Priscila

Pe Pris­ci­la am cunoscut-o, prac­tic, ime­di­at după ce am ajuns în Spa­nia. Emi­gra­se ceva mai devre­me din Chi­le. S-a adap­tat uşor, deo­a­re­ce vor­bea o spa­ni­o­lă colo­ra­tă şi mai evo­lu­a­tă decât a unor băş­ti­na­şi.

Stă­tea într-un apar­ta­ment con­for­ta­bil pes­te două edi­fi­cii, era popu­la­ră în maha­la şi în tot satul pen­tru zâm­be­tul cald şi pri­ce­pe­rea de a lega inte­re­sant capăt de vor­bă până şi cu necu­nos­cu­ţii. Avea două fii­ce, ser­vi­ciu sta­bil, timp de ieşit cu soţul în week-end la cafe­le. Mulţi pri­e­te­ni. Două maşi­ni vechi, jer­pe­li­te, dar nece­sa­re pen­tru rit­mul lor agi­tat. Seri de meş­te­rit rari­tă­ţi arti­za­na­le. Bani de o via­ţă decen­tă.

Nimic nu pre­ves­tea schim­bă­ri nefas­te, dar ţara por­nea să se scu­fun­de în cri­ză şi des­ti­ne­le oame­ni­lor sim­pli înce­peau a se retrac­ta ca plas­ti­cul la căl­du­ră. Pris­ci­la a rămas însăr­ci­na­tă. A pier­dut ser­vi­ci­ul, apoi a renu­nţat la o maşi­nă, apoi la cafe­le, în sfârşit n-a mai avut cu ce să achi­te casa şi a întors che­i­le la ban­că. A tre­cut în chi­rie, în ace­ea­şi maha­la, şi Dum­ne­zeu i-a mai dat un copil.

Către acel moment Pris­ci­la a înţe­les că Dum­ne­zeu are mare încre­de­re în ea, dacă îi tri­mi­te copii atât de fru­moşi, scum­pi şi dori­ţi. Căci cri­ze­le trec, ca şi banii, ca şi ipo­te­ci­le, ca şi maşi­ni­le, ca şi case­le, ca şi toa­te nimi­cu­ri­le mate­ri­a­le, dar copi­ii sunt sen­sul şi moti­vul din care va supra­vi­eţui – pen­tru ei va găsi pute­ri să iasă cu sufle­tul neîn­ti­nat din ori­ce mla­ş­ti­nă.

Şi iată stăm pes­te 10 ani la eta­jul şase al unui bloc luxos de pe malul Medi­te­ra­nei, într-un apar­ta­ment alb ca nea­ua, miro­sind a bri­ză cu Lan­co­me şi Given­chy, cu care toc­mai am ter­mi­nat de dere­ti­cat împre­u­nă. Pri­vim prin fereas­tra stră­i­nă valu­ri­le zbu­r­li­te şi sor­bim în voie cafea­ua adu­să la pachet, mân­căm clăti­te cu brân­ză şi sta­fi­de. Pris­ci­la între timp a schim­bat câte­va case cu chi­rie, a pus pe picioa­re patru copii, are o mică afa­ce­re, iară­şi are două maşi­ni, dar bune.

Vor­bim des­pre copii, căci de ei nu ni se dez­li­pesc nici­o­da­tă minţi­le; des­pre soţi – s-ar putea şi doar de bine, dar nu-s de faţă şi tre­bu­ie să fim obiec­ti­ve; des­pre oame­ni, boar­fe, mân­ca­re, bani care nici­o­da­tă nu ajung, măru­nţi­şu­ri şi pla­nu­ri mari. Stăm prac­tic aco­lo unde am visat să ajun­gem, foar­te depar­te de unde ne-am năs­cut. Prin­dem rădă­ci­ni, ne opu­nem intem­pe­ri­i­lor, savu­răm momen­te rare de lini­ş­te. Poves­tim isto­rii de suc­ces ale unor emi­granţi rea­li­za­ţi – uni­tă­ţi desi­gur, din­tre mili­oa­ne­le care şi-au pus via­ţa în peri­col pen­tru a o îmbu­nă­tă­ţi cât de cât, cei­la­lţi – adi­că majo­ri­ta­tea – au supra­vi­eţu­it fără spri­jin, în necu­nos­cut, ca şi noi – şi aces­ta e un mare merit. Pris­ci­la e o com­pa­nie uşoa­ră, ia lucru­ri­le aşa cum sunt, glu­meş­te fin, râde zgo­mo­tos, ges­ti­cu­lea­ză artis­tic, îşi asu­mă imper­fe­cţiu­nea şi o tole­rea­ză în ori­ce fiinţă vie. Cu dân­sa, ca la mama aca­să, secre­te­le se îngroa­pă, răni­le se vin­de­că, nesi­gu­ranţa se cer­ne, fri­ca se pier­de, vii­to­rul devi­ne clar şi pe pute­ri­le tale, spe­ranţa prin­de a înco­lţi.

Liliana Ganga-Rostea, Spania

Preluarea textelor de pe pagina www.zdg.md se realizează în limita maximă de 500 de semne. În mod obligatoriu, în cazul paginilor web (portaluri, agentii, instituţii media sau bloguri) trebuie indicat şi linkul direct la articolul preluat din www.zdg.md Instituţiile de presa care preiau articole sau imagini pentru emisiuni TV sau radio, vor cita sursa, iar ediţiile tipărite vor indica sursa şi autorul informaţiei. Preluarea integrală se poate realiza doar în condiţiile unui acord prealabil cu redacţia.

Comentariile Dvs. la articolele de pe www.zdg.md sunt apreciate, dacă sunt exprimate într-un limbaj decent. Ne rezervăm dreptul să nu publicăm sau să ștergem mesajele care aduc ofense și injurii celorlalți vizitatori, care incită la ură de rasă, religie și sex.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *