De ce Moldova încă nu e Irlanda
Moldova şi Irlanda, de fapt, nu se deosebesc prea mult. Din contra, cred că sunt mai puţine deosebiri, decât similitudini.
De exemplu, ambele state au suprafeţe mici, Irlanda fiind de două ori mai mare decât R. Moldova. Numărul populaţiei e similar: 3.5 mil. Moldova şi 4.5 mil. Irlanda. Ambele sunt la marginea Europei. Ambele au fost colonizate – Irlanda de Marea Britanie, Moldova – de URSS. Ambele au luptat pentu independenţă – Irlanda a început în 1916, iar în 1937 a devenit independentă, iar Moldova – în 1989/90. Ambele au câte un teritoriu ocupat după independenţă – Irlanda – cu Nordul Irlandei, unde mult timp au avut loc conflicte violente, iar Moldova – cu regiunea transnistreană. Ambele state suferă din cauza fenomenului migraţiei şi au sindromul economic „Brian Drain” -„scurgerea de creieri”, pentru că forţa de muncă pleacă din ţară. După foametea gravă din 1850, irlandezii migrau masiv în America, de aici şi motivul din care toţi americanii pe care i-am cunoscut susţin că sunt şi ei un pic irlandezi. În ultimii 10 ani, din Moldova se pleacă masiv. Lista similitudinilor poate continua.
***
Cu toate aceste asemănări, e evident că Irlanda nu e Moldova şi Moldova nu este Irlanda. Totuşi, trebuie sa fie o explicaţie de ce migraţia e mai des întalnită în Moldova. De fapt, Moldova nu este Irlanda pentru că Irlanda a avut aceleaşi greutăţi peste care a reuşit să treacă, aşa încât devină un stat în care oamenii trăiesc decent.
Moldova nu este încă Irlanda pentru că nu e fondată pe baza unui stat democratic, pe când Constituţia Irlandei a stabilit ferm principiul de separare a puterilor în stat. Casa parmalentară scrie legile, guvernul le implimentează, iar sistemul juridic supraveghează. Astfel sunt balansate puterile care se verifică reciproc, creând un sistem democratic funcţional. Totodată, cele trei forţe respectă separarea puterilor, având grijă să nu se împiedice reciproc în funcţionarea lor. Faptul că un asemenea echilibru între forţele statului lipseşte în R. Moldova e evident. În Moldova, puterea se schimbă după cum dirijează cel mai influent corupt.
***
Recent, la o cină în cadrul universităţii, am avut o discuţie cu un judecător irlandez, vădit interesat de ţările din Europa de Est. A început discuţia întrebându-mă dacă într-adevăr Moldova are unul dintre cele mai rapide ritmuri de descreştere a populaţiei, în urma migraţiei. A spus că şi Irlanda a suferit din cauza asta, în contextul foametei din 1850. La fel, era sărăcită economic, până la apropierea sa de Comunitatea Europeană. Mi-a povestit că are 6 fraţi şi 2 surori şi provin dintr-o familie de fermieri, care, pe timpuri, a trecut prin multe greutăţi. A subliniat că Irlanda s-a dezvoltat mult după aderarea la UE, în 1972.
Totuşi, după obţinerea independenţei, s-au iscat multe scandaluri publice, care deseori generau coruperea persoanelor cu funcţii înalte în stat. Un exemplu ar fi cel al prim-ministrului Charles Haughey, care a luat mită de millione în anii 80.
Recent, s-a mediatizat o ştire scandaloasă, când poliţia a depistat numeroare cazuri de nepotism. Ar fi de subliniat că, în fiecare incident, vinovaţii au fost traşi la răspundere, iar sistemul a fost schimbat pentru a nu se mai repeta greşelile. Nu am auzit nicicând ca un învăţător sau un medic să ia mită. Trebuie să fii prea curajos ca să încerci să copiezi, pentru că poţi risca să fii exmatriculat, ba chiar ai putea pierde dreptul de a susţine examenul de stat, pentru câţiva ani.
Cu puţin timp în urmă, a venit bunicul în vizită, iar din cauza sănătăţii a stat ceva timp la un spital aici, în Irlanda. Erta uimit de faptul că, chiar dacă ai vrea să dai mită, nu ai cui. Era vizitat de mai mulţi medici, dar tot nu a depsitat care dintre ei este „şeful”.
În altă ordine de idei, chiar şi vedetele din Irlanda, când greşesc, sunt trase la răspundere, la fel ca şi oamenii de rând. De examplu, Connor McGregor (luptător, pugilist) a fost pedepsit pentru depăşirea vitezei.
Autoritatea Rutieră a intervenit şi în cazul unor bloggeri irlandezi, care postau videouri în timp ce conduceau. Pentru ei, consecinţele au implicat şi pierderi financiare, înctrucât ulterior au pierdut sponsorii.
***
Irlandezii sunt foarte activi social şi politic. Mereu sunt printre primii în sondajele celor mai caritabile ţări ale lumii. A fi implicat într-o organizaţie de caritate e ceva normal, iar copiii sunt educaţi de mici să fie informaţi despre tot ce se întâmplă în societate.
De exemplu, în fiecare an, împreună cu alţi colegi, aranjăm cadouri în cutii de pantofi pentru copiii cu probleme în viaţă. Aceştia nu primesc alte daruri de Crăciun, decât cele expediate de noi. Am aflat ulterior că unele dintre aceste cutii ajungeau şi în R. Moldova.
Aşa cum spuneam şi mai sus, irlandezii sunt foarte implicaţi politic în ţara lor şi această implicare e de la o vârstă tânără. Universităţile reprezintă o forţă puternică, care contribuie la multe schimbări, cum ar fi cel mai recent Referendum în scopul legalizării avorturilor. La universităţi, studenţii au posibiliatea de a se încadra în uniuni studenţeşti, care sunt respectate şi ascultate de guvern. Tinerii înţeleg că deciziile luate acum, tot pe noi ne vor afecta cel mai mult.
E cert că sărăcia a îngenuncheat lumea în R. Moldova, că susţinearea unui partid politic depinde doar de cine plăteşte mai mult. Cercul e vicios. Atât timp cât demintatea se vinde, Moldova nu va scăpa de sărăcie. Ţările care au trecut prin dificultăţi similare au reuşit să revină la drumul cel bun prin contribuţia fiecărui cetăţean. Sper ca exemplele elucidate aici să pună în lumină importanţa contribuţiei fiecărui cetăţean la bunăstarea ţării.
Mariana VERDEŞ, Irlanda
