Principală  —  Blog  —  Diaspora   —   Limba noastră, dușmanul nostru?

Limba noastră, dușmanul nostru?

În Moldova, îmi dau seama că acest titlu ar putea declanșa o temă care poate avea efectul benzinei turnate în foc. Cred, însă, că e o temă foarte importantă, pe care trebuie să o discutăm, dacă vrem să fim în rând cu lumea civilizată. Deseori aud de la compatrioţii mei fraze de genul „dacă vă este dragă ţara, încetaţi să mai vorbiți rusa”. Este interesant că punem pe același cântar dragostea de țară şi abilitatea de a vorbi o limbă străină. Se prea poate că în mine vorbește lingvistul, or, eu sunt convinsă: cu cât mai multe limbi posedă omul, cu atât mai educat este, cu atât mai multe oportunităţi are în viață. Nu sunt o naivă. Înțeleg ce efect are limba rusă în R. Moldova. De aceea poate nu aud ceva de felul „dacă vă este dragă ţara, încetaţi să vorbiţi engleza”. Totuşi, de ce ne pare că, încetând să vorbim rusa, problemele noastre de acasă se vor rezolva?

Dar de ce limba rusă este utilizată în viaţa de zi cu zi în R. Moldova? Aici aș face o paralelă cu limba spaniolă în SUA. Spaniola este practic a doua limbă în uz în SUA, deşi nu are statut de limbă oficială. Acest lucru se întâmplă pentru că vorbitorii de spaniolă (adică imigranţii din America Latină) sunt cea mai mare minoritate în SUA. Pentru a atrage clienţi cu origini spaniole, businessul american (de la banca obişnuită, până la reţeaua gigantică de magazine WalMart) folosește spaniola. În această limbă și în engleză sunt tipărite formulare, etichete, postere, pentru că este „good for business” (bine pentru business). Din aceleași motive, businessul mare, ca Microsoft, Amazon, Nintendo, angajează lucrători bilingvi cu un salariu mai mare decât al celor care vorbesc doar engleza. La Chișinău, limba rusă se folosește din aceleași motive: ea este „good for business”. Asta e realitatea, chiar dacă ne place sau nu.

Parcă aud reproșuri de felul: „Chiar nu înțelegi că în Moldova rusa se folosește pentru influențe politice?” Dacă-i așa, trebuie să separăm propaganda impusă de Rusia ca stat, şi limba rusă ca limbă vorbită în general. Avem o problemă cu Putin, dar nu și cu Puşkin. Dar ce facem cu persoanele bilingve, pentru care ambele limbi, româna şi rusa, sunt native? Le discriminăm? Le închidem gura? Asemenea metode de mult nu se mai practică în lumea civilizată. Minoritățile au drepturile lor protejate. Personal cred că ziua trăită în lupta cu rusa, ucraineana, bulgara, găgăuza, cu alte limbi vorbite în Moldova, este ziua pe care noi nu am folosit-o în lupta cu corupția, cu alte probleme care ne sufocă în prezent.

Dacă vreți ca spiritualitatea moldovenească, şi, ca o prelungire a ei, limba română, să fie mai atrăgătoare decât rusa în Moldova, încetați să vă plângeți că cineva vă calcă în picioare propriul grai. Faceți ceva ca să promovaţi limba în mass-media, spectacole, concerte interesante, atât de interesante, încât spectatorul să nu-și poată rupe ochii de la ecran ori de la scenă. „Produceți” un nou Ion Druţă, literatura căruia se traduce şi se citeşte uşor în orice limbă. „Produceți” un nou Eugen Doga, muzica căruia nu are hotare şi nu are nevoie de traduceri. „Produceţi” un nou Ansamblu „Joc”, astfel încât acest cuvânt, joc, să provoace iarăși admirația întregii lumi, fără traducere. „Produceţi” un nou „Zdob şi Zdub”, care cu acelaşi succes interpretează „Videli noci”, de Viktor Ţoi, „Painting black”, de Rolling Stones, dar şi „Moldovenii s-au născut”.

Dacă credeți că acest scop e imposibil pentru o persoană de rând, vă dau un exemplu din viaţă, despre o mică victorie moldovenească pe pământul american. La nunta mea în Seattle cu mirele meu american au fost doar patru moldoveni: eu, sora mea şi doi copii ai mei, ceilalți invitați fiind localnici. Atunci, însă, când am inclus muzica interpretată de „Zdob şi Zdub” şi ne-am ridicat la horă, americanii mei, care nu ştiau nimic despre acest gen de muzică, au dansat împreună cu noi 7 hore la rând, de parcă toată viaţa aşteptaseră acest moment. Se ţineau de mâini, săreau, mișcau din picioare, când în ritm, când – greşit, chiuiau şi râdeau. Până azi îmi tot spun că a fost cea mai veselă nuntă la care au fost în viaţa lor. Şi până azi nu au uitat ce înseamnă cuvântul „hora”. Deci, mai puţine lacrimi, mai multe soluţii!

Irina VanPATTEN, Seattle, SUA