Declarații de avere de migrant
De când mă țin minte, nu am avut averi materiale. Când eram mică, mă uitam la alți copii care își înnoiau hainele la fiecare două-trei luni. Ai mei își permiteau să ne cumpere hăinuțe noi de Paști și, uneori, de Crăciun. Dar eram fericiți și bogați, nelipsindu-ne zâmbetul și bunătatea. Cred că asta a fost cea mai minunată avere pe care am moștenit-o.
Fiind copii, vrem să creștem mari, ca să avem un job, să facem bani cât mai mulți, ca să nu depindem de părinți. Când creștem, găsim un job, ne luăm case, mașini, devenind sclavii societății moderne. Intrăm într-un cerc vicios: alergăm după mașini luxoase, după case mai mari, iphoane cu memorie mai mare, după haine luxoase. De obicei, le acumulăm pe toate, dar rămânem cu suflete goale și cu puține amintiri.
Țin minte când am plecat din Moldova. Aveam 18 ani, niște bănuți în buzunar, dar vise extrem de mari. Eu fac parte din categoria oamenilor care a avut, are și va avea vise, indiferent de circumstanțe și posibilități. Mereu am fost motivată să descopăr ceva nou, să văd binele, să fac bine și să învăț din eșecuri.
Haideți, totuși, să vorbim puțin despre averile de emigrant. Textul de mai jos este doar părerea mea și e bazat pe observațiile mele din cei 10 ani trăiți în diaspora.
Emigranții se împart în două categorii.
Din prima categorie fac parte cei care vin peste hotare, muncesc mult, deseori la negru, stau câte 5 într-o cameră, nu au grijă de sănătatea lor, nu citesc, nu se integrează în țara gazdă și adună orice bănuț, pentru a putea construi case, garduri de doi metri în Moldova și a merge în vacanțe all-inclusive o dată pe an, de obicei alegându-și aceeași destinație. Acest tip de emigranți nu prea ies la vot ori la proteste, preferând să facă un frigărui în parc, ori în curțile cumătrilor, ultimii gândind la fel ca și ei. Averea lor este de obicei materială, se laudă că au făcut nu știu câte mii de euro în câteva luni, le place să-și expună obiectele acumulate, când se întâlnesc la sărbători. De obicei, îi judecă pe alții. Nu sunt oameni răi. Sunt oameni care se mulțumesc cu ce reușesc să adune și nu vor prea multe de la viață.
Din a doua categorie fac parte cei care vin peste hotare, muncesc legal, fac licențe/masterate, se integrează și învață bunele practici din țara gazdă, le împărtășesc și unii chiar le implementează acasă. Călătoresc cât mai mult, planifică din timp ce vor să viziteze, descoperă locuri și oameni noi, dar mai ales se descoperă pe sine. Citesc mult, discută cu oameni mai deștepți, mai cultivați decât ei. Casele și gardurile nu sunt idealul lor. Cunoștințele și dezvoltarea personală e ceea ce-i preocupă. Acest tip de migranți ies la vot, la proteste, crează comunități și se înconjoară de persoane asemeni lor. Averea lor este mai puțin materială. Ei discută despre emoții, viziune, strategii, viitor.
Averea mea este spirituală. În Moldova, acest tip de avere nu e „la modă”. La noi se apreciază mai mult ce tip de iphone ai și unde ai fost la sushi, din ce magazin ți-ai luat haina, iar când întrebi pe cineva dacă e fericit, se uită la tine bizar.
Suntem o societate tot mai superficială, investind în lucruri și nu în emoții.
Deseori visez că mă trezesc într-o Moldovă plină de vise, plină de aripi. Oamenii noștri au aripi, ei pot visa, doar că aripile le sunt tăiate de lacomii de la guvernare.
Declarația mea de avere este bogăția mea spirituală. Continui să adaug la ea zi de zi, picătură cu picătură. Sunt o norocoasă că Dumnezeu îmi scoate în cale oameni asemeni mie, cu energii frumoase.
Bogăția mea este în mine, în inima mea. Aici mă port și îi port pe cei dragi mie. Mă duc să îmbrățișez soarele să devin și mai bogată.
Cu drag, a voastră emigrantă bogată,
Mariana Plămădeală, Birmingham, Marea Britanie
