Cum poate fi îmbinată distracţia copiilor cu liniştea părinţilor
Dacă tot am crescut la sat, ne atrage pământul şi iarba verde oriunde ne-am afla. În Franţa, obişnuim să mergem la grădinile special amenajate, unde găseşti de toate, în funcţie de sezon. Cam pe la sfârşitul lunii mai 2017, de sâmbătă spre duminică plouase toată noaptea. Dar asta nu ne-a împiedicat ca duminică, pe la prânz, împreună cu naşii, să luăm panerele şi să mergem la grădina cea mai apropiată de noi, cam la patruzeci de minute cu maşina, să ne facem provizii de fructe şi legume proaspete.
Găsim grădina invadată de bunici, părinţi şi copii. Aceasta este amenajată cu mici spaţii de joacă pentru copii, cu mese şi bănci pentru a putea face un picnic în aer liber şi cu un târg de legume şi fructe proaspete, pentru cei ce nu obişnuiesc să le culeagă direct de pe plantă. Dar cea mai mare parte a grădinii este împărţită în loturi şi sere, unde găseşti de la ierburi pentru condimente până la diverşi pomi fructiferi. Deja în funcţie de perioadă şi sezon, găseşti fructele şi legumele. Deşi consumul în câmp este interzis sau în limita bunului-simţ, cei mai pofticioşi nu puteau rezista mirosului inconfundabil de căpşune şi invadau suprafeţele ca lăcustele.
Soarele devenea din ce în ce mai generos pentru această perioadă a anului. Iar pământul emana un miros specific, urmare a ploii ce căzuse peste noapte. Pentru a ajunge şi noi la lotul cu căpşune, am tot sărit peste urmele de tractor săpate în pământ, ce adunaseră apa de ploaie. Mare mi-a fost mirarea când am văzut două fetiţe ce se bălăceau, fericite, într-o lăsătură mai adâncă, în care se grămădise mai multă apă. Acestea cum săreau în apă, aşa săreau! Ieşeau pe mal şi se avântau din nou când pe burtă, când pe spate. Ne-am uitat cu naşa în jurul nostru, ca să identificăm dacă micile „sirene ” nu ieşiseră de sub supravegherea părinţilor. Şi tot vorbeam între noi că, atunci când o să le vadă părinţii, o s-o păţească rău. Or, intraseră în apa aceea murdară cu tot cu haine. Ne-am mai apropiat un pic de ele şi am observat că fetiţele se bălăceau în piscina improvizată chiar sub privirea a două mămici. Una dintre acestea le-a amintit fetiţelor că, dacă vor să continue să se distreze în apă, trebuie să fie atente ca să nu-şi dea cu apă în ochi, pentru că o să-şi facă rău. Apoi mămicile respective, destul de calme, au continuat să culeagă căpşune, discutând şi sfătuindu-se cum îşi vor duce odraslele acasă, că vor aşterne o peliculă pe scaunele fetelor din maşină, iar ajunse acasă, acestea vor merge direct în cada din baie.
Ne-am uitat cu naşa una la alta şi ne-am dat seama că, în situaţia dată, şi lupul a fost sătul, şi oaia a rămas întreagă. Copilele, desigur, au fost vaccinate, iar acum s-au mai imunizat un pic, distrându-se în bună pace. Mămicile, la rândul lor, şi-au petrecut agreabil timpul, având copilele în vizor, fără să-şi epuizeze nervii strigând: nu te duce-ncolo; nu alerga; nu te aşeza jos că o să te murdăreşti…
Ecaterina ȚURCAN HACINA, Franța
