Zdob și Zdub – tezaurul națiunii

Uşile Centrului Rusesc din San Francisco sunt deschise pe 19 ianuarie de la 5:00 seara, înainte de concertul mult aşteptat cu Zdob şi Zdub, deşi pe bilete scrie că concertul începe la 7:00. Soţul meu, John, şi cu mine zburăm din Seattle (850 de mile depărtare) ca să-i vedem şi să-i auzim cu ochii şi urechile noastre. Cântecele Zdubilor au răsunat la trei nunţi în familia noastră: a mea cu John, a fiicei mele Angelica şi a fiului meu Sergiu, aşa că, într-un sens, ei sunt parte a familiei noastre, deşi nu ne cunoaştem.

Dăm comandă de mâncare şi două pahare de „Isabela”. Doamne, ce dor mi-a fost de mirosul „Isabelei”! Ne conectăm cu Angelica pe Skype, ea, sărmana, e în Japonia şi e întristată că nu poate veni la concert.

„Când încep?” – mă întreabă Angelica. „În următoarele 15 minute”, răspund, iar John râde: „Concertele din Europa de Est niciodată nu încep la timp. Vor începe pe la 7:45”. „Nu cred. Poate cu 15 minute mai târziu, dar nu chiar cu o oră”. 7:30, 7:45, 8:00 – minutele trec, iar formaţia nu iese în scenă, deşi instrumentele muzicale sunt toate frumuşel aranjate ca la vitrină.

„Dar când încep?” – aud voci indignate la mesele din spate. Lumea se agită şi bate din palme cu nerăbdare: „Haideţi, începeţi!” La 8:19 apare pe scenă Roman Yagupov într-un tricou albastru, având scris în faţă „Moldova” şi numărul 14 pe spate (?!), în şalvari galife negri, moderni, cu pălăria pe urechea dreaptă, şi se adresează spectatorilor: „Mulţumesc, San Francisco! Ne primiţi cu căldură. Noi ne simţim aici ca acasă”. Auditoriul erupe în ovaţii. Restul trupei îl urmează. Un hard-core rock se revarsă din scenă în sală. Lumea, obosită de aşteptare, sare în picioare, gata pentru orice!

După două cântece, intonaţia se schimbă şi auzim primele acorduri ale „Moldovenii s-au născut”. De fapt, cum auzim primul cuvânt – răspicat, pe silabe: „Mol-do-ve-nii…”, toţi cei prezenţi, de la 20 de ani şi până la vârsta… infinită, sar în acelaşi ritm cu muzicienii. Zdob, zdob, zdub, zdub, se aud picioarele noastre. Concertul de abia a început, iar nouă deja ni se taie respiraţia. Dacă Zdubii sar aşa la fiecare concert, nu le mai trebuie sală de sport, se menţin în formă cu aceste sărituri de jumate de metru înălţime.

Trecem organic de la „Dimineaţa pe răcoare” la „Bună dimineaţa”, de la „Zdubii bateţi tare” şi „Videli noci” la balada de dragoste ori, cum îi spune Roman, „философская”: „Curge vinul ghiurghiuliu, cules toamna pe târziu…”. V-aţi gândit vreodată că „vinul ghiurghiuliu” poate fi filozofic? Nu? Păcat, căci dacă zice Roman, atunci aşa şi este.

Val după val, un cântec după altul, băieţii de la Zdob şi Zdub ne aduc patria aproape şi ne transformă într-o Moldovă Mică de patrioţi cu doar câteva acorduri. Dar unde aţi văzut ca moldovenii să se strângă doar să asculte „Hora cosmică”? Sigur că nu, moldovenilor le ard tălpile dacă stau pe loc. Ei se apucă de mâini cu oameni necunoscuţi şi se unesc într-o horă mai cosmică decât tot cosmosul! Oaspeţii străini (nemoldoveni) se bucură pentru noi şi filmează, filmează… Ei încă n-au văzut aşa ceva. Îl apucăm pe un tânăr cu camera video de mână şi-l atragem în cerc. El se uită speriat la picioarele noastre, dar repetă mişcările cum poate şi râde, deoarece picioarele i se împleticesc. „Zdob şi Zdub Compania” se aude de pe scenă. „Amin, frate, amin!”, răcnesc de parcă aş fi la o biserică de Zdubi.

„Faceţi un cerc mare, ne încurajează Roman de pe scenă, şi săriţi odată cu mine, dacă vreţi să intraţi în istorie, adică în filmul nostru documentar pe care-l pregătim pentru un cântec nou de primăvară”. Nu aud cum se numeşte cântecul, deoarece chiuitul entuziasmat mă asurzeşte când Roman aterizează în mijlocul sălii. „Зажигай!” strigă el şi muzica ne dă foc, nu alta, căci sărim cu el împreună. Cine nu vrea să intre în istorie? La fel cum şi Zdubii fac istorie cu prima lor vizită în America.

La sfârşitul concertului, Roman iese la public şi, fără mofturi de vedetă, semnează CD-urile şi face poze cu fanii. Finita la fiesta!

Nu încape nicio îndoială că Zdob şi Zdub este Tezaurul nostru, nici mai mult, nici mai puţin! Şi tocmai de acea că sunt cea mai mare admiratoare a lor, am dreptul să cer: „Băieţi, respectaţi-vă fanii, care vin de la sute de mile pentru un concert, şi începeţi toate concertele viitoare la ora stabilită în program. Atitudinea de „и так сойдет” faţă de spectatori miroase a provincialism din epoca trecută, iar trupa de mult nu mai este provincială. Or, după cum am spus mai sus, Zdob şi Zdub este un tezaur. Iar dacă-i aşa, atunci administraţi-vă businessul ca o trupă modernă, care de fapt sunteţi! From America with Love!”.

Irina VanPatten, Seattle, SUA
Foto: facebook.com/irina.draisey

Preluarea textelor de pe pagina www.zdg.md se realizează în limita maximă de 500 de semne. În mod obligatoriu, în cazul paginilor web (portaluri, agentii, instituţii media sau bloguri) trebuie indicat şi linkul direct la articolul preluat din www.zdg.md Instituţiile de presa care preiau articole sau imagini pentru emisiuni TV sau radio, vor cita sursa, iar ediţiile tipărite vor indica sursa şi autorul informaţiei. Preluarea integrală se poate realiza doar în condiţiile unui acord prealabil cu redacţia.

Comentariile Dvs. la articolele de pe www.zdg.md sunt apreciate, dacă sunt exprimate într-un limbaj decent. Ne rezervăm dreptul să nu publicăm sau să ștergem mesajele care aduc ofense și injurii celorlalți vizitatori, care incită la ură de rasă, religie și sex.

1 comentariu

  1. Klimov

    In spiritul natiunii civice a lui Dodon rusismele si chiar expresiile rusesti invadeaza articolul de mai sus. Majoritatea evenimentelor maldavanilor de prin lume au loc si sunt in legatura cu rusii si rusa. Ceea ce s-a intimplat mai sus nu este o exceptie dar o regula. Te-apuca tristetea vazind ca astia sunt o trupa moldoveneasca – deci relativ romabeasca – nu maldafana sau rusofona si sunt asteptati la Centrul Rus de maldafani relativ rusofoni. Nu piere rusismul din pielea maldavanilor orice s-ar face de aci si speranta desarta ca Europa va poposi vreodata prin Maldavistan.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *