprinse» şi un paznic mort

«Le-a stat mai multora în gât şi toţi au încercat şi caută încontinuu, prin toate mijloacele posibile şi imposibile, să ia viaţa Sfintei Mănăstiri», ne spune părintele-stareţ. Potrivit spuselor sale, primii care au mers împotriva Mănăstirii au fost clericii Mitropoliei Moldovei, «rivalii» Mitropoliei Basarabiei, sub a cărei oblăduiri este Mănăstirea. Şantaj, intimidări, impedimente în oficializarea locaşului. Era perioada guvernării Voronin şi Mitropolia Basarabiei era privită cu ostilitate, ca şi tot ce este românesc. Stareţul, însă, şi-a continuat lucrarea. Situaţia avea să se schimbe radical după ce Mănăstirea a intrat în dizgraţiile «omului de afaceri» Ilie Şeremet, arendaşul iazului din preajma locaşului. Acesta şi-a simţit ameninţată «afacerea» care, pe lângă ceea ce-i oferea contractul de arendă (crescătorie de peşte), mai servea şi ca speluncă pentru lumea cu predilecţii mai suspecte. Mai ales că părintele intervenise pe lângă Consiliul local Roşu şi ceruse să fie revăzut contractul de arendă din motive de morală şi etică: pe de o parte a iazului (la 8—10 m de biserică) slujbă religioasă, iar pe alta (la 15—20 m) lume dezgolită, muzică şi distracţii.

Intrat în cârdăşie cu autorităţile locale de la Roşu (instanţele au pornit un dosar penal pe marginea contractului de arendă a iazului), dar şi cu lumea criminală din zonă (Cahulul are, în acest sens, o faimă bună), ex-poliţistul Şeremet a trecut la ofensivă. Injuriile şi ofensele au întrecut măsura când arendaşul şi-a dat seama că Mănăstirea prinde contur, iar cărările spre ea se fac mai multe. Era în vara lui 2009. Părintele zice că a avut câteva «discuţii aprinse», în care a fost prins de guler de către Şeremet şi ameninţat cu moartea. «Într-o noapte, m-am pomenit în chilie cu cineva care-mi cerea bani, dacă nu vreau să-mi facă niciun rău. L-am recunoscut după voce. Era unul dintre foştii paznici de la iazul lui Şeremet, care după întâmplările din august de la Mănăstire a fost găsit mort undeva în oraş», povesteşte stareţul. Însuşi Şeremet nu a fost de găsit. După «întâmplările» de la Mănăstire şi-a făcut bagajele şi a plecat în Belgia, lăsând iazul, contra plată (22 mii de lei?), unui vecin pe nume Iosif Călin. Satul zice că Şeremet este plecat pe doi ani. Iar lumea de la Mănăstire crede că totul a fost aranjat special, ca să se piardă urmele întâmplărilor de la sfântul lăcaş. Cine ştie?

Poliţia întârzie cu probele

Deşi sunt mai bine de şase luni de la vandalismele din august, poliţia nu a avansat cu nimic în cercetări. «Dosarul mai rămâne încă în faza de urmărire penală», ne-a declarat procurorul de instrucţie A. Scripcenko, iar Lilian Osoianu, avocatul părintelui în instanţă, susţine că a asistat la o şedinţă comună a personalului din poliţie şi procuratură antrenat în elucidarea «dosarului Mănăstirea» şi că procuratura are obiecţii serioase la mersul şi calitatea anchetei. La Cahul se fac aluzii la faptul că ofiţerul de urmărire penală, L. Holban, a administrat prost până şi probele iniţiale la dosar. Unde şi de ce s-a oprit interesul anchetei pentru elucidarea cazului? Întrebările sunt, deocamdată, mai multe decât răspunsurile la ele. Mai ales că, «ori de câte ori am avut probleme şi m-am adresat la poliţie, nimic n-a fost dus la capăt», se destăinuie părintele Nicanor. Cine cu cine joacă? Pe cât? Şi până când?

La solicitarea avocatului Osoianu, Ministerul de Interne a dispus crearea unui nou grup de urmărire penală, gestionat direct de MAI, în persoana Şefului Direcţiei de urmărire penală V. Toma. Cum vor evolua lucrurile vom vedea. Ceea ce ar fi de remarcat, însă, e că atacul din 28 ianuarie asupra Mănăstirii se întâmplă exact în ziua în care MAI a remis Comisariatului de poliţie Cahul dosarul la reanchetare, iar cel din noaptea de 3 februarie – în aceeaşi zi în care instanţa de judecată Cahul a pus pe rol cererea enoriaşilor Mănăstirii «Sf. Treime» privind examinarea legalităţii contractului de arendă a iazului, semnat între Primăria Roşu şi Ilie Şeremet. Reacţiile, după cum vedeţi, au fost prompte. Şi criminale. De unde şi întrebarea: cine dirijează lucrurile în zona Mănăstirii, în lipsa lui Şeremet? Şi este Şeremet arendaşul de facto sau doar omul din faţă al afacerii şi intereselor de la iazul din Roşu?

Petru AMARIEI