Principală  —  Reporter Special  —  Reportaje   —   Din scuarul Eminescu, în subterană…

Din scuarul Eminescu, în subterană sau la periferii

Timp de câteva zeci de ani, Scuarul „Eminescu”, situat între Teatrul Naţional „M. Eminescu” şi Sala cu Orgă, a fost locul vizitat cu predilecţie de turiştii străini sau de localnicii care pleacă în străinătate. Obiecte de artizanat, piese de uz modern cu simbolică naţională, colecţii de obiecte vechi, artă de calitate sau kitsch, toate făceau ca scuarul să aibă identitatea şi culoarea sa inconfundabilă. De curând, Primăria Chişinău a emis o decizie privind reamenajarea acestui spaţiu, iar schiţa noului scuar nu mai integrează arta şi meşteşugurile. Zeci de vânzători ambulanţi, care au petrecut decenii în acest scuar, sunt îngrijoraţi de viitorul lor.

Potrivit schiţei, Primăria vrea să construiască un havuz şi propune acestora să se mute în trecerea subterană de lângă Academia de Ştiinţe, în faţa magazinului Unic, pe strada Bulgară sau în spatele Catedralei „Naşterea Domnului”. Zeci de meşteri populari, care de 20 de ani îşi vând aici lucrările, spun că au aflat despre intenţie nu de la autorităţi, ci de la televizor. Deşi încă acum doi ani Uniunea Meşterilor Populari din Moldova (UMPM) venea cu o soluţie a problemei, Primăria nu a reacţionat. Acum funcţionarii spun că vor invita vânzătorii la discuţii, pentru a găsi un numitor comun, iar dacă va fi necesar, proiectul va fi modificat.Proiectul de reamenajare a scuarului va costa estimativ 1,5 mln de lei

Primii care şi-au expus spre vânzare lucrările plastice în scuarul „Mihai Eminescu” au fost pictorii. O dispoziţie în acest sens a fost semnată încă de fostul primar de Chişinău, Serafim Urecheanu, în 1998. Ulterior, aici şi-au instalat tarabele alţi meşteri populari, dar şi vânzători de suvenire, bijuterii sau simboluri sovietice. În timp ce ultimii afirmă că sunt mulţumiţi că au un loc de muncă, artiştii plastici cred că spaţiul este destinat artei şi culturii, iar locul celorlalţi este la Piaţa Centrală. Ambele tabere însă sunt revoltate de intenţia autorităţilor de a-i strămuta, deoarece scuarul este cunoscut atât de cetăţenii noştri, cât şi de turişti.

Cultura nu se vinde în subsol

IMG_1593Tudor Malai are studii în domeniul chimiei, dar de aproape 19 ani vinde obiecte de ceramică şi picturi a doi artişti plastici din Moldova. Acesta le vorbeşte cumpărătorilor despre semnificaţia filozofică a ulciorului, despre casa părintească, creată din lut ars sub formă de clopot şi cocostârci. Tot el spune că aceasta este unica sa posibilitate de a supravieţui, şi chiar dacă a muncit zi de zi, nu va avea o pensie. El crede că scuarul ar trebui amenajat, dar să rămână doar artiştii, pentru că locul comercianţilor stradali, care vând „kitsch”-uri, reproduceri ale operelor de artă, ar trebui să fie separat de arta originală.

Svetlana Koleţkaia este meşteriţă populară şi plăteşte o cotizaţie lunară de 300 de lei organizaţiei din care face parte. De 20 de ani aceasta croşetează şi îşi vinde lucrările Cei 30 de meșteri populari, care își asigură existența din vânzarea lucrărilor, nu sunt de acord să plece din scuarsale, dar şi ale su
rorii cu dizabilităţi, pentru a-i asigura existenţa. Ea spune că, deşi ar vrea, nu merge la expoziţii şi festivaluri pentru că se teme să-şi piardă locul din scuar: „Eu aş vrea ca tuturor meşterilor populari să li se dea autorizaţie de vânzare, pentru ca fiecare să plătească pentru locul său, ca să nu vină speculanţii. Autorităţile las’să repare în primul rând zecile de havuzuri în stare deplorabilă înainte de a mai construi şi aici unul.” Femeia spune că nimeni de la Primărie nu i-a anunţat despre intenţia de a-i strămuta, dar nu are de gând să plece, căci nu are unde şi nici nu are alte surse de venituri.

Din presă au auzit despre reamenajarea scuarului şi pictorii Mihai şi Nina Oancea. În timp ce soţul predă la  universitate, pictoriţa, zi de zi, vinde tablouri: „Dar oare primarul nu vede ce se face sub nasul lui, chiar îi place? Noi am creat scuarul acesta pentru pictori şi chiar îl rugăm să facă ordine. Pledăm pentru a fi incluşi în proiectul de reamenajare, ca să rămânem aici. Stăm de 25 de ani, oamenii noştri şi cei de peste hotare ştiu că suntem aici. Cultura nu se vinde în subsol sau în faţa blocului. Noi nu încurcăm cu nimic, din contra, vrem să fie frumos, şi dacă am fi numai noi, pictorii, fără obiecte aduse din China, ar fi foarte bine…”571-eminescu1

La cei 86 de ani ai săi, Nadejda Cernea vinde feţe de masă şi prosoape ţesute de ea încă atunci când vedea bine şi nu-i tremurau mâinile, dar şi ii, lucrări croşetate şi covoare ale altor meşteriţe. A venit pentru prima dată aici în 2003, atunci vindea tablourile fiului său, care era pictor, după ce acesta a decedat însă, a scos la târg lucrările sale. „Foarte mare greşeală fac. Şi aşa lumea-i fără bani, fără lucru. Da’ câtă lume flămândă stă aici, ei nu se gândesc? Am vândut azi de 80 de lei: 20 sunt ai mei şi 60 trebuie să-i dau. Iată ce-am câştigat.”

„Şi ce trebuia să facă Primăria?”

Reabilitarea şi revitalizarea Scuarului „Mihai Eminescu”, ca parte a Centrului Istoric al Chişinăului, va costa, estimativ, bugetul local 1,5 milioane de lei. Schiţa de proiect presupune strămutarea vânzătorilor fie pe aleea din spatele Catedralei „Naşterea Domnului” până la strada pietonală „Eugen Doga”, fie în pasajul subteran de la intersecţia bulevardului Ştefan cel Mare şi Sfânt cu bulevardul Constantin Negruzzi şi strada Ciuflea, fie în zona pietonală din strada Bulgară, din faţa blocului de lux al lui Vladimir Plahotniuc (dar pentru care de curând Primăria a aprobat un proiect care exclude atât piaţa de arte, cât şi aleea muzicală ”Noroc”, discutată anterior), fie pe bulevardul Grigore Vieru sau în piaţa din faţa magazinului UNIC. În mijlocul Scuarului „Eminescu” urmează a fi construit un havuz ascuns cu jocuri de apă şi lumină şi reabilitat postamentul monumentului lui Mihai Eminescu. Tot aici va apărea un pavilion de şah, un tunel al îndrăgostiţilor, bănci şi felinare, iar zona verde va fi separată de partea carosabilă prin arbuşti decorativi. Zona din spatele Sălii cu Orgă, care deşi nu aparţine băncii „MobiasBanca” este folosită ca loc de parcare, va fi transformată în zonă exclusiv pietonală.

Vedeți aici schița de proiect elaborată de Primărie:

scuar eminescuLa 26 mai, schiţa de proiect a fost plasată, conform legislaţiei, pe site-ul Primăriei pentru dezbatere publică, timp de 15 zile. Funcţionarii însă, care se află la câţiva paşi, nu s-au deplasat la faţa locului pentru a informa oamenii, dar nici nu i-au consultat înainte de a elabora proiectul. „Şi ce trebuia să facă Primăria? Să iasă cu schiţa şi să spună „bună ziua”, vă arătăm schiţa şi gândiţi-vă unde să vă duceţi? A fost dată public, inclusiv ei s-o vadă şi să spună dacă sunt de acord sau împotrivă”, afimă Vasile Efros, şeful Direcţiei Amenajare şi Salubrizare din cadrul Direcţiei Locativ-Comunale a Primăriei Chişinău.

Efros recunoaşte că la pavilionul de sahînceputul anilor ’90 spaţiul era destinat pictorilor, iar ulterior s-au instalat comercianţii cu tarabe de suvenire şi alte obiecte. În acelaşi timp, funcţionarul nu a putut răspunde de ce nici Pretura sectorului Centru, nici Poliţia nu a supravegheat situaţia.

Vasile Efros spune că „nu a fost bătut în cuie locul” strămutării şi că sunt aşteptate ideile cetăţenilor: „Ştiam că-s zone libere. De exemplu, dacă vorbim de Parcul Catedralei, ne-am gândit că este în corelare cu strada pietonală şi, respectiv, tot rămân într-o zonă centrală, pentru că nu-i de dorit să-i ducem la periferie”. Vasile Efros, spune că personal consideră că aceştia ar trebui strămutaţi: „Eu pot să vă arăt şi poze despre ceea ce se întâmplă acolo în timpul zilei. Toată lumea este călcată în picioare. Tot ce aduc ei, tablourile sunt puse pe spaţiile verzi. Coşurile de gunoi sunt pline de deşeuri. Nu este logic să rămână acolo, dacă noi vorbim să facem gazon, irigare. Mai are rost să facem? Lăsăm aşa şi gata.”

Schiţa reamenajării scuarului a costat 20 de mii de lei şi a fost făcută de firma de proiectare „CONEX” SA, care aparţine lui Constantin Andruşceac, consultant în Direcţia patrimoniu cultural din cadrul Direcţiei generale a Ministerului Culturii şi fost şef al Direcţiei generale arhitectură, urbanism şi dezvoltarea teritoriului a Departamentului Construcţiilor şi Dezvoltării Teritoriului.

Cine are nevoie de meşteşugari?

Încă acum doi ani, preşedintele Asociaţiei Obşteşti Uniunea Meşterilor Populari din Moldova, Dumitru Constandachi, propunearaspuns_primariedrept soluţie strămutarea meşterilor în spatele Catedralei „Naşterea Domnului”, de-a lungul străzii Columna, în perimetrul str. Bănulescu-Bodoni şi str. Al. Puşkin. Acolo urma a fi amenajată „Aleea Meşteşugarilor” şi amplasate 25-30 de căsuţe meşteşugăreşti de lemn în stil tradiţional, dotate cu cele necesare, ca artiştii să poată lucra pe orice timp şi să organizeze master-class-uri pentru vizitatori. În demersul către edilul capitalei, din aprilie 2014, UMPM îşi asuma cheltuielile pentru construirea aleii şi solicita doar acordarea terenului cu titlu gratuit la balanţa asociaţiei. După 14 luni, în răspunsul său, Primăria cerea UMPM să prezinte „studiul de fundamentare din punct de vedere economic şi social”, pe care, spune Constandachi, nu aveau resurse să-l efectueze. Tot atunci Direcţia generală arhitectură, urbanism şi relaţii funciare informa că în cadrul proiectului de amenajare a „Aleii oamenilor de cultură din Moldova” avea să fie prevăzut un spaţiu pentru meşterii populari, lucru care nu s-a mai întâmplat. Şeful Direcţiei Amenajare şi Salubrizare, Vasile Efros, spune că nu cunoaşte nimic despre o asemenea solicitare. Între timp, Constandachi afirmă că meşterii sunt intimidaţi de cei care au transformat scuarul în piaţă, că fiecare loc costă, iar afacerea este dirijată de o anumită persoană.

IMG_1656

„Ne spuneau că nu ne dau spaţiul pentru că vor să extindă teritoriul catedralei, că au de construit o clădire cu trei etaje. Noi am văzut cum se face în România, la Bucureşti şi Sibiu: trebuie construite nişte căsuţe unde meşterul să poată lucra, nu să vină în fiecare zi cu torba şi căruciorul, iar când plouă să acopere cu peliculă. În faţa magazinului UNIC este mereu forfotă, iar la havuz sunt concerte, gălăgie, asta o să năucească lumea. Acolo, lumea nu vine să cumpere opere de artă, dar să se întâlnească şi să bea bere, ei nu au treabă cu arta şi tradiţia”, se revoltă Dumitru Constandachi. Acesta discută de mai bine de doi ani cu reprezentanţii Ministerului Culturii problema tradiţiilor populare autentice, a alocării unui magazin, a amenajării unei alei a meşterilor, a unei săli de expoziţii pentru vânzare sau a unui muzeu al meşteşugurilor, dar toate rămân la nivel de discuţii.

Cei circa 30 de meşteri populari care vând în Scuarul „Eminescu” afirmă că vor merge la Primărie şi vor lupta pentru a obţine un loc doar al meşteşugarilor. Dezbaterea publică şi corectă a proiectului este revendicată şi de mai multe organizaţii nonguvernamentale, printre care „Oraşul meu”, care a înaintat autorităţilor locale o moţiune. Primăria a anunțat că după 17 iunie va fi stabilită o zi pentru discuție comună între autorități, societatea civilă, comercianți și alți factori interesați de proiect.IMG_1666