Visurile se împlinesc: Turneul Zdob și Zdub în America

Cu Ruslan Vdovicenco, președintele ONG-ului „Comunitatea Moldovenilor din California”, ne-am întâlnit pentru prima dată la Miami, la Convenția Moldo-Americană din octombrie 2017. Când, la sfârșitul întrunirii, el ne-a invitat să organizăm toamna viitoare convenția la San Francisco, cu toții ne-am bucurat. Iar trei luni mai târziu, Ruslan ne-a uimit încă o dată, cu nici mai mult, nici mai puțin: turneul trupei Zdob și Zdub în America.

„Vreau să fiu explicit de la început”, zice Ruslan Vdovicenco, originar din Călărași, R. Moldova, stabilit în SUA de 11 ani, cu studii de administrator în afaceri de construcție (adică departe de show-business). „Radu Pamfil din New York este organizatorul iniţial. El s-a ocupat cu obținerea vizelor de la Departamentul de Stat, astfel încât Zdobii să ajungă în America pentru prima dată în istorie. Eu sunt doar organizatorul turneului la San Francisco pe 19 ianuarie 2018. Vor fi încă două concerte în SUA: la New York, organizat de Radu Pamfil pe 20 ianuarie, și la Chicago, organizat de Andrei Turea pe 21 ianuarie”.

– Să vorbim la început despre ONG-ul dvs. De ce a fost nevoie de o asemenea organizație în San Francisco?
– Ideea a fost de a ne consolida, de a ne strânge grămăjoară, vorbind mai moldovenește – de a face cunoștință unul cu altul. Eu eram în State de vreo 5-6 ani, dar nu cunoșteam prea mulți moldoveni. Fiind specialist în construcții, mi-am găsit un serviciu ca manager de clădire la Centrul Rusesc (unde Zdob și Zdub vor avea concertul) și acolo am participat la organizarea ediției a XX-a a Festivalului Rusesc în San Francisco. Atunci, a ieşit în scenă şi un grup care a interpretat dansuri moldovenești în costume naționale, apropo, pe muzica Zdob și Zdub, și m-am bucurat foarte mult când am aflat că Lotta Lissaia (Burton), o dansatoare originară din R. Moldova, care este aici de foarte mult timp, este conducătoarea grupului. Nici nu știam că există un astfel de grup în San Francisco. Și atunci mi-a venit ideea ONG-ului, pe care l-am înfiinţat oficial la 18 iunie 2014. Tatiana Marin este vicepreședintele, iar Timur Roibu – economistul organizaţiei noastre.

Între 2010-2012 a fost un val întreg de moldoveni, au început să vină foarte mulți cu G-1visa, H-1B visa, cu viză de turist, cu un green-card câștigat. Majoritatea fără experienţă de viață în SUA. Ne-am gândit că ONG-ul ar putea să-i ajute, să răspundă la multe din întrebările lor: unde să apeleze pentru un pașaport, cum să-și găsească un loc de muncă, cum să ajungă fără multe peripeții într-un cabinet oficial, cum să depună actele la o școală? O sumedenie de întrebări de genul ăsta, la care ONG-ul avea răspunsuri.

Iar principalul – în statutul organizației scrie că scopul nostru este să informăm oamenii de pe coasta de vest a Americii despre existența R. Moldova și, totodată, să promovăm cultura și tradițiile R. Moldova peste hotare. Când am mers aici la facultate, practic 99% dintre oamenii cu care am vorbit nici nu auziseră despre R. Moldova. Cu harta Google le-am adus la cunoștință toate astea. Iar în 2015 am organizat primul festival „Toamna de Aur”, unde au fost nu numai moldoveni, dar și mulți străini, inclusiv americani.

– Câte persoane lucrează în ONG?
– 10-12 persoane sunt activiștii care lucrează zi de zi. Avem persoane care mențin pagina noastră pe Facebook, care răspund la scrisori, e-mail, telefon, avem un contabil. În ce privește comunitatea în general, nu este o comunitate cu plată, suntem formați din voluntari, așa că nu putem să spunem exact câți membri suntem.

– Cum v-a venit ideea de a aduce trupa Zdob și Zdub în America?
– Ne zbăteam mai de mult să-i aducem, încă din 2014, dar când am văzut cât costă, m-am speriat și n-am dus inițiativa până la capăt. Apoi, în 2015, au aderat la ea Chicago și New York-ul, iar acum a fost ocazia perfectă, deoarece Zdubii au un turneu în Canada. Am vorbit cu producătorul lor, care ne-a spus că ar vrea foarte mult ca trupa să vină și în America. Noi am primit confirmarea cam târziu, așa că este puțin timp pentru promovare, dar vom face tot posibilul.

– Dar care este logistica? Cum asigurați echipamentul, instrumentele muzicale, lumina, sunetul etc.?
– Cele mai mari cheltuieli sunt pentru arenda sălii și sunet. ONG-ul nostru e mic, bugetul său – de asemenea, și n-are nici sponsori. Toți banii care îi avem în cont provin din donații personale ale membrilor, apoi de la diferite evenimente mici: Paștele și alte sărbători, la care s-au vândut nişte produse, de exemplu frigărui și plăcinte. Acum toți membrii ne-am unit și am hotărât că donăm împreună pentru a organiza acest eveniment.

Am primit un discount bun la sală de la Centrul Rusesc, unde activez de 11 ani. Altă clădire în San Francisco este de 3 ori mai scumpă. Mulți îmi reproșează că facem concertul la Centrul Rusesc. Le răspund că centrul ăsta a fost creat de imigranții ruși veniți de prin anii 1940, care au fost izgoniți din Rusia de regimul stalinist și, prin Shanghai (China), au ajuns în SUA. Diaspora asta veche ne-a susținut foarte mult și, de fapt, diferă mult de generația nouă, sincer să spun.

Aici pe loc am angajat un inginer de lumini și închiriem echipament de sunet. Trupa are cerințele sale de bază, pe care trebuie să le îndeplinim. La fel, sunt cheltuieli de transport și hotel, căci vin 9 persoane. După cum am spus, sponsori financiari momentan nu avem, poate găsim sponsori pentru concertele viitoare. Dar avem un sponsor care ne ajută cu promovarea: ziarul rusesc din San Francisco, „Kstati”. Un caz amuzant – cu redactorul-șef, Janna Sundeeva, ne cunoaştem de 10 ani, vorbeam cu ea tot timpul în limba rusă, și când i-am spus că am nevoie de un anunț în ziar pe o pagină întreagă pentru că vine trupa Zdob și Zdub din țara mea, ea îmi răspunde: „Păi, asta e și țara mea”. Nici nu știam că este originară din R. Moldova. Și uite așa mi-a dat o reducere la anunț, căci și ea este un mare fan al grupului și va veni la concert. Iar în general avem ajutor de la comunitățile locale, adică voluntari de toate naționalitățile: georgieni, ucraineni, ruși, evrei, noi aici ne ajutăm cu toții unii pe alţii.

– E interesant că ați ajuns la tema oamenilor de diferite naționalități care participă la organizarea concertului, căci trupa Zdob și Zdub adună un auditoriu divers. Cum de reușeşte?
– Eu cred că secretul constă în faptul că ei combină câteva genuri de muzică, precum folk și rock. Iar rockul rămâne rock pentru orice generație: și bunelul, și tata, și fiul, și nepotul iubesc rockul. Eu cred că putem ușor să comparăm Zdobii noștri cu… cum le zice …cu Beatles. Uite câte generații au crescut cu Beatles! Apoi, ei cântă nu numai în română, ci și în alte limbi, de aceea se simt confortabil și pe piața românească, și pe cea europeană, și în Rusia, și acum se adaugă și America. Ei susțin relații bune cu toți, acesta e secretul.

– Dar ce istorii amuzante ați avut în timpul pregătirii turneului?
– Chiar am una. Noi, vasăzică, așteptam afișele oficiale de la Zdob și Zdub, căci ei sunt organizatorii principali, dar între timp ne-am zis să nu stăm degeaba şi să facem un afiș de-al nostru. Avem în comunitate băieți specialiști, au făcut un afiș singurei, și când vine afișul de la Zdob și Zdub, vedem că e practic identic cu al nostru, cu aceeași poză a Zdubilor. Unica diferență a fost că afișul nostru se numea „Everybody în Casa Mare”, iar al lor – „Everybody în Casa Albă”. Am râs bine de peripeția noastră.

Și, un ultim anunț: la concert vom avea vin moldovenesc – „Negru de Purcari” și „Cricova”, deja este pe drum, mai sunt câteva zile și îl primesc. Asta este la fel o surpriză.

– Putem anunța despre surpriza asta în ziar?
– De ce nu? Da, da, da. Și mâncare de casă moldovenească va fi pregătită de un bucătar iscusit, Veaceslav Lisagor, și de maică-mea, la fel bucătăreasă, Valentina Vdovicenco. Mâncarea va fi servită până la concert și după concert, dar și în timpul pauzei de 30 de minute.

Din partea autorului: Când am început interviul cu Ruslan Vdovicenco aveam un plan al acestuia pe hârtie, dar discuția a luat-o pe niște căi nebănuite și m-a pus pe gânduri: Cine suntem noi – moldovenii împrăștiați prin lume? Suflete rătăcite sau suflete regăsite pe un meleag diferit, dar cu aceleași rădăcini? Și uite că se găsește o persoană ca Ruslan, care ne adună pe cei împrăștiați și ne dă speranţă și susținere departe de casă, și ne aduce mândria țării, formaţia Zdob și Zdub, la noi în ospeție. Visurile se împlinesc cu adevărat dacă cineva ca Ruslan Vdovicenco lucrează la ele.

Zdob și Zdub, moldovenii din America vă așteaptă!

 


Preluarea textelor de pe pagina www.zdg.md se realizează în limita maximă de 500 de semne. În mod obligatoriu, în cazul paginilor web (portaluri, agentii, instituţii media sau bloguri) trebuie indicat şi linkul direct la articolul preluat din www.zdg.md Instituţiile de presa care preiau articole sau imagini pentru emisiuni TV sau radio, vor cita sursa, iar ediţiile tipărite vor indica sursa şi autorul informaţiei. Preluarea integrală se poate realiza doar în condiţiile unui acord prealabil cu redacţia.

Comentariile Dvs. la articolele de pe www.zdg.md sunt apreciate, dacă sunt exprimate într-un limbaj decent. Ne rezervăm dreptul să nu publicăm sau să ștergem mesajele care aduc ofense și injurii celorlalți vizitatori, care incită la ură de rasă, religie și sex.

1 comentariu

  1. ghetu vitea

    Eu salut ideea si materializarea ei,dar intre voluntari am vazut numai pe cei din fostele republici ale URSS,iar cum Zob si Zdub cinta si in Romania era usor sa fie coptati si cei din diaspora romaneasca mult mai numeroasa ca cea moldoveneasca,inclusiv cu anunturi pe ziare si radio,dar si cu sala,dar noi se pare ca si in strainatate vrem sa fim moldoveni,nu romani,dar un italian nu intelegea de ce vorbim aceeasi limba si nu suntem romani,pt,ca la ei italienii din nord,centru sau sud cind vorbesc in dialect local nu se inteleg,iar noi cu romanii ne intelegem perfect,,

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *