Postsovieticul din noi

Fiind de mulţi ani departe de casă, am început să mă uit la noi, postsovieticii, cu ochii altor oameni. Ne evidenţiem, fiind diferiţi, stranii, cu apucături bizare, şi nu contează din ce capăt al fostei URSS venim: din Ucraina, Rusia, Moldova, Belarus sau Uzbekistan, cu toţii suntem la fel – postsovietici. Precauţi să nu ne fure cineva ceva, ţinem strâns portofelul sau geanta, atenţi să nu pierdem lucrurile, suspicioşi să nu ne mintă cineva şi foarte lacomi când se dă ceva pe gratis. Neîncrederea şi privirea bănuitoare, mereu severă, sunt primele caracteristici ce ne dau de gol. Dacă cineva ne face un bine, căutăm motive ascunse ale acestei binefaceri. Nu vezi un zâmbet de la noi, iar dacă zâmbim, se vede de la o poştă că-i fals, căci nu suntem obişnuiţi cu zâmbetul. Cu toţii evităm contacte prea apropiate cu cei ce nu fac parte din grupul nostru. Ne deschidem doar când apare cineva asemănător nouă, adică un alt postsovietic. Şi nu mă refer doar la cei de vârsta a treia, ci la noi toţi… deoarece cu toţii am fost crescuţi şi educaţi în acelaşi mediu.

Sovieticul nu era răutăcios, era blând şi cuminte. Un om-enigmă pentru toată cealaltă lume. El era fericit cu un salariu între 90 şi 150 de ruble. Modestul spectru de alimente oferit în magazinele URSS îl lăsa satisfăcut. Îi era suficient să mănânce zilnic terci cu pâine şi ceai la dejun, borş cu pâine, kapustneak sau pireu cu crenvurşti şi compot la prânz şi cartofi fierţi în coajă cu scrumbie sărată la cină. Accepta fericit unul dintre cele câteva seturi de mobilă accesibile pe atunci. Toate apartamentele având acelaşi mobilier, acelaşi aranjament şi aceleaşi culori de tapete şi neapărat un covor pe perete. Sovieticul era în stare să aştepte fericit jumate de viaţă, cu toată familia, într-o cameră din cămin, pentru a primi de la stat un mic apartament, care nici măcar nu îi va aparţine nicicând, rămânând tot proprietatea statului. Sovieticului nu îi trebuia nimic decât câteva perechi de încălţăminte de la Univermag şi câteva haine ce nu se deosebeau de tot ce îmbrăcau alţi oameni. Toţi copiii aveau aceleaşi costumaşe, săndăluţe, pijamale şi jucării, iar elevii purtau uniforme, fără să caute haine „modite”. Sovieticii erau fericiţi în ţara lor mare şi nu căutau să călătorească. Puteau lucra satisfăcuţi, toată viaţa, la acelaşi post, neavând niciun interes de avansare în carieră. Foloseau cu toţii transportul public, fără să le treacă prin gând că ar putea avea un automobil propriu. Sovieticului nu-i trebuia nimic extra, nici medicină calificată, nici şcoală privată, nici odihnă în Turcia, Mexic sau alte ţări exotice. Cu toţii beau apă dulce, minerală, bere sau cvas din butoaie, cu aceleaşi pahare, uşor clătite în apă. Cu toţii mâncau îngheţată plombir, salată olivie şi priveau acelaşi film ani la rând, de revelion. Fiecare om îşi ştia locul şi nu căuta nimic mai bun, nimic mai special sau mai diferit.

Presupun că era uşor de condus o astfel de turmă de oameni fără de dorinţe, fără ambiţii şi scopuri, care nu adresează întrebări, nu cer nimic, fiind satisfăcuţi cu puţinul pe care îl au. Presupun că şi se lucra foarte mult la demotivarea oamenilor şi fosilizarea acestei cuminţenii în ei ani de-a rândul. Oameni care nu au văzut nimic altceva decât viaţa pe care o aveau, nu cunoşteau că în alte ţări oamenii câştigau de 4-5 ori mai mult, aveau proprietăţi, maşini şi mobilă scumpă, haine de tot felul, mâncare variată şi ştiinţă ce progresa an de an. Şi pentru a nu le permite sovieticilor să afle despre aceste lucruri, pentru a evita consecinţele, erau interzise călătoriile şi nimic din alte ţări nu ajungea în URSS, fapt ce nu-i prea deranja pe sovietici.

Postsovieticii, la rândul lor, sunt altfel de oameni. Ei sunt produsul tranziţiei. Ei au trăit în perioada sovietică şi au rămas cu nostalgia plăcută după vremurile şi ideile comuniste de atunci. Totodată, ei au văzut şi perioada de după URSS, au văzut cum se trăieşte în alte ţări. Postsovieticii sunt sovieticii ispitiţi de bogăţie, cu o dorinţă irezistibilă de avere. Dacă sovieticii nu doreau nimic în plus, atunci postsovieticii vor de toate, sunt lacomi şi zgârciţi şi sunt gata să încalce şi legea, ca să obţină ceea ce vor. Acest fapt i-a făcut descurcăreţi, inventivi şi foarte pricepuţi la furat şi la minţit. Asta era de aşteptat, nu puteau fi oamenii îngrădiţi veşnic de realitate. Oricum, mai devreme sau mai târziu, era să se întâmple prăbuşirea zidului sovietic şi lumea să realizeze cât de multe i-au lipsit şi cât are de recuperat.

Noi, postsovieticii, suntem rodul divergenţelor, rezultatul a două extreme total diferite, care ne-au făcut atât de contradictorii, şi nu cred că avem şanse la vindecare. Dar copiii noştri, care nu au avut experienţa perioadelor sovietică şi postsovietică, au toate şansele de a avea o viaţă frumoasă şi corectă. Ce vreau să spun e că nu suntem noi primii şi nici ultimii care am trecut prin vremuri grele. Sunt naţiuni care, trecând peste greutăţi, sclavie, războaie şi foamete, au făcut faţă la toate şi au reuşit să rămână oameni corecţi. Adică putem să dezbărăm naţiunea noastră de stafia sovietică şi să începem a trăi cu ziua de azi.

Violina Ahtemenciuc, Canada

Preluarea textelor de pe pagina www.zdg.md se realizează în limita maximă de 500 de semne. În mod obligatoriu, în cazul paginilor web (portaluri, agentii, instituţii media sau bloguri) trebuie indicat şi linkul direct la articolul preluat din www.zdg.md Instituţiile de presa care preiau articole sau imagini pentru emisiuni TV sau radio, vor cita sursa, iar ediţiile tipărite vor indica sursa şi autorul informaţiei. Preluarea integrală se poate realiza doar în condiţiile unui acord prealabil cu redacţia.

Comentariile Dvs. la articolele de pe www.zdg.md sunt apreciate, dacă sunt exprimate într-un limbaj decent. Ne rezervăm dreptul să nu publicăm sau să ștergem mesajele care aduc ofense și injurii celorlalți vizitatori, care incită la ură de rasă, religie și sex.

2 comentarii

  1. ciubuc ion

    Mai avem si frica de rusi si de multe ori vorbim in rusa,in loc sa vorbim in romana,ceea ce in unele tari nu place,mai ales in cele foste socialiste unde rusii le-au eliberat si le-au bagat comunismul pe git,gen Polonia,Ungaria si Romania,,,

  2. danilca

    da poate, ca a fost si asta insa eram cum eram , dar pana in prezent ne aducem aminte de lagare de pioneresti, lagare de munca , dornici de- a citi carti , e.t.c.. Insa de trebuie de mentionat ca era sarac sortimentul de produse ,dar era unicul lucru natural. daca aveai posibilitatea de-a calatori apoi aveai unde nu erau hotare practic peste tot era unul si acelas pret la produse alimentare etc. Nu trebuie de negat ca URSS a patimit foarte tare in al doilea razboi mondial, erau steste de pe fata pamintului sate intregi , adica economia era la pamint, pe cand in Europa care practic n-a lupta in afara de polonezi si partizani. Asa ca de aceia poate ca am fost saraci, cat priveste ca ne era frica de rusi sunt niste prostii, mai bine spune-ti ca era frica de noi insasi moldoveni care divulgau la organele de forta , in urma acestui fapt au fost ridicati multi moldoveni gospodari in Siberia pentru a dezvolta regiunile ne populate de oameni. Doar moldovenii gospodari nu s-au pierdut au facut si in Siberia gospodarii, dar cand s-au intors acasa iar au facut gospodarii. Nu trebuie de criticat vremea ce atrecut, daca n-ati trait nu puteti compara cu zilele de azi . Da material suntem mai bine dar in suflet bate vantul. Tineretul de azi nici nu vrea s-a auda de respect, stima , dar chiar s-a citeasca ceva . Lumea de azi se prosteste mane poimane vor niste necarturari. Europa i-a nu poate s-a ne de-a sufletul al moldovenilor, ia ca si URSS ne-a dat de lucru unicul pasaport cu care puteai pleca din moldova pana la vladivostoc, unica valota rubla care 1974 cota 0.76 ruble pentru un dollar SUA. Invatatura gratis si perspectiva sa-si de gasesti de lucru pe spelitatea care ai obtinut, iar acum ca exemple termin fizica atomica unde poti gasi de lucru nicaeri. Toate ce se intampla in Moldova sunt facute de conducerea proasta de azi care fura,fura,fura….

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *