Dosarele «de la Papură-Vodă», supuse unei «legi ilegale»

Pentru a-şi recăpăta averea, deportaţii trebuie să respecte un «cadru legislativ ilegal». Cel puţin aşa insistă ministrul Justiţiei, Vitalie Pârlog. În acelaşi timp, funcţionari MAI, instituţie care păstrează o parte din arhiva represiunilor staliniste, habar nu au de dosarele «de la Papură Vodă».

În iunie 2006, Parlamentul R. Moldova a adoptat Legea nr. 186. La prima vedere, aceasta ar veni în sprijinul deportaţilor decişi să-şi recupereze averea. Actul, intrat în vigoare la 1 ianuarie 2007, promite că «în cazul în care bunurile confiscate, naţionalizate sau scoase în orice alt mod din posesie în legătură cu represiunile politice nu pot fi restituite, valoarea acestora se recuperează prin achitarea de compensaţii, în baza cererii depuse de persoanele reabilitate sau de moştenitori».

«În mod prioritar» doar pe hârtie

Totodată, potrivit legii, «cu acordul persoanelor supuse represiunilor politice şi ulterior reabilitate sau al moştenitorilor acestora, restituirea în natură a caselor de locuit poate fi înlocuită prin recuperarea valorii lor, evaluate prin aplicarea preţurilor de piaţă în vigoare la data satisfacerii cererii, sau prin acordarea, în mod prioritar, a unui spaţiu locativ amenajat».

Abia peste jumătate de an de la intrarea în vigoare a Legii nr. 186, Guvernul R. Moldova adoptă un regulament privind achitarea compensaţiilor persoanelor supuse represiunilor politice, precum şi în cazul decesului ca urmare a represiunilor politice, regulament care instituie procedura de recăpătare a bunurilor pierdute în anii deportărilor. Pentru deportaţii rămaşi în viaţă, procedurile de reabilitare sunt anevoioase. Ei sunt nevoiţi să facă rost de câteva acte, cum ar fi decizia de reabilitare şi actele de evaluare a bunurilor conform preţurilor de piaţă în vigoare la data examinării cererii, dacă solicitantul nu a depus o cerere prin care să solicite comisiei determinarea valorii bunurilor în baza actelor de expertiză de care dispune comisia, cu condiţia că rapoartele respective conţin informaţii cu privire la bunurile invocate de către solicitant.

Cea mai mare bătaie de cap rămân a fi actele ce atestă confiscarea, naţionalizarea bunurilor sau scoaterea lor în orice alt mod din posesie, eliberate de arhive şi de alte instituţii abilitate, şi certificatul de moştenitor şi actele ce confirmă starea de rudenie cu persoana supusă represiunilor politice, dacă cererea este depusă de moştenitorii acesteia.

Judecătorii dau din umeri

Gheorghe Tataru, de 74 de ani, din Călăraşi, deportat în 1949 împreună cu familia sa, şi-a pierdut întreaga avere. Chiar de la intrarea în vigoare a Legii 186, bărbatul şi-a dat seama că aceasta este moartă. Pentru a obţine un certificat de moştenitor, Tataru a făcut sute de drumuri şi a bătut la numeroase uşi. “Singura soluţie ar fi să îl scot pe tata din mormânt”, spune indignat Tataru. Şi la arhiva MAI, acolo unde se află dosarul său, pentru a face rost de certificatul de confiscare a averii, bărbatul a mers de mai multe ori. “Sunteţi reabilitaţi, dar date despre avere nu avem”, este explicaţia celor de la MAI. Şi la birourile notariale, pentru a face rost de certificatul de moştenitor, Tataru s-a adresat de mai multe ori. Pentru a recăpăta aceste acte, el a depus o cerere în instanţă. “Guvernanţii noştri au creat astfel de legi intenţionat”, consideră Gheorghe Tataru. “Ei aşteaptă să moară toţi deportaţii, ca să poată scăpa mai uşor de noi”.

Pentru a-şi recăpăta bunurile,Valentina Sturza, preşedinta Asociaţiei foştilor deportaţi şi deţinuţi politici din R. Moldova, ajunge a patra oară la Curtea Supremă de Justiţie. “E regretabil că până azi guvernanţii nu au adoptat decât o lege care nu funcţionează”, spune Sturza. “Aceste acte adoptate de guvernare conţin cerinţe imposibile. Un exemplu ar fi certificatul de moştenitor — greu de obţinut. Chiar dacă Ministerul Justiţiei a emis un regulament prin care notarii să elibereze astfel de certificate, ei refuză să o facă. Ajunşi în instanţă, ne pomenim cu judecători care dau din umeri şi spun că nu ştiu cum să procedeze».

Arhivele au indicaţii de sus

Astfel, prima instanţă a dispus ca Valentinei Sturza să i se restituie doar 4% din totalul averii evaluate la peste 2 milioane de lei. «E o decizie debilă», crede Sturza. «Toţi par a fi împotriva noastră». Şi Valentinei Sturza arhiva SIS, acolo unde se află dosarul său, nu i-a eliberat certificatul de confiscare a averii. Potrivit acesteia, în 1941, regimul sovietic nu a eliberat astfel de certificate. «Datorită României, la 27 august 1941, după ce Basarabia a fost eliberată de sub jugul sovietic, s-a format o comisie care a făcut inventarierea bunurilor rămase de la deportaţi şi refugiaţi. În prezent, doar câteva persoane represate au obţinut certificatul respectiv».

Sturza crede că arhivele au primit indicaţii de la guvernanţi ca să nu mai elibereze astfel de acte. «Acum arhivarii spun că în dosare lipsesc acele certificate. E o minciună. Atunci, în 1941, ele au fost eliberate tuturor familiilor».

În cazul în care deportaţii decid să-şi revendice drepturile în judecată, se văd obligaţi să se adreseze în instanţa din localitatea din care au fost deportaţi. «Dacă locuieşti la Chişinău, trebuie să mergi la Soroca sau în alte localităţi. Vă imaginaţi câţi bani sunt cheltuiţi pe drum?», întreabă Sturza, făcând calcule din compensaţiile lunare de 540 lei pe care îi are un deportat.

«Ştiţi unde sunt dosarele de la Papură-Vodă?»

Dosarele deportaţilor se află la arhivele MAI şi SIS. Am contactat biroul de presă al MAI, să ne informăm despre arhiva care păstrează dosarele din 1941, 1945 şi 1951. Ala Meleca, şefa biroului de presă, habar nu avea despre această arhivă. «Ştiţi unde sunt dosarele de la Papură Vodă?», şi-a întrebat ea colegii.

Vera Ţvigunov, şefa arhivei MAI, ne-a declarat că instituţia în care este angajată nu s-a ocupat de confiscarea averii şi, prin urmare, nici nu dispune de acte de confiscare a averii, chiar dacă deportaţii susţin contrariul. Totuşi, până la urmă, Ţvigunov ne-a spus că astfel de certificate există doar în unele dosare.

Alexandra Vidraşcu, şefa direcţiei notariat şi avocatură din cadrul Ministerului Justiţiei, afirmă că, oficial, niciun notar nu are dreptul de a refuza eliberarea certificatelor de moştenitor. «Dacă notarii nu eliberează certificatele, înseamnă că nu există acte care ar justifica legătura de rudenie», ne-a spus Alexandra Vidraşcu.

Pârlog respectă doar opinia

Solicitat de Ziarul de Gardă să comenteze situaţia deportaţilor care, de ani de zile, încearcă să îşi recapete bunurile pierdute, Vitalie Pârlog, ministrul Justiţiei, ne-a spus că, în acest sens, există o procedură stabilită prin lege. «E o procedură distinctă, dacă nu e posibil de restabilit averea deportaţilor în natură», ne-a spus ministrul, sugerând că toţi ar trebui să respecte «exigenţele prevăzute de lege şi de regulamentul Guvernului». I-am spus ministrului că, anume din cauza acestei legi, deportaţii nu-şi pot obţine averea. «Fiecare are dreptul la părere», a răspuns ministrul. «Respect punctul lor de vedere, dar trebuie să înţelegem şi să ne conformăm. Regulamentul aprobat e unul uman, care acordă posibilităţi tuturor», spune Pârlog despre regulamentul considerat de către deportaţi un «document mort», deoarece conţine un şir de prevederi care fac imposibilă aplicarea sa.

Chiar dacă deportaţii nu încearcă decât să îşi recapete averea de care au fost desproprietăriţi abuziv, Pârlog spune că organizaţiile de deportaţi ar putea să profite de situaţia social-politică, conferindu-le problemelor de care se preocupă aspecte care urmăresc un alt scop.

O «lege ilegală» îi va duce pe deportaţi la CEDO

Şi viceprim-ministrul Victor Stepaniuc spune că există legislaţie, iar această problemă ţine de sistemul judecătoresc. Îl informăm pe viceprim-ministru că deportaţii întâmpină probleme anume în instanţa de judecată. «R. Moldova e un stat de drept şi există separarea puterilor, care îşi îndeplinesc funcţiile. Numai sistemul judecătoresc ar putea hotărî problema».

Despre Legea nr. 186 deputata Valentina Cuşnir spune că este o «ilegală», pentru că foştii deportaţi nu pot să obţină certificate de moştenitor, contrar regulamentului Guvernului. «Cei care au fost deportaţi în Siberia nu au putut să le lase copiilor certificate de moştenitor», spune deputata, confirmând că în arhive lipseşte informaţia despre averea confiscată de la deportaţi. «Pentru că le lipsesc aceste acte, deportaţii nu vor reuşi să-şi recapete bunurile, chiar dacă în buget ar fi prevăzuţi bani pentru ei. Acest fapt s-a făcut intenţionat».

Cuşnir aminteşte că sub incidenţa Legii nr. 186 nu cad persoanele care au fost despăgubite prin 1990, primind sume exagerat de mici. «Li s-au dat despăgubiri în ruble, cu doar câteva zile înainte de schimbarea banilor. Desigur, au pus banii “la cărticică”, unde s-au transformat în nimic. Acest cadru legislativ ar putea să ducă toţi deportaţii la CEDO».

Anastasia NANI


Preluarea textelor de pe pagina www.zdg.md se realizează în limita maximă de 500 de semne. În mod obligatoriu, în cazul paginilor web (portaluri, agentii, instituţii media sau bloguri) trebuie indicat şi linkul direct la articolul preluat din www.zdg.md Instituţiile de presa care preiau articole sau imagini pentru emisiuni TV sau radio, vor cita sursa, iar ediţiile tipărite vor indica sursa şi autorul informaţiei. Preluarea integrală se poate realiza doar în condiţiile unui acord prealabil cu redacţia.

Comentariile Dvs. la articolele de pe www.zdg.md sunt apreciate, dacă sunt exprimate într-un limbaj decent. Ne rezervăm dreptul să nu publicăm sau să ștergem mesajele care aduc ofense și injurii celorlalți vizitatori, care incită la ură de rasă, religie și sex.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *