Dorul de mirosul casei mele

„Dorul este un organ de cunoaştere a infinitului”, zicea Lucian Blaga. Şi totuşi, nu doar cunoaşterea infinitului m-a determinat să plec în lume, ci şi situația materială, faptul că nu întrevedeam mari schimbări în viitorul meu dacă aş fi rămas acasă. Ştiu că nu e corect să lași totul şi să refuzi să crezi că aici, acasă, ai putea face ceva, ai putea schimba ceva, ai putea contribui la îmbunătăţirea lucrurilor. Eu am ales, totuși, să plec. Nu regret alegerea, însă regret că nu mai simt mirosul casei mele, că mărul nu are același gust, că iarba nu pare atât de iarbă, că ploaia nu are același parfum… Nimic nu mai e la fel.

Am învăţat să iubesc alte meleaguri, alţi oameni, alte case, dar în suflet și în minte păstrez aroma rădăcinilor mele, păstrez întipărite feţele prietenilor, ale vecinilor, ale moldovenilor.

M-am ghemuit într-un colț al casei şi scriu, depăn amintiri, plâng şi iarăşi scriu. Străinătatea e cea mai dureroasă rană. O rană care nu se cicatrizează și care sângerează ori de cate ori o atingi. Străinătatea te îndepărtează de cei dragi, dar te învață să apreciezi și mai mult ceea ce păstrezi în suflet şi în minte.

Am învățat să îmbin lucrurile: ceea ce aveam de acasă cu ceea ce învăț aici. Sărbătorim Befana, Carnevale, Notte rosa şi, în acelaşi timp, ne gândim cu nostalgie la Sf. Ion, Sf. Maria, Sâmbăta morților.

Aici am învățat că peste tot în jurul meu e doar străinătate. Oamenii nu sunt la fel de calzi, la fel de sinceri, la fel de frumoşi. Mereu am fost şi voi rămâne ferm convinsă că moldovenii sunt cei mai frumoşi oameni de pe pământ.

Ştiu că situaţia în țară e dezastruoasă şi conaţionalii mei suferă. Unii se trezesc la realitate, alții încă se mai îmbată cu amintirile trecutului comunist. Nimeni nu ne va scoate din mocirlă, dacă nu vom depune noi înşine efort maxim.

Mulți sunt convinşi că cei din străinătate trăiesc bine. Da, situația materială e alta, drepturile omului sunt respectate mult mai mult decât acasă. Dar, nimeni nu munceşte pentru noi şi nimeni nu suportă dorul de casă în locul nostru. Să ştiţi că inimile noastre plâng în fiecare zi. Dorul este nestăvilit şi nimeni și nimic nu te poate ajuta, nici chiar faptul că trăiești într-o altă civilizaţie.

Păstraţi țara, casele, iarba, florile, sufletele. Noi ne vom întoarce. Muncim pentru un viitor mai bun, un viitor comun. Marea majoritate a diasporei ar vrea să se întoarcă acasă. Experienţă de viaţă au acumulat, experiență de muncă – nici nu se discută. Ţineţi-ne locurile calde şi curate. Noi ne vom întoarce să schimbăm viitorul împreună! Ne vrem ţara înapoi, cu oamenii calzi, zâmbitori, frumoşi la chip și la suflet. Ne vrem câmpiile, satele, casele, soarele arzător de vară. Ne vrem părinţii, ne vrem copiii rămași singuri. Ne vrem mândria de moldoveni de altădată. Păziți țara în lipsa noastră, n-o vindeți nimănui!

Silvia Bagrin, Rimini, Italia

Preluarea textelor de pe pagina www.zdg.md se realizează în limita maximă de 500 de semne. În mod obligatoriu, în cazul paginilor web (portaluri, agentii, instituţii media sau bloguri) trebuie indicat şi linkul direct la articolul preluat din www.zdg.md Instituţiile de presa care preiau articole sau imagini pentru emisiuni TV sau radio, vor cita sursa, iar ediţiile tipărite vor indica sursa şi autorul informaţiei. Preluarea integrală se poate realiza doar în condiţiile unui acord prealabil cu redacţia.

Comentariile Dvs. la articolele de pe www.zdg.md sunt apreciate, dacă sunt exprimate într-un limbaj decent. Ne rezervăm dreptul să nu publicăm sau să ștergem mesajele care aduc ofense și injurii celorlalți vizitatori, care incită la ură de rasă, religie și sex.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *