Lucrurile care au lipsit copilăriei mele

Am crescut în Irlanda, unde ne-am mutat cu familia mea când aveam 10 ani. Deseori mi se spunea că procesul de integrare o să ia timp şi efort. Chiar dacă am însuşit limba timp de un an, am realizat că integrarea adevărată e mai mult decât vorbirea fluentă a limbii, este şi cunoaşterea culturii, tradiţiilor şi istoriei.

Am trăit multe momente când prietenii mei irlandezi menţionau un film, un spectacol sau o carte a copilăriei lor şi erau uimiţi când răspundeam că nu am văzut acel desen animat. Ei nici nu-şi imaginau că undeva în lume copiii cresc fără „Marry Poppins” şi „Chitty Chitty Bang Bang”. Aşa, pe la vârsta de 16 ani, mi-am pus în plan să mă familiarizez cu toată cultura pop de care am fost lipsită în cei zece ani trăiţi în Moldova.

Am ajuns să descopăr lumea desenelor animate prin ochi de adult, deseori rămânând pe gânduri cum aveam să privesc aceste filme fiind copil şi gândindu-mă dacă tot „Nu pogodi” avea să rămână desenul meu animat favorit, dacă aş fi vizionat „Regele Leu” sau „Frumoasa şi bestia”, ori dacă tot aveam să cred că „Surprize, Suprize” e locul unde toate visele se împlinesc. După ceva timp, am descoperit-o pe Mary Poppins şi nu era cum o văzusem pe la 7- 8 ani la „Detskii Mir”, vorbind limba rusă, pe care, din fericire, o ţin minte foarte puţin.

Cu 3 ani în urmă, în timpul sărbătorilor de iarnă, i-am făcut o surpriză verişoarei mele, care venise în Irlanda pentru o mică vacanţă, şi am cumpărat bilete la spectacolul muzical „Mary Poppins”. Să spun că a avut o experienţă care i-a schimbat viaţa ar fi să spun prea puţin despre emoţiile ei. A admirat-o cu lacrimi de bucurie pe Mary Poppins, care zbura, ţinându-se de umbrela ei neagră, prin sala plină de spectatori. Cred că verişoara mea a realizat în acel moment cât ne-a lipsit imaginaţia în copilărie, pentru că atunci când s-a reîntors acasă, molipsită de Mary Poppins, a molipsit-o şi pe mama ei, învăţătoare, ascultând cântecele din film non-stop.

Cu o lună în urmă, când m-am întors în Moldova să-mi văd buneii, am avut şansa să intru şi pe la şcoala unde am învăţat, care a rămas exact aşa cum o ţineam minte. Păşind pragul, m-a întâmpinat mirosul anilor de şcoală – aroma de la cantină combinată cu mirosul de clor de la cârpele de podea. Am mers prin coridorul întunecat spre clasa unde cândva am stat în bancă, trecând pe lângă aceleaşi postere în limba rusă, care deja s-au învechit. M-a bucurat însă o alee frumoasă de picturi recente, pline de culori aprinse. Am avut şansa să fac cunoştinţă cu copiii care stau în aceleaşi bănci în care am stat eu şi colegii mei, ei fiind în clasa întâi, plini de zâmbete şi de curiozitate. Le-am răspuns la întrebările inocente şi am zâmbit cu ei câteva clipe. Mi-au spus că şi ei au rude peste hotare. Învăţătoarea noastră i-a rugat să ridice mânuţa dacă au măcar unul dintre părinţi peste hotare. Majoritatea au ridicat mâinile sus, spunând unde lucrează părinţii lor în prezent.

Totodată, la sărbătoarea ultimului sunet din acest an, a apărut personajul Mary Poppins, întruchipat de mătuşa mea, învăţătoare pentru o clasă de 35 de elevi. Astfel, în mica curte a şcolii, s-a jucat o scenă din filmul cu acelaşi nume. Pregătindu-se pentru asta, copiii de clasa a patra au vizionat filmul, care s-a terminat pentru ei cu cântec, dans şi entuziasm.

Am înţeles că acea Mary Poppins care a lipsit copilăriei mele creează acum lanţuri de minuni peste mări şi ţări. Prin noi, Mary Poppins a reuşit să inspire 300 de copii şi părinţi, creând, verigă cu verigă, o plapumă de lumină cu promisiunea unor zile mai frumoase, mai pline de magie.

Se spune că Mary Poppins soseşte când se schimbă direcţia vântului, mie îmi rămâne doar să mă bucur că am reuşit să influenţez această briză să ajungă şi în ţara copilăriei mele. Vă îndemn şi pe voi să ajutaţi copiii să zboare încă de mici. Astfel zborul lor va fi adevărat, înalt şi se va face deasupra plaiului natal, pe cerul acelui loc numit acasă, nu printre nori străini, unde mereu eşti prins între două hotare.

Mariana VERDEŞ, Irlanda

Preluarea textelor de pe pagina www.zdg.md se realizează în limita maximă de 500 de semne. În mod obligatoriu, în cazul paginilor web (portaluri, agentii, instituţii media sau bloguri) trebuie indicat şi linkul direct la articolul preluat din www.zdg.md Instituţiile de presa care preiau articole sau imagini pentru emisiuni TV sau radio, vor cita sursa, iar ediţiile tipărite vor indica sursa şi autorul informaţiei. Preluarea integrală se poate realiza doar în condiţiile unui acord prealabil cu redacţia.

Comentariile Dvs. la articolele de pe www.zdg.md sunt apreciate, dacă sunt exprimate într-un limbaj decent. Ne rezervăm dreptul să nu publicăm sau să ștergem mesajele care aduc ofense și injurii celorlalți vizitatori, care incită la ură de rasă, religie și sex.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *