Paștele în Canada

Mă trec fiorii ori de câte ori se apropie sărbătorile care le așteptam cu nerăbdare an de an, de mic copil. În copilărie și adolescență parcă nu veneau așa repede. Acum, că sunt și eu mamă, și merg și la școală și la serviciu, mai că uit de sărbători. Influențează enorm și distanța de casă, de persoanele care erau parte din pregătirile pentru Crăciun, Paște și Hram.

A venit Paștele! Dar, în Canada, Calgary, zici că vine Crăciunul. De dimineață, mercurul termometrelor semnalează -20 de grade Celsius și bonus – soare cu dinți. Avem iarnă lungă, dar asta nu ne oprește din pregătirile pentru Paște. Canadienii creștini sărbătoresc această zi sfântă odată cu Paștele catolic.

Paștele în Canada e sărbătorit de fiecare conform legilor religiei din care fac parte. Moldovenii, ca și mulți alți creștini, coc pască, vopsesc ouă și merg la biserică să aducă lumină. Se organizează slujbe în bisericile ortodoxe, la care merg și eu pentru a sfinți pasca, ouă roșii și alte bunătăți. Conceptul de Paștele Blajinilor nu e cunoscut aici, la masa pascală pomenim pe toți cei care i-am cunoscut și care au plecat în lumea celor drepți. Nici nu știu ce ar zice un Canadian dacă i-aș spune ce înseamnă Blajini și cum e acest obicei în Moldova.

Cimitirele din Canada sunt spațioase, îngrijite, iar cei care au pe cineva acolo, merg atunci când simt ei nevoia cu florile preferate celui plecat din viață sau o mică coroniță din flori. Pomenirea unui suflet nu are nevoie de lucruri de valoare, sau multe la număr, de bucate alese și consum exagerat de alcool. Acestea, și multe altele, încă le avem de învățat și implimentat în practica de acasă.

Eu și familia  mea am profitat de zi liberă și am asistat la un eveniment organizat de diaconul Ion Botnari, cu ocazia împlinirii a 100 de ani de la Marea Unire din 1918. Am ajutat cu ce am putut. Colacul copt de mama soacra a fost un ajutor și un element indispensabil slujbei de pomenire,  ținută de diaconul Ion, și câțiva preoți români din Calgary.

Acest eveniment m-a făcut să mă gândesc cât de norocoși sunt cei care au cetățenie română. Oare nu acea unire le-a acordat posibilitatea de a obține cetățenia? Poate pe mulți, acest statut al statului român i-a scos din nevoie și sărăcie, din nesiguranța drumului pe care îl luau cu asalt de îndată ce aveau posibilitatea. Acest eveniment m-a făcut sa-mi reamintesc de cei ce au trăit pe vremea când Basarabia era România.

Bunelul meu, care a fost născut în 1914, a fost unul dintre puținii care a făcut carte, citea în română cu scris latinesc, a fost cel care a luptat pe frontul român în al Doilea Război Mondial, pentru care nu era considerat apărător al patriei, și era unul din puținii care zicea că era foarte bine pe ,,timpul românului”.

 

 

 


Preluarea textelor de pe pagina www.zdg.md se realizează în limita maximă de 500 de semne. În mod obligatoriu, în cazul paginilor web (portaluri, agentii, instituţii media sau bloguri) trebuie indicat şi linkul direct la articolul preluat din www.zdg.md Instituţiile de presa care preiau articole sau imagini pentru emisiuni TV sau radio, vor cita sursa, iar ediţiile tipărite vor indica sursa şi autorul informaţiei. Preluarea integrală se poate realiza doar în condiţiile unui acord prealabil cu redacţia.

Comentariile Dvs. la articolele de pe www.zdg.md sunt apreciate, dacă sunt exprimate într-un limbaj decent. Ne rezervăm dreptul să nu publicăm sau să ștergem mesajele care aduc ofense și injurii celorlalți vizitatori, care incită la ură de rasă, religie și sex.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *