Doi ani fără salarii şi fără carnete de muncă

Mai bine de doi ani sunt fără serviciu, fără posibilitatea de a se angaja şi, respectiv, fără salarii. Încă mai speră să se facă dreptate. Această speranţă, însă, se stinge cu fiecare zi. Muncitorii de la SA «Moldcarton» nu şi-au primit salariile din mai 2009. Întreprinderea e în proces de insolvabilitate, iar carnetele de muncă ale muncitorilor mai sunt la întreprindere. Din acest motiv, ei nu se pot angaja oficial la un alt loc de muncă. Totodată, în lipsa carnetelor de muncă, ei nu pot beneficia de compensaţiile destinate păturilor social-vulnerabile.

Iniţial, oamenii mai credeau că ar putea obţine dreptate. Pe parcursul a doi ani, însă, au rămas tot mai puţini dintre cei care continuă să creadă. Unii au plecat la muncă peste hotare, alţii au obosit de luptă, iar cei mai slabi de înger au plecat în nefiinţă înainte de a-şi soluţiona problemele. Din păcate, numărul celor din urmă creşte semnificativ.

Ne-a dus cu bombonica

Activitatea SA «Moldcarton» a fost stopată în mai 2009. Potrivit muncitorilor, dar şi avocatului acestora, directorul întreprinderii ştia că urmează sistarea activităţii “Moldcarton”, dar nu a informat angajaţii, ca aceştia să-şi caute din timp un alt loc de muncă. Mai mult decât atât, ei au continuat să lucreze la întreprindere încă o jumătate de an fără a fi remuneraţi. Avocatul Sergiu Popuşoi spune că «angajaţii trebuiau preveniţi cu două luni înainte. E o procedură clară».
La început, angajaţii au încercat să ajungă la un numitor comun şi să discute cu directorul SA «Moldcarton», Igor Popov, pentru a soluţiona problema pe cale amiabilă. Acesta, însă, «ne-a minţit cât a putut, ne-a dus cu bombonica», spune Gheorghe Rusu, preşedintele comitetului sindical al SA «Moldcarton». În speranţa de a fi auziţi, după ce s-au adresat la diverse instanţe fără a obţine un răspuns pozitiv, muncitorii au ieşit la proteste, care însă nu s-au soldat cu vreun rezultat.

Administrator fără acces la întreprindere

După protestele din teritoriu, muncitorii au ieşit în Piaţa Marii Adunări Naţionale, pe 23.02.2010. Ei cereau ca «instanţa de judecată să examineze dosarele angajaţilor şi să ia o decizie în privinţa lor; hotărârile judecătoreşti în favoarea colectivului să fie executate, conform legislaţiei în vigoare; să fie întreprinse măsuri în vederea blocării procesului de demontare şi expediere a bunurilor materiale de către proprietari până la finalizarea judecăţii; organele de urmărire penală să ia măsuri faţă de administraţie şi contabilitate, care nu prezintă actele necesare pentru procesul de judecată».

Iniţial, la judecată nu se prezentau reprezentanţii SA «Moldcarton», din care cauză şedinţele au fost suspendate de câteva ori. Astfel, Curtea de Apel Economică, pe 01.09 2009, a decis desemnarea lui Oleg Tabuncic în funcţie de administrator al insolvabilităţii «Moldcarton». Acesta, la rândul său, urma să prezinte un raport despre executarea măsurilor de asigurare aplicate faţă de debitor şi să verifice temeiurile şi cauzele survenirii insolvabilităţii întreprinderii.

Oleg Tabuncic, însă, nu poate prezenta aceste date în instanţă pe motiv că accesul lui pe teritoriul întreprinderii e limitat: “Deocamdată, nu am acces la întreprindere, aceasta fiind înregistrată după o altă companie. De fapt, sunt două companii, dar nu vreau să spun cum se numesc acestea până nu va avea loc judecata”. Gheorghe Rusu, preşedintele comitetului sindical al SA «Moldcarton», susţine că a fost martor când paznicul i-a interzis administratorului accesul la întreprindere.

Sechestru anulat

Muncitorii erau îngrijoraţi de faptul că, deşi întreprinderea nu mai funcţiona, directorul va vinde totul de pe teritoriu, iar salariile nu vor mai fi achitate. Ei s-au adresat la Curtea de Apel Economică, care a pus sechestru pe bunurile SA «Moldcarton». Ulterior, însă, decizia a fost anulată pentru a nu crea pagube reclamantului: «Oficiul de executare nu a fost în drept să aplice sechestru pe bunurile mobile gajate ale SA «Moldcarton» care au fost transmise prin cesiune SC «Lidiana-Lux». Prin aceste acţiuni, se îngrădeşte dreptul de dispoziţie a reclamantului asupra bunurilor primite în gaj cu statut de creditor gajist». În prezent, muncitorii nu mai sunt siguri de faptul că a mai rămas ceva în curtea întreprinderii.

Administratorul SA «Moldcarton», Oleg Tabuncic, spune că nu se poate pronunţa pe marginea restituirii salariilor muncitorilor, deoarece «depinde ce bunuri, dintre cele înstrăinate, vor putea fi restituite la «Moldcarton». Inspecţia Muncii, mai mult timp, nu s-a pronunţat pe marginea  datoriilor salariale, a concediilor fără plată şi a disponibilizărilor efectuate pe motiv că directorul întreprinderii, Igor Popov, nu a prezentat actele necesare pentru control. Abia pe 14.12.2009, Popov a prezentat la Inspecţia Muncii informaţia conform căreia «administraţia SA «Moldcarton» admite restanţe la plata salariului faţă de 149 de salariaţi, care, pentru perioada mai-noiembrie 2009, constituie 1490845,61, contrar prevederilor art. 142 alin. (1) din Codul Muncii».

Astfel, reieşind din faptul că, în cadrul parteneriatului social, interesele salariaţilor sunt prezentate de organele sindicale de comun cu reprezentanţii Federaţiei Naţionale a Sindicatelor din Agricultură şi Alimentaţie «Agroindsind» din R. Moldova, salariaţii SA «Moldcarton» s-au adresat în instanţa de judecată, invocând încălcarea art. 354-355 ale Codului Muncii, art. 344, 345 şi 346 ale Codului de Procedură Civilă, solicitând perceperea datoriilor salariale din contul patrimoniului unităţii.

6000 de lei vs 2 milioane

Avocatul muncitorilor, Sergiu Popuşoi, spune că «şansele muncitorilor de a-şi recupera salariile sunt minime. Angajatorul, înainte ca întreprinderea să devină insolvabilă, nu a preavizat salariaţii, care au continuat să lucreze acolo mai mult de jumătate de an. S-au adunat datorii mari, angajatorii au dispărut şi acum salariul nu poate fi încasat din lipsă de fonduri». Potrivit hotărârii judiciare din 21.04.2010, «Moldcarton» urma să restituie muncitorilor restanţa de salariu şi compensaţii pentru neachitarea în termen a salariilor.

Această hotărâre, însă, rămâne neexecutată. Mai mult decât atât, nimeni nu este tras la răspundere pentru ignorarea deciziei judecătoreşti, deoarece nu poate fi identificată persoana care ar răspunde de toate aceste probleme. Încălcarea achitării salariilor şi a indemnizaţiilor cu mai mult de două luni se sancţionează, conform alin. (2) art. 57 al Codului Contravenţional, cu amendă de la 110 la 200 de unităţi convenţionale, aplicate persoanei cu funcţie de răspundere. Această persoană, chiar de ar fi găsită, urmează să achite o amendă nesemnificativă în raport cu restanţele salariale existente.

Potrivit avocatului, «amenda maximă va fi de 6000 de lei. Când este vorba de sute de salariaţi, restanţa la salarii e foarte mare. În cazul nostru, sunt două milioane de lei». Sergiu Popuşoi subliniază că, pentru angajator, e mult mai convenabil să achite o amendă de 6000 de lei în raport cu o restanţă la salarii de 2 milioane. În acelaşi timp, angajatorul nu poate purta răspundere penală, deoarece Codul Penal nu prevede răspunedere pentru neglijenţă gravă în situaţiile de acest gen, iar sancţiunea contravenţională, aplicată angajatorului, e nesemnificativă în raport cu datoriile la salariu şi riscurile pe care le suportă salariaţii.

Ne-au aruncat ca pe nişte căţei

În timp ce avocatul şi administratorul SA «Moldcarton» nu cred că vor putea face ceva pentru muncitori, aceştia încearcă să nu-şi piardă speranţa. Mulţi dintre ei, fiind deja pensionari, nu se pot angaja la alte întreprinderi, atât din cauza vârstei, cât şi în lipsa carnetelor de muncă. Gheorghe Rusu umblă cu un teanc de acte obţinute prin judecată, scrisori trimise la oficialităţi şi răspunsurile ignorante ale acestora. Vine la Chişinău la vreo consultaţie medicală şi îşi ia documentele cu sine. Mai speră că ceva poate fi schimbat, însă drumurile, indiferenţa, aroganţa l-au făcut să-şi piardă încrederea în sistem, în dreptate, în justiţie.

Sănătatea Valentinei Golban a fost puternic afectată la întreprindere, unde, în ultimul timp, a muncit în calitate de paznic. Frigul suportat şi-a lăsat amprenta. Simţindu-se tot mai prost, Valentina s-a adresat la medic, care a diagnosticat-o cu cancer. Ea spune că a fost şocată: «Eram singura persoană care aducea un venit în familie». În iunie 2011, a fost operată şi, deocamdată, nu poate munci. Valentina e văduvă şi creşte un copil care, de asemenea, are probleme de sănătate. Pensia ei de invaliditate e de 778 de lei, iar pensia băiatului e de 260 de lei. Astfel, două persoane trăiesc cu 1000 de lei pe lună, iar cheltuielile sunt foarte mari, inclusiv pentru facturi şi medicamente. Valentina spune că mai speră să-şi primească banii munciţi: «Ne gândim şi noi la bunul Dumnezeu, că din altă parte n-avem ajutor».

Andrei Derevşcicov îşi aminteşte cum, în una dintre zile, li s-a spus că e ultima lor zi de muncă: «Am lucrat atâţia ani cinstit şi la urmă ne-au dat un şut în fund». În familia sa lucrează doar soţia. Andrei nu se poate angaja, având o vârstă înaintată şi neavând carnetul de muncă: «Parcă am fi ostatici: nici nu suntem concediaţi, nici nu lucrăm». Bărbatul spune că face orice ca să nu aibă datorii la stat, achitând, în primul rând, facturile, ce mai rămâne fiind pentru strictul necesar. Andrei e indignat de indiferenţa autorităţilor faţă de problemele oamenilor: «Ce fel de guvernare e aceasta în care instanţa de judecată decide, dar decizia rămâne neexecutată, pentru că nu are cine plăti? Îţi vine să râzi şi să plângi concomitent. Am lucrat atâta timp, pentru ca, în final, să ne arunce ca pe nişte căţei afară».

Muncitorii de la SA «Moldcarton» s-au adresat la Curtea Europeană pentru Drepturile Omului, solicitând ca aceasta să se pronunţe pe marginea carenţelor existente în legislaţia R. Moldova, dar şi pe marginea situaţiei foştilor angajaţi ai întreprinderii falite.

Olga Bulat

Preluarea textelor de pe pagina www.zdg.md se realizează în limita maximă de 500 de semne. În mod obligatoriu, în cazul paginilor web (portaluri, agentii, instituţii media sau bloguri) trebuie indicat şi linkul direct la articolul preluat din www.zdg.md Instituţiile de presa care preiau articole sau imagini pentru emisiuni TV sau radio, vor cita sursa, iar ediţiile tipărite vor indica sursa şi autorul informaţiei. Preluarea integrală se poate realiza doar în condiţiile unui acord prealabil cu redacţia.

Comentariile Dvs. la articolele de pe www.zdg.md sunt apreciate, dacă sunt exprimate într-un limbaj decent. Ne rezervăm dreptul să nu publicăm sau să ștergem mesajele care aduc ofense și injurii celorlalți vizitatori, care incită la ură de rasă, religie și sex.

2 comentarii

  1. esco

    cred ca nimeni nu invidiaza acesti oameni si imi pare rau ca n-o sa rezolve nici cedo problema acestora(de facto)
    situatia e mai dificila insa decit pare:
    modificarile legii cu privire la sistemul de salarizare in sectorul bugetar in detrimentul cetateanului(prima zi neplatita in cazul plecarii in concediul medical;surplus la salariu mai mic pe timp de noapte;supraprogram neremunerat;ordine ce incalca legislatia etc);
    marirea pragului de pensionare de la 57 la 62 ani;
    punerea la cheltuieli enorme(a se intelege batjocora,deridere,umilinta,aroganta)asupra unor oameni ce nu convin actualilor sefi prin deplasarea acestora cit mai departe de la locul de resedinta;
    intreruperea a sute de contracte de munca fara argumente intemeiate unicul argument fiind p 14 din conract care stipuleaza ca statul are dreptul de a concedia pe oricine prin nesemnarea urmatorului contract;
    frica lucratorilor de a spune ceva,de a se impotrivi zecilor de ordine,indicatii,dispozitii,circulare etc care de cele mai dese ori sunt nefinisate,nechibzuite;
    programe”pilot”la nesfirsit si multe altele p/u salariu impozabil de 2100 lei

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *