Tehnologiile moderne — pro sau contra?

Mai țineți minte cuvintele bunicilor și părinților noștri despre cât de neascultători și obraznici sunt tinerii de astăzi? Vă amintiți discursurile lor interminabile care începeau cu: „Iaca, pe vremea când eram eu copil…” urmând poveștile despre cât de cuminți și ordonate erau fetițele pe vremea lor, cu cosițe împletite, în șosete albe, îmbrăcate în rochițe scrobite. Cum fetițele ajutau mămicile în bucătărie și cum făceau curățenie. Și cât de corecți și educați erau băieții, ajutau bătrânii să traverseze strada și colectau maculatură.

Cu siguranță, nu ați uitat cât de tare ne sufocau aceste discursuri și cum așteptam cu nerăbdare să le termine, ca să fugim iarăși la joacă cu prietenii din ogradă sau de pe uliță.

Astăzi m-am pomenit eu însumi în ipostaza bunicilor mei, când le vorbeam copiilor despre cât de bună și ideală era copilăria mea, pe când nu existau calculatoare și alergam pe toloacă, mă cățăram pe copaci, țopăiam în elasticul de sărit ore în șir și ajungeam acasă seara târziu, flămândă, sleită de puteri și cu picioarele mozolite până mai sus de genunchi.

Am observat că, atunci când le povesteam cu plăcere despre isprăvile mele din copilărie, asemeni mie cândva, copiii abia așteptau să-mi termin discursul „plictisitor”, ca ei să-și reia jocurile, însă nu afară, ci la calculator.

Am înțeles că nu are rost să le vorbesc despre asta, deoarece ei oricum vor face cum vor, la fel ca și noi pe vremea noastră, făceam ce vroiam, contrar celor enunțate de cei mari.

În zădar mă strădui să-i conving, asemeni celorlalte mămici de generația mea, încercând să-i determin să facă ce vreau eu. Strig cât de dăunătoare sunt ecranele pentru ochi și cât de important e să faci efort fizic zilnic.

Păcat că nu le pot transmite dragostea față de jocurile de afară, cu alți copii. Chiar de izbutesc uneori să-i fac să iasă afară, îi văd că nu știu ce să facă acolo singuri, se așează pe bordură și se plictisesc, astfel încât perioada petrecută afară e un fel de tortură pentru ei.

Observ că generația mea a ajuns să fie neînțeleasă de copii, asemeni bunicilor și părinților mei care erau neînțeleși de mine. Da, frustrarea este mare și, bineînțeles, îmi pare rău că nu mă ascultă copiii, însă pricep și faptul că și eu, și toate mămicile lumii pot opri progresul care ne depășește cu pași enormi.

Întrucât interdicțiile și certurile nu ajută la nimic, nu-mi rămâne decât să mă conformez și să încerc să avansez și eu pe urmele lor, ca să înțeleg, câtuși de puțin, în ce limbă vorbesc copiii mei astăzi.

Vrem noi sau nu vrem, calculatoarele sunt viitorul omenirii.

Adevărul e că anume generația noastră se face vinovată de tot. Noi am pus bazele tehnologiilor informaționale și acum copiii noștri suportă consecințele. Sau … poate nu suportă, ci savurează?

Dacă ar fi să atragem atenția la beneficii, probabil am descoperi că nu trebuie să ne pară rău de cum trăiesc copiii noștri, ci să ne bucurăm pentru ei.

Amintiți-vă cum noi trebuia să petrecem ore în șir în bibliotecă, ca să scriem un referat pentru lecția de istorie, iar acum, la un click distanță, ai la dispoziție toată informația din lume.

Când eram copii, trebuia să așteptăm scrisorile din alte țări câteva săptămâni sau chiar luni, iar astăzi poți vorbi cu rudele din celălalt capăt al pământului, chiar și văzându-le. Poți găsi orice regiune din lume pe harta electronică, poți vedea orice minune prin internet, orice știre, orice cântec poate fi accesat de acasă în câteva secunde. Poți sta în pat sub plapumă și, prin telefon, să stingi lumina, poți conecta televizorul, poți încuia ușa sau să-ți comanzi produse alimentare acasă…

Chiar de e greu, foarte greu să acceptăm că acele idealuri pe care le-am considerat corecte toată viața nu mai sunt idealurile copiilor noștri, a venit timpul generației noastre să accepte schimbarea făcută de copiii noștri, la fel cum buneii noștri au acceptat să spună DA viitorului. Au acceptat automobilul în loc de căruță, mașina de spălat în loc de scândură și ciubăr, avionul în loc de tren și vapor.

Nu putem nega faptul că datorită vitezei și performanței lor, tehnologiile pot oferi niște emoții pe care unii oameni, de exemplu, cei țintuiți la pat sau vârstnicii, niciodată nu ar fi în stare să le trăiască. Să nu uităm și de faptul că, datorită calculatoarelor, mii de posibilități au devenit realitate în domeniul medicinei, cercetărilor, agriculturii, educației etc.

Pentru binele copiilor noștri, trebuie să pășim peste conservatismul nostru și să încercăm să acceptăm că, în ceruri, zboară drone în loc de zmei de vânt, că cei mici citesc din telefoane, nu din cărți, că ochelarii de realitate virtuală arată mult mai multe, în raport cu binoclul și că jocurile la calculator au înlocuit jocurile din curte.

Pentru a fi părinți buni, trebuie să vorbim cu ei în limba lor, cunoscând jocurile lor.

Violina Ahtemenciuc, Canada