Dorul orfanilor de Sfintele Paşti

În timp ce zeci de copii fac amiaza, unii vopsesc ouă, iar alţii se pregătesc să iasă afară la joacă, pregătirile pentru Paşte la Centrul de Plasament şi Reabilitare a copiilor de vârstă fragedă din Chişinău sunt pe ultima sută de metri. Se ştie că Paştele este o sărbătoare de familie, iar personalul instituţiei intră în rolul părinţilor, fraţilor, surorilor, pe care mulţi dintre ei, probabil, nici nu i-au cunoscut vreodată.

14 perechi de ochi urmăresc atent cum femeia căreia îi zic mamă le spune cum ar trebui vopsite ouăle roşii şi cum pot fi aplicate abţibildurile autoadezive. „Vasile, hai să luăm un îngeraş sau un porumbel, vrei? Daa! Mie îmi trebuie o inimioară, spune Marina”.

Iepuraşul vine la copiii cuminţi

Dădaca: Cine va veni la noi cu daruri de Paşti?

Copiii: Iepuraşul vine la copiii cuminţi, spun toţi în cor, continuând cu versuri:

„Azi e zi de sărbătoare. Paştele a venit. Iepuraşul vine-n grabă, să aducă la pitici prăjituri şi bomboane, dacă au fost cuminţi”.

Două dădace îi aplaudă, încurajându-i să fie mai îndrăzneţi şi să povestească cum au apărut ouăle roşii.

Dădaca: Demult, Isus Hristos a fost răstignit pe cruce, pe mama lui cum o chema?

Copiii: Fecioara Maria!

Dădaca: Ce a făcut fecioara Maria? A luat un coş cu ouă şi s-a dus să-l vadă pe fiul ei şi să-l plângă. Când a ajuns la cruce, l-a pus jos la picioarele lui Isus. Când îl plângea pe fiul ei, ce s-a întâmplat? A curs sânge de pe picioarele lui Isus pe ouă.

Copiii: Şi ouăle s-au colorat în roşu!

Dădaca: Şi de atunci noi în ziua de Paşti colorăm ouă roşii şi când le ciocnim cum spunem?

Copiii: Hristos a Înviat!

Dădaca: Dar de ce se spune „Hristos a Înviat”?

Copiii: Pentru că Isus a înviat şi s-a ridicat la cer.

Dădaca: Aşa. Bravo! Iată noi le-am vopsit şi avem aici imagini. Fiecare alege ce-i place. Iată luăm crucea şi o lipim. Vedeţi ce frumos iese?

„Majoritatea copiilor de aici sunt fără ocrotire părintească. Adică, sunt copii orfani, copii care au fost refuzaţi de părinţi, copii abandonaţi de părinţi şi copii care sunt plasaţi de autorităţile publice locale, făcând parte din categoriile sociale extrem de vulnerabile, unde copilului nu-i este asigurat măcar minimul pentru creştere”, ne povesteşte Maria Ţăruş, directoarea Centrului de Plasament şi Reabilitare a copiilor de vârstă fragedă din Chişinău.

Colac de salvare pentru copii şi mame vulnerabile

Centrul de Plasament şi Reabilitare este colacul de salvare pentru 180 de copii şi 14 mame vulnerabile. Instituţia are trei secţii: una pentru copii orfani de până la şase ani, una pentru copii cu nevoi speciale şi cea de-a treia – secţia maternală pentru femeile însărcinate şi mamele cu copii.

Micuţii, orfani sau abandonaţi, stau în instituţie în medie zece luni. Aici îşi fac prieteni, învaţă poezii, învaţă să numere şi să se joace. Jocurile sunt alese în aşa fel încât să contribuie la dezvoltarea logicii copilului: puzzle, jocuri de construit şi matematică.

În cea de-a doua secţie, sunt copiii care suferă de autism, paralizie cerebrală, sindromul Down. Ei toți au nevoie de reabilitare. Aceştia vin la noi din familie. Dimineaţa sunt aduşi, iar seara, după ora 17, sunt luaţi acasă. Aici, beneficiază de un tratament pe durata a două-trei luni. Atât în secţia copiilor cu nevoi speciale, cât şi în celelalte două, tratamentele sunt fără plată, achitate din bugetul statului.

„90% dintre copiii care ajung aici au și probleme medicale, şi educaţionale, şi sociale. Copiii vin bolnavi, cu boli cronice, cu probleme de socializare, de educaţie. Mulţi provin din familii în care părinţii nu au pus accentul pe educaţie. Alţii vin din familii în care s-a aplicat violenţa”, ne explică Maria Ţăruş.

În 2002, s-a decis transformarea instituţiei din Casă specializată pentru copii într-un Centru de plasament şi reabilitare, pentru a preveni abandonul copiilor şi a susţine inclusiv mamele aflate în dificultate. În 2004, în cadrul instituţiei s-a creat prima secţie maternală din R. Moldova. Directoarea afirmă că unii copiii sunt aduşi pentru o perioadă mai scurtă de timp, până se rezolvă problemele financiare sau se asigură condiţiile necesare de trai acasă.

Mame mai independente, copii mai sănătoşi

Vera are 19 ani. Este una dintre cele 11 mame cu copii din cadrul acestui centru. Provine dintr-o familie socialmente vulnerabilă. Din această cauză, autorităţile locale, împreună cu conducerea instituţiei, au convenit plasarea acesteia împreună cu cei doi copii nou-născuţi cel puţin pentru perioada de iarnă, până condiţiile din familie se vor îmbunătăţi. „Sunt şi alte mame cu copii sau femei însărcinate care stau în rând şi aşteaptă să beneficieze de condiţii de trai, de aceea fiecare mamă stă aici în medie patru-şase luni”, declară Maria Ţăruş.

Mamele de aici gătesc singure. Vera ne spune că sâmbătă, împreună cu celelalte 10 mame, va prepara sarmale, pulpe umplute şi varii salate. Multe dintre ele au învăţat la centru să gătească, fiind îndrumate de bucătărese. „Încercăm să le ajutăm să devină independente”, ne comunică directoarea.

„Cântărea doar 6 kg”

Raisa Toderică este bucătăreasă mai bine de 20 de ani. Nu îşi imaginează să facă altceva decât să fie alături de copii şi să fie sigură că sunt sătui. Copiii sunt hrăniţi de cinci ori pe zi. Medicul nutriţionist propune zilnic un meniu nou, care, în mod obligatoriu, conţine fructe, legume şi carne.

Majoritatea copiilor au mâncat aici în centru pentru prima dată kiwi sau copturi de casă. Acum câteva luni, a fost adus un băiat de 4-5 ani care cântărea doar 6 kg. „Era atât de înfometat, dacă mai era lăsat vreo două luni acasă, cred că îl pierdeam. Acum şi-a revenit”, ne spune Maria Ţăruş.

Directoarea ne mai spune că scopul primordial al instituţiei e ca aceşti copii să revină în familie, nu la internat. Astfel, contactează permanent autorităţile locale pentru a concretiza dacă au găsit familii demne de încredere, care pot oferi condiţii bune de trai şi educaţie.

În ajun de sfintele sărbători de Paşti, mai multe persoane vin şi fac daruri. Copiii au parte de îngrijiri medicale, de educaţie, de jocuri în grup, dar şi de dragostea şi căldura a 170 de părinţi – membri ai personalului. Căci părinţii nu sunt doar cei biologici, dar şi cei care rămân alături şi fac totul pentru confortul şi binele copiilor, încheie directoarea.