Principală  —  Blog  —  Diaspora   —   Cum să ne tratăm de…

Cum să ne tratăm de boala consumului excesiv de medicamente

Am ajuns în Canada pe 8 noiembrie. Soţul insistase să mergem imediat ce am primit vizele, avea o stare de teamă de a pleca din Moldova. Eu aş fi vrut să mai aşteptăm până în primăvară, să treacă cumplita iarnă canadiană, ca să ne adaptăm mai uşor. Saşa, băieţelul nostru, avea pe atunci doar doi anişori şi mă îngrozea ideea de a pleca, iarna, într-o ţară în care e foarte greu să ajungi la medici, iar antibioticele se vând doar cu prescripţie medicală.

Ne-am împachetat vieţile în 6 valize mari şi 3 mici. Am luat cu noi lucruri ori foarte necesare, ori foarte dragi. O cană, trei furculiţe, trei linguri, un ceaun pentru mămăligă, o bucată de păretar de la bunica, romaniţă, busuioc şi alte mărunţişuri de care am râs mai apoi. Să ne fi văzut în aeroport, ziceai că suntem o secvenţă din filmul „O şatră urcă spre cer”. Saşa, bine echipat în „valenki”, adică în pâsle, şi cocoţat în cărucior, era acoperit cu o plapumă verde care nu a încăput în valize, dar pe care ţineam neapărat să o luăm, pentru că era cadoul lui de botez de la sora mea. În coşul căruciorului, am mai ticsit câte ceva mai greu, deoarece căruciorul nu urma să fie cântărit la vamă. Pe noi am pus haine multe şi grele. Eram gata de Polul Nord.

Cert este că în cele 6 valize aveam două pungi mari cu medicamente, să ne fi verificat la vamă, ar fi zis că ducem contrabandă. „Leacuri” în valoare de câteva mii de lei, fără de care nu îmi imaginam că poţi trăi sau poţi creşte un copil. Medicamente pe care le-am aruncat, în mare parte, după ceva timp. Fusesem înainte de plecare chiar şi la medicul de familie şi la pediatru pentru a întocmi lista. Viferon, Vibrocol, Augmentin pentru copii şi adulţi, Groprinoxin, Nazivin, Oronorm, tot felul de antivirale costisitoare şi alte porcării absolut contraindicate copiilor şi adulţilor care sunt într-o stare de sănătate bună, fără grave probleme.

Dintre toate aceste medicamente, pentru copil le-am folosit doar pe cele care scad febra şi un sirop de tuse, pe care, de altfel, l-am găsit şi în Canada, unde costă mai ieftin decât în Moldova. Am folosit verdele de briliant când a avut varicelă, ştiu că nu ajută, dar pentru poze şi pentru a marca evenimentul era indispensabil.

Până a vă povesti mai multe, vreau să fac o remarcă. În Moldova, până la vârsta de doi ani, copilului meu, sănătos şi cu o dezvoltare normală, i s-au prescris antibiotice de 6 ori, în 5 cazuri era vorba de răceală şi o dată de „dizbacterioză”, diagnostic inexistent, de fapt, în medicină. Nu i-am dat niciodată antibioticele prescrise, le-am cumpărat şi am aşteptat să văd dacă trece fără. În cazul nostru, trecea. Nu vă încurajez să îmi urmaţi exemplul, pentru că fiecare caz e diferit, dar eu îmi cunosc copilul şi observasem că, dacă am răbdare, toate răcelile trec de la sine după aproximativ o săptămână. E adevărat că i-am dat şi eu multe altele, preparate homeopatice, antivirale sau alte amăgeli, recomandate de medici sau de alte mămici.

Iată că se fac doi ani de când suntem în Canada şi îmi dau seama că am doar două facturi medicale pe care să le declar la taxe, un antibiotic pentru copil (unicul caz real când am avut nevoie) şi cealaltă factură – pentru vitamina D3. Am mai procurat fără prescripţie Ibufen şi Paracetamol şi soluţie salină pentru a spăla nasul, în cazul răcelilor. În aceşti doi ani am vizitat Moldova o dată, şi atunci am stat zece zile în spital cu copilul din cauza intoxicaţiei. Securitatea alimentară din Moldova e o temă care merită un articol separat.

De ce îmi era mie frică de sistemul de sănătate din Quebec? Fiindcă auzisem că, la urgenţă, poţi sta în rând câteva zile, şi ca să ţi se prescrie un medicament, trebuie să ai, neapărat, nevoie de el…Şi cum să trăieşti fără medicamente?! Noi nu ştim cum, pe noi, în Moldova, ne-au ticsit cu ele şi ni s-a promovat insistent consumul de pastile, prin publicitate şi prin medici, mai ales. Noi ne simţim mame responsabile dacă îi dăm copilului medicamente… şi când nu e bolnav, măcar în scop profilactic, trebuie să înghită ceva.

Vreau să vă confirm că, la Quebec, medicina e bună, dar nu e la fel de accesibilă ca la noi. Şi aici, conform studiilor, consumul de medicamente e ridicat, dar e vorba mai degrabă de droguri decât de medicamente, sau de oameni cu mari necesităţi pentru ele, bolnavi de cancer sau alte boli grele. În plus, asigurările medicale acoperă o mare parte din costul medicamentelor, iar acest fapt stimulează consumul. Pe de altă parte, medicii sunt prinşi între interesul de a profita de pe urma procentului de vânzare şi limita prescripţiilor. Deci, un medic care prescrie prea mult va fi dat la socoteală, pentru că statul, prin asigurarea publică gratuită, achită o mare parte din costuri.

Să vă povestesc pe scurt cum funcţionează aici sistemul medical, care îi nemulţumeşte pe unii.

Medicina e foarte scumpă aici, deşi e gratuită, de fapt (despre asigurarea medicală, cu altă ocazie). Când zic scump, am în vedere că e scump pentru guvern. Lucrătorii medicali au cele mai bune salarii şi numeroase avantaje sociale. Analizele de laborator costă o avere. De aceea, medicii sunt instruiţi să aibă grijă prioritar de oamenii care au neapărat nevoie de asistenţă medicală. Într-un cuvânt, dacă nu mori… mai bine stai acasă. În scop profilactic, sau doar ca să vezi dacă „hemoglobina e bună”, nu îţi face nimeni trimitere la analize, fără alte simptome serioase.

Copii se îmbolnăvesc şi aici, la fel de frecvent ca şi în Moldova. Primul an a fost dur pentru noi. Cu toţii am fost afectaţi de tot felul de viruşi, până ne-am imunizat. Îmi era atât de frică să dau copilul la grădiniţă, că doar ştim, acolo e plin de viruşi. Marea mea surprindere a fost atitudinea medicilor când, la prima răceală a lui Saşa, am alergat disperată să spun că are febră 38,5 şi că are nasul înfundat şi tuşeşte. Medicul mi-a râs în faţă şi a zis: – Felicitări, Madame!, veţi avea un copil sănătos. Am învăţat, încet-încet, că te adresezi la medic doar dacă febra nu scade peste 5 zile, şi doar dacă copilul este deshidratat sau are alte simptome grave. În aceste 5 zile, nu se ticseşte copilul cu nimic, decât medicamente care scad febra şi soluţie salină pentru nas, se hidratează şi nu se insistă cu mâncarea. Dacă ai întrebări, suni la 811 pentru o consultaţie prin telefon cu o asistentă medicală. Şocul cel mare a fost că, în acest răstimp, copiii merg la grădiniţă, iar părinţii – la muncă.

Am hotărât să vă scriu despre asta pentru că, de la distanţă, se vede mai bine. Nu vreau să spun că medicii de la noi sunt incompetenţi; sunt şi competenţi, dar sunt şi săraci, motiv pentru care sunt corupţi şi prescriu tone de medicamente, ca să îşi ia liniştit procentul. Nu generalizez, dar e, totuşi, o realitate frecventă în Moldova.

Îmi amintesc revolta mea când am cerut o îndreptare la o analiză generală de sânge pentru copil şi medicul de aici m-a întrebat: de ce? Dacă copilul nu are probleme, se simte bine, mănâncă, doarme, se joacă, nu trebuie deranjat.

Nu vă mai chinuiţi copiii, nu le omorâţi sistemul imunitar cu tot felul de inutilităţi. Dacă luaţi antibiotice când nu este nevoie, vă distrugeţi sănătatea. Acum medicina se confruntă cu o gravă problemă – rezistenţa la antibiotice, cauzată de consumul nejustificat de preparate antimicrobiene. Felicitările medicului meu erau pertinente, el mi-a explicat că un copil care face viroze este un copil care îşi întăreşte imunitatea în mod natural. M-a încurajat să îi dau îngheţată, în cazul anginelor, şi apă gazată, în cazul gastroenteritei… un tratamentul bizar şi eficient.

Nu laud sistemul medical de aici, sunt şi aici găuri de astupat. Orele sau zilele pe care trebuie să le stai la coadă la un spital de urgenţă nu sunt lăudabile, nici aşteptarea a 3-4 ani pentru a avea un medic de familie nu e o opţiune bună. Nu am nici pediatru pentru copil, pentru că e aproape imposibil de găsit dacă copilul e sănătos. Când am nevoie, mă duc la urgenţă, dar oare de câte ori avem, cu adevărat, nevoie? Am impresia că accesul la medici şi medicamente în Moldova este doar o modă sau un „calmant” pentru mame şi, în majoritatea cazurilor, nu are aproape nimic cu sănătatea.

Pe de altă parte, în Canada, soţului meu, care are anumite probleme cardiace, i s-a oferit rapid un cardiolog şi i s-au făcut toate analizele necesare, fiind programat automat la fiecare 6 luni pentru vizită la medic. El poate cere cu prioritate un medic de familie pentru că are mai multă nevoie decât cei care nu au nimic cronic. Eu găsesc asta corect, pentru că trebuie să avem priorităţi. Noi, moldovenii, suntem tare neorganizaţi în priorităţile noastre, e o boală a noastră, transmisă ereditar. De ce să mă duc în vacanţă, când trebuie să schimb perdelele demodate… de ce să am grijă de sănătatea mea azi, când mâine o să mă duc la medic şi o să mă lecuiască cu stiloul magic? Noi vrem ordine în sistemul medical de acasă, dar avem şi noi partea noastră de vină. La prima ocazie vom da mită ca să trecem fără rând, dar poate că în acelaşi timp cineva are nevoie urgentă de ajutor.

Nu pot cere foarte mult de la medicina moldovenească, e săracă şi chinuită, dar vreau o mai bună conştientizare şi responsabilizare a părinţilor, vreau ca mamele să se informeze mai mult, să nu se lase manipulate de trenduri. Amintiţi-vă de buneii noştri, care au fost mai sănătoşi ca noi, nu doar pentru că mâncau mai sănătos, dar şi pentru că se tratau cu metode băbeşti, naturale, în multe cazuri, la fel de eficiente ca medicina clasică şi cu mai puţine efecte adverse. Aceasta este opinia mea subiectivă, dat tema este una complexă şi contradictorie, iar eu nu sunt medic ca să mă pronunţ prea categoric.

Nu vă îndemn să vă autotrataţi, consultaţi medicul la necesitate, dar nu şi atunci când doriţi să fiţi compătimiţi că iată ce bolnav sunt, mi-a prescris medicul pastile de tocmai două mii de lei. În aceste cazuri, eu pot compătimi doar naivitatea. Să fim mai prudenţi şi mai conştienţi de profitabilitatea companiilor farmaceutice, în raport cu consumul nejustificat de medicamente.

Nu am găsit date cu privire la consumul nejustificat de medicamente, astfel de statistici nu convin businessului farmaceutic, care este în topul celor mai profitabile, dar gândiţi-vă la faptul că R. Moldova e pe locul al doilea în lume după consumul de alcool. Conform statisticilor, suntem în top 3 ţări europene cu cea mai înaltă rată a mortalităţii şi cea mai scăzută longevitate a vieţii. Oare asta vrea să însemne ceva?

Lidia Oprea, Canada