În ţara femeilor neȋnfricate şi a machiştilor jalnici. Experienţa unui german ȋn Moldova

Pe 2 iunie 2018, Mihail Balanici şi-a exprimat părerea despre Germania ȋn articolul său „5 lucruri pe care le-aş aduce acasă din Germania” şi a ȋmpărtăşit publicului opinia despre ce ar prelua d-lui de pe meleagul germanic ȋn Moldova. În acelaşi ziar, aş dori să vin cu o replică şi să-mi ȋmpărtăşesc experienţa de occidental, care vizitează de mai mulţi ani ţara dvs.

Acolo unde ȋmi petrec timpul în acest moment, ȋntr-un spaţiu rural, am cunoscut o politeţe şi o receptivitate pe care mi-aş dori-o de la mulţi conaţionali de-ai mei. Ocazional, germanii sunt morocănoşi, rezervaţi şi neȋncrezători. Alţii, ȋn acelaşi timp, abia ȋşi ţin gura. Reţinerea noastră şi modul nostru grijuliu de a fi sunt percepute adesea de alte popoare ca fiind aroganţă. Şi nu puţini nemţi sunt exact aşa – aroganţi, care ştiu totul mai bine. Ţările fostei Uniuni Sovietice sunt privite de mulţi germani peiorativ. Din punctul lor de vedere, toţi cei de aici sunt „hoţi” şi „refugiaţi economici”, care vin ȋn Germania cu scopul de a „sorbi din sistemul social”, grupuri care se organizează pentru a goli casele de bunuri materiale. Şi asta ȋn contextul ȋn care abia de ştie cineva unde se află Moldova sau alte ţări din estul Europei. Se cunoaşte foarte puţin despre Moldova. Se aud – dacă se aud – fără excepţii, noutăţi negative. Iar politicienii din R. Moldova fac, ȋn mod evident, tot posibilul ca situaţia să nu se schimbe.

De altfel, politica ȋn Moldova este doar pentru acei oameni care stau ȋn parlament. Nu se iau aproape deloc decizii cu sens pentru cetăţeni. Corupţia devorează totul. Politicienilor şi funcţionarilor din instituţii le lipseşte o etică a muncii, a gândirii şi a acţiunii.

Nu aş fi crezut niciodată că bărbaţii din această ţară au asemănări atât de puternice ȋn purtarea şi gândirea lor cu talibanii. Concepții oribile domină viaţa. Neandertali sovietici. Cel puţin ȋn zona rurală. Imaginea femeii în ochii bărbaţilor de aici e ȋngrozitor de asemănătoare cu cea a talibanilor, aşa ȋncât te copleşeşte o stare de optimism că cel puţin ȋn Chişinău femeile sunt mai ȋncrezătoare. Aceste femei ȋmi creează impresia că sunt mai emancipate ȋn comparaţie cu femeile terorizate de la ţară, dintre care nu puţine par a aşteapta ca soţii lor alcoolici să dea ortul popii. Femeile ai căror soţi sunt sfâşiaţi ȋntr-un final de alcool, ȋnfloresc de-a dreptul după aceea. Sărăcia, şomajul, nostalgia după Uniunea Sovietică, lipsa unui scop ȋn viaţă i-au transformat pe mulţi bărbaţi ȋn despoţi domestici, care ȋşi asupresc soţiile. O purtare care e preluată şi de generaţiile tinere. Multe femei devin prizoniere ale căsniciei lor. Multe sunt la limita unui abis economic. Adesea cauţi degeaba egalitate de gen. Deşi, de fapt, adevăratul „sex slab” ȋn această ţară sunt bărbaţii. Fără aceste femei, Moldova ar fi la pământ.

Probabil, Moldova are cele mai neȋnfricate femei. Ele au aspect elegant, mândru, ceea ce le lipseşte complet multor bărbaţi ȋn neruşinarea lor infinită. Ei vor să-şi ascundă neputinţa. Cocoşi peste tot! Mai ales ȋn trafic. (Bine, curse de Formula 1 se ȋnregistrează şi pe autostrăzile nemţeşti). În general, mulţi moldoveni consideră respectul faţă de alte persoane ceva inimaginabil. A lua ȋn consideraţie faptul că nu eşti singur pe lumea asta, e practic imposibil. Propria piele e cea mai importantă. Se conduce maşina de o manieră necivilizată. Se face o gălăgie infernală, aşa ȋncât toţi vecinii să ȋnregistreze activitatea ta. Petreceri, muzică, convorbiri pe un ton ridicat. (De lătratul interminabil al câinilor nici nu mai vorbesc). Sfera privată a celuilalt e tratată cu o indiferenţă inimaginabilă. Dar de unde să ia moldoveanul acest sentiment fin?

Multor oameni din această ţară le lipseşte ȋncrederea ȋn viitor. Asta e îngrijorător. Mai ales că atâţia tineri moldoveni şcoliţi şi inteligenţi au părăsit ţara sau doresc să o părăsească. Soţia mea şi cu mine avem prieteni din Moldova stabiliţi cu traiul ȋn diferite colţuri ale lumii. Capete deştepte, care au fugit de lipsa de perspectivă din patria lor. Ei au pierdut ȋncrederea într-o politică şi administraţie eficientă, de care are nevoie urgentă acest stat.

În Moldova lipseşte curajul civic faţă de cei care conduc. Dreptate obțin doar cei care au bani. Autorităţile sunt instabile. În altă parte, ele nu ar exista ȋn aşa formă sau ar fi cu totul suspendate. De asemenea, libertatea cuvântului nu e ȋn cea mai bună stare. Jurnaliştii sunt de vânzare. Adesea găseşti articole apologetice, care nu descriu realitatea socială. Gândiţi-vă doar la ziarele care aparţin diferitor partide şi care fac propagandă pentru sine, pe de o parte, iar pe de alta – companiilor multinaţionale, care au nevoie de informaţii despre Moldova ȋn scop de exploatare a pieţei. În Moldova, nu există un drept al muncii. Cine nu poate trăi din salariu, cine nu poate să-şi hrănească familia, cine nu poate economisi nimic, pleacă.

Cine râmăne? Oamenii bătrâni. Oamenii neşcoliţi. Ei trăiesc din remitenţele de la moldovenii din străinătate. Ca „mulţumire”, moldovenii din diasporă sunt ȋmpiedicaţi să ia parte la alegeri. Li se spune că nu sunt disponibile suficiente buletine de vot. Echipa politică cu abordare de stânga a R. Moldova ştie de ce face lucrul ăsta. Altfel, ar fi dispărut de mult de pe scena politică.

De ce ar trebui să revină oamenii creativi ȋn patria lor? Totuşi, ei există – cei care revin. Fiindcă îşi iubesc ţara. Fiindcă nu au renunţat la speranţă. Fiindcă, în pofida a toate, mai cred în bine.

Sigur că revin şi cei care consideră că femeile aici sunt mai „binevoitoare”, mai uşor de „ȋntreţinut şi de comunicat” şi mai puţin „pretenţioase”. Ca referinţă, aici serveşte un exemplu din SUA. Astea au fost cuvintele unor bărbaţi moldoveni care nu şi-au putut găsi partenere de viaţă americane din simplul motiv că acolo nu se găsesc femei care vor să fie alături de bărbaţi cu gândire anacronică, bărbaţi machişti din sud-estul Europei, „de ieri”, care pe deasupra sunt percepuţi ca fiind neatrăgători. Rămâne a fi un mister pentru mine cum pot trăi aceste femei frumoase şi mândre de aici cu aşa bărbaţi.

Moldovenii, ca popor, sunt rezistenţi. Sunt capabili să sufere, dar sunt şi fatalişti – impedimente ȋn dezvoltarea unei societăţi libere. E şocant că mulţi tineri fără perspectivă reală de creştere ȋşi trăiesc viaţa de zi cu zi fără speranţă. Se pare că nu există nimeni ȋn această ţară care să le facă oferte de serviciu acestor tineri. Oferte adevărate, şi nu forme de câştig unilateral.

În politică nu poţi să ai ȋncredere în acest moment. Ultimele alegeri prezidenţiale au fost un eşec. Înţelegerea politicii despre om e ȋngrozitoare. Cum altfel se explică faptul că anumiţi politicieni îşi trimit angajaţii cu câţiva lei ȋn buzunar şi câteva kilograme de cereale la „pescuit” voturi la ţară. Sărăcia şi necărturăria se folosesc ȋntr-un mod cinic.

Dar, oricum, mă impresionează oamenii de aici cu sinceritatea şi modul lor extrovert de a fi. Mi-aş dori ca mulţi conaţionali de-ai mei să viziteze la un moment dat pamântul ăsta dintre Prut şi Nistru. Cred că ar începe să gândească altfel. Mai pozitiv. Pe de altă parte, cred că ar fi uşor dezaxaţi. Poate ȋngroziţi. Un paradox, ştiu. Există însă o fascinaţie nepalpabilă care vine de la oamenii şi pământul de aici. Cred că are legătură cu farmecul deosebit al Moldovei.

Germanii sunt flexibili. Iau lucrurile aşa cum sunt. Sigur că avem şi idei şi propuneri de ȋmbunătăţire a lucrurilor. Dar, aşa ne e firea. Şi poate că moldovenii ar trebui să viziteze Germania. Cât mai mulţi moldoveni. Din păcate, ȋşi pot permite acest lucru doar cei cu o anumită bunăstare. Atunci s-ar vedea că şi nemţii conduc maşini Dacia. Asta ne-ar scuti pe mine şi pe soţia mea de ȋntrebarea eternă: „Veniţi din Germania şi mergeţi ȋntr-o Dacia? Asta e cu-adevărat maşina dvs.?”

Dragi moldoveni, nu toată lumea ȋn Germania conduce maşini de marcă. Nu uitaţi că pentru majoritatea nemţilor contează gândirea economică, nu prestigiul, ceea ce e de observat de multe ori aici. Să-ţi cumperi maşini scumpe nu e nimic altceva decât irosire de bani. Judecaţi omul ȋn funcţie de faptele sale, şi nu ȋn funcţie de ce spune. Cu atât mai mult, ȋn funcţie de maşina pe care o are. În Germania, orice cretin poate merge la volanul unui Mercedes. Se cumpără la orice colţ. E posibil datorită contractelor ȋn bază de rate. Doar reprezentanţii proletariatului şi ai păturilor mai puţin şcolite se definesc prin maşina pe care o posedă.

Mentalităţile se schimbă. Orăşenii din Germania ȋn general renunţă la maşini, datorită sistemului de transport public eficient. Viaţa nu se petrece ȋn maşină, ci în afara ei.

Şi, printre altele, soţia mea şi cu mine suntem foarte multumiţi de maşina noastră. Ne-a dus ȋn ultimii ani oriunde am vrut. Chiar şi în ţara dvs. Şi suntem cu plăcere aici.

Ralf Taeuber (Traducere din germană de Nina Taeuber)

Preluarea textelor de pe pagina www.zdg.md se realizează în limita maximă de 500 de semne. În mod obligatoriu, în cazul paginilor web (portaluri, agentii, instituţii media sau bloguri) trebuie indicat şi linkul direct la articolul preluat din www.zdg.md Instituţiile de presa care preiau articole sau imagini pentru emisiuni TV sau radio, vor cita sursa, iar ediţiile tipărite vor indica sursa şi autorul informaţiei. Preluarea integrală se poate realiza doar în condiţiile unui acord prealabil cu redacţia.

Comentariile Dvs. la articolele de pe www.zdg.md sunt apreciate, dacă sunt exprimate într-un limbaj decent. Ne rezervăm dreptul să nu publicăm sau să ștergem mesajele care aduc ofense și injurii celorlalți vizitatori, care incită la ură de rasă, religie și sex.

1 comentariu

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *