(Video) Migranții moldoveni: cine, de ce și unde pleacă din Moldova?

Statisticile arată că circa 600.000—700.000 de cetăţeni ai R. Moldova sunt plecaţi peste hotare. Deşi atât plecarea, cât şi adaptarea la alt mediu sunt anevoioase, moldovenii nu renunţă şi, de multe ori, familii întregi ajung în alte state şi decid să rămână acolo definitiv. Dar, chiar dacă lasă în urmă case goale şi sate pustii, cei plecaţi nu uită de ţara lor: revin periodic acasă şi încearcă să se implice în ceea ce se întâmplă aici.

Cristina Ţaranovici este una dintre sutele de tineri care au plecat, iniţial, pentru a face studii peste hotare – a ajuns la Riga, Letonia, la Stockholm School of Economics. Mai apoi, făcându-şi studiile în Letonia, a avut oportunitatea de a merge în Spania, pentru un schimb de experienţă. Aşa, a ajuns în septembrie 2014 la Barcelona, oraş de care s-a îndrăgostit imediat şi iremediabil şi în care locuieşte în prezent.

„Când plecăm de acasă, luăm o parte din Moldova cu noi”

„Eram pe cale să absolvesc în Letonia şi voiam să mă întorc la Barcelona, după acel schimb de experienţă. Aşa mi s-a făcut cunoştinţă cu cineva care deţine o companie de imobiliare şi care avea nevoie de personal. Astfel, am mers la un interviu şi nu mi-a rămas decât să aştept rezultatul. Îmi terminasem studiile şi mă gândeam să vin acasă, în Moldova, şi apoi să decid încotro s-o iau”, îşi aminteşte tânăra.

Cristina a fost acceptată la postul pentru care şi-a depus dosarul şi a fost nevoită să-şi schimbe biletul de avion pe care şi-l cumpărase pentru a reveni acasă. „Nu ştiam prea multe despre piaţa imobiliară din Barcelona – este un haos, dar e foarte competitivă. Mi-am dat seama că nu e pentru mine acest post şi am decis să-mi caut altceva. Era vară, iar vara e destul de greu să găseşti un post. Mai activ a început să mi se răspundă la solicitări spre toamnă. Aşa s-a întâmplat că postul de muncă la care sunt acum l-am găsit căutând, pe o pagină de internet, oferte de muncă şi, din curiozitate, am dat să văd dacă sunt locuri unde ar fi necesară limba română. Am găsit o ofertă de practică, la care am şi aplicat şi la care, ulterior, am fost acceptată. Aşa am început să lucrez în mediul IT, în Barcelona şi în limba română”, povesteşte Cristina, adăugând că, între timp, a fost avansată în post şi a primit un contract de muncă indefinit.

„Întotdeauna, când plecăm de acasă, luăm o parte din Moldova cu noi. De aceea, ori de câte ori avem ocazia, ne dăm întâlnire noi, moldovenii, şi gătim, ne aducem aminte diferite lucruri. Şi apoi, doar vorbind limba română, simţim că ceea ce numim acasă e mai aproape. Simţim nevoia să vorbim româna, că altfel uităm…”, mai spune Cristina. Îi pasă de ce se întâmplă acasă, pentru că i-au rămas aici părinţii, fratele, prietenii. Totuşi, nu e sigură că ar vrea să se întoarcă în Moldova. „De fiecare dată când revin, îmi pun întrebarea: „Tu, Cristina, ai putea să revii, să trăieşti aici?” Nu mi-am răspuns încă complet, nu sunt sigură că aş putea, din simplul motiv că mi-aş dori să văd şi mai multe lucruri, şi mai multe ţări, să descopăr şi mai multe. De aceea, nu cred că este cazul să mă stabilesc într-un loc, când am posibilitatea şi dorinţa de a descoperi mai multe”, adaugă tânăra.

Un medic din Italia transmite „pachete” cu ambulanţe acasă

Ludmila Furtună a plecat cu mai mult de 10 ani în urmă în Italia, împreună cu toată familia. Pentru a putea profesa acolo, a trebuit să înveţe 5 ani în plus, chiar dacă avea studii în medicină absolvite la Chişinău. Acum, se află în oraşul Parma şi lucrează ca medic anesteziolog.

Ludmila este de părere că în Italia e mai uşor să faci medicină, pentru că „nu te gândeşti la salariul mic, ci doar la pacient”. Spune că merge cu satisfacţie la serviciu. I-a plăcut dintotdeauna medicina, „măcar că în familia mea sunt primul medic”. Cu câţiva ani în urmă, Ludmila a decis să înfiinţeze Asociaţia „Renaşterea”, cu gândul de a da o mână de ajutor sistemului medical din Moldova. Astfel, graţie acestei Asociaţii, mai multe ambulanţe au fost donate instituţiilor medicale de la noi – una a fost donată spitalului din Nisporeni, altele au mers spre satele Varniţa, Chetrosu, Alexandru I. Cuza. „Prima ambulanţă am hotărât să o donăm satului Varniţa, acolo a decedat nănaşul meu, din cauza lipsei de acces la serviciul de urgenţă, în Chetrosu sunt născută eu, pentru Nisporeni – am avut o cerere din partea Lidiei Crăciun, directorul spitalului, pentru Alexandru I. Cuza am donat deoarece am avut o cerere din partea unui cetăţean moldovean care se află în Parma şi face aici voluntariat. El mereu se gândeşte la părinţi, spitalul este la 50 km de localitatea lor şi nu aveau nici un mijloc de transport de urgenţă, astfel că am hotărât să îi ajutăm”, argumentează Furtună.

Ludmila ştie care este preţul câtorva clipe pentru o viaţă, de aceea spune că se străduie să se implice, cel puţin, atât cât îi permit resursele şi timpul, în campanii pentru donaţii. „Ne implicăm în cazuri sociale cât reuşim şi cu ce reuşim împreună cu echipa Asociaţiei „Renaşterea”. Este emoţionant când vezi lacrimile de bucurie ale celor ce primesc haine sau medicamente, sau chiar când reuşim să îi aducem la tratament în Italia. Mă bucur că pot să îi ajut pe cei care credeau că nu mai au şanse. Activând în sectorul de urgenţă, ştiu foarte bine cât este de preţios timpul pentru a putea salva vieţi omeneşti”, conchide Ludmila.

Până la 150.000 de cetăţeni au părăsit R. Moldova definitiv

Coordonatorul programului Migraţie şi Dezvoltare din cadrul Organizaţiei Internaţionale pentru Migraţie (OIM), cu Misiunea în Moldova, Ghenadie Creţu, spune că „legat de numărul moldovenilor aflaţi peste hotare, noi estimăm că aceştia sunt aproximativ 600.000-700.000, în funcţie de sezon. Sunt plecaţi definitiv până la 150.000 şi vorbim, în special, de state cum ar fi Canada, SUA, Noua Zeelandă, precum şi de o parte din statele Uniunii Europene. Din ceilalţi, aproximativ jumătate spun că vor reveni”.

Pe de altă parte, „dacă e să vorbim de Federaţia Rusă, în continuare, migranţi, mai mult de jumătate, două treimi, sunt bărbaţi, care lucrează în special în sectorul construcţii. Italia şi alte ţări ale Europei de Sud sunt caracterizate printr-o rată mai mare a femeilor migrante, este vorba de muncă în sectorul domestic – îngrijirea bolnavilor, bătrânilor, copiilor. Deci, peste două treimi din migranţii moldoveni în Italia sunt femei. În unele state cum ar fi Marea Britanie, Franţa, Germania este relativ mare cota celor înalt calificaţi, cei care şi-au făcut studiile acolo, fie în alte state, şi-au găsit locuri bune de muncă, cunosc limba şi s-au integrat foarte bine”, precizează Creţu.


Preluarea textelor de pe pagina www.zdg.md se realizează în limita maximă de 500 de semne. În mod obligatoriu, în cazul paginilor web (portaluri, agentii, instituţii media sau bloguri) trebuie indicat şi linkul direct la articolul preluat din www.zdg.md Instituţiile de presa care preiau articole sau imagini pentru emisiuni TV sau radio, vor cita sursa, iar ediţiile tipărite vor indica sursa şi autorul informaţiei. Preluarea integrală se poate realiza doar în condiţiile unui acord prealabil cu redacţia.

Comentariile Dvs. la articolele de pe www.zdg.md sunt apreciate, dacă sunt exprimate într-un limbaj decent. Ne rezervăm dreptul să nu publicăm sau să ștergem mesajele care aduc ofense și injurii celorlalți vizitatori, care incită la ură de rasă, religie și sex.

3 comentarii

  1. ciubuc ion

    ,Buna analiza,dar se uita ceva important si anume alte tari unde sunt moldoveni,precum Romania,Tarile Baltice,Grecia,Turcia,dar si in alte tari,iar daca ei ajuta este bine,iar in acele tari sunt multi si din Romania care sunt romani ca noi si sigur ca ne pot ajuta,dar sa desfiintam aceasta prostie sovietica,moldoveni si romani sau limba moldoveneasca si limba romana,asta este in mintea lui Voronin,Dodon,Diacov sau Lupu,nu a noastra,toti fiind romani care ne regasim in toata Europa ,,

  2. Colea

    Trebuie sa mentionati in acest tip de articole ca cei descrisi au pasaport romanesc – cetatenie romana ma refer. Multi zic ca s- au descurcat pe propria raspundere…ceea ce nu prea este dupa parerea mea. Este important acest detaliu ca in UE nu te baga chiar nimeni in seama daca nu ai cetatentie UE. Cu pasaportul albastru maldavan nu prea faci mai nimic decit 90 de zile de sedere si vizitator (nu munca , nu job nu stabilire), Cu respect pentru detalii care nu sunt detalii va rog sa le furnizati cind este cazul. Nu fiti si voi mankurti, scoateti in evidenta aceste succese ca sunt datorate si datorita si apartenetei unei comunitati (basarabenii – romanii din RM). Cu stima

  3. ciubuc ion

    Am invatat ceva de la un politician,care pare corect privind romanii de pretutindeni:romanii din jurul granitelor tarii,diaspora economica si romanii din Basarabia,asa trebui abordata problema romanilor din afara Romaniei,ceea ce pare si corect si real,,

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *