Salonul de frumuseţe de lângă Tour Eiffel

Adriana Grozav a făcut studii juridice în R. Moldova, dar necesităţile cotidiene şi lipsa locurilor de muncă au determinat-o să renunţe la profesia pe care o îmbrăţişase. Ce întorsătură a luat soarta tinerei şi cum a ajuns să aibă propriul salon de frumuseţe la Paris, aflăm din interviul cu ea.

–Cum ai ajuns în Franţa ?

–După ce am absolvit colegiul de drept de la ASEM, a trebuit să renunţ la profesia mea chiar de îmi plăcea foarte mult. Am înţeles că n-o să am de lucru şi mi-a venit ideea să plec şi eu peste hotare, aşa cum au făcut şi alte colege de ale mele. O prietenă de-a mamei mi-a propus să vin în Franţa, ea urmând să mă ajute să mă stabilesc. Părinţii nu au vrut să mă lase să plec singură, aşa că tăticul m-a însoţit. El muncea ca să ne întreţinem, iar eu m-am apucat de studii.

–De ce ai schimbat studiile juridice pe meseria de coafeză?

–Până a porni pe drumul străinătăţii, m-am gândit să fac o profesie universală şi cât mai repede ca să îmi pot găsi un loc de muncă acolo. Aşa am urmat un curs de un an la Chişinău. Ajunsă în Franţa, mi s-a spus că diploma mea de acasă nu este recunoscută aici şi că, dacă vreau să urmez această cale, va trebui să fac şcoală aici. La prima şcoală pe care am găsit-o pe internet m-am şi înregistrat.

–Cum a fost adaptarea în Franţa ?

–Când doreşti să faci ceva din tot sufletul, te adaptezi foarte repede. Nici nu ai încotro, dacă vrei să reuşeşti. Foarte mult m-au ajutat profesorii de la şcoala unde m-am înscris. Eu cunoaştem limba, înţelegeam ce-mi spuneau, dar îmi era ruşine să vorbesc. Şcoala era chiar într-un salon de frumuseţe şi trebuia să lucrez direct cu clienţii. Profesorii îmi spuneau ce trebuie să zic, iar eu repetam adresându-mă clienţilor, iar aceştia îmi răspundeau. Între timp, am trecut bariera lingvistică. Profesorii chiar m-au încurajat foarte mult. Îmi ziceau să nu-mi  fie ruşine să vorbesc.

Primul curs a durat un an. Iar profesorii mi-au sugerat să mai studiez, pentru a-mi putea deschide propriul salon. Am acceptat, iar concomitent munceam. Pentru doi ani, am avut un contract cu un salon din Paris.

–Dar cum ai reuşit să deschizi propriul salon?

–Aveam aproape trei ani şi jumătate de experienţă de muncă în salon şi cunoscusem deja toate detaliile de gestionare. Era un salon mic, iar proprietara avea foarte multă experienţă. Ea m-a format şi mi-a dat multe sfaturi.  Atunci m-am gândit că trebuie să încerc să-mi deschid propriul salon de frumuseţe. Printr-o agenţie am găsit acest salon. Am mers la bancă. Mi-au acordat un credit şi, împreună cu toată familia, am făcut reparaţie în încăpere. Părinţii şi-au luat fiecare câte două săptămâni de concediu şi am făcut totul împreună. Am mizat pe simplitate şi confort. Iar la 15 martie 2017 am deschis salonul „Studio 27 coiffure”.

–Cât de mult te-au ajutat studiile obţinute în Moldova?

–Sigur, mi-a fost mai uşor la curs pentru că cunoaştem unele noţiuni din domeniu. Aici, însă, am învăţat totul de la zero. Ceea ce ţine de management şi gestiune, am studiat aici. Aici am deprins siguranţa în gesturi, formulele pentru culori.

–Este uşor sau greu să faci o afacere în Franţa mai alesc că vii din altă ţară?

–E complicat. Trebuie să fii pregătit atât moral, cât şi fizic. Trebuie să fii conştient că nu e uşor la început.  E nevoie să fii concentrat, să gestionezi corect cheltuielile, dar totul se rezolvă. Important e să rezişti şi să fii un manager bun ca să ştii cum să gestionezi tot felul de situaţii.

–Ai angajaţi sau munceşti de una singură?

–La moment muncim în trei. Eu şi o colegă de-a mea de la şcoală care e de origine portugheză şi pe care am angajat-o prestăm servicii de coafură, iar o conaţională de-a noastră, care e pe cont propriu, se ocupă de manichiură.

–Cine sunt clienţii care beneficiază de serviciile salonului?

–Avem clienţi de toate originile. Ca să îi cucerim, ne adaptăm la toate gusturile.

–Îşi permit moldovencele să vină la un salon din centrul Parisului?

–Sincer, femeile noastre nu-şi prea permit să meargă la un salon. Dar, pentru că eu sunt moldoveancă şi cunosc foarte bine situaţia, ofer preţuri speciale conaţionalelor noastre. Am redus din costuri, ca să poată şi doamnele noastre să beneficieze de servicii de calitate. Să poată să se simtă şi ele alintate la un salon de frumuseţe.

–Bănuiesc că ideea de a reveni definitiv în R. Moldova este una vagă. Ce ar trebui să se schimbe acasă ca să fiţi convinşi să vă întoarceţi ?

–Nu mai cred în schimbările de acasă. Nu cred că mă pot face să mă întorc. M-am realizat la Paris ca personalitate. Viaţa de aici m-a făcut cine sunt azi şi nu mă mai văd în Moldova. Gândesc altfel. Văd lucrurile altfel. Prefer ca Moldova să „vină” la mine, adică părinţii şi rudele. Iar gustul de acasă mi-l potolesc prin coletele pe care mi le trimite mămica în fiecare lună.

Ecaterina Ţurcan Hacina, Franţa