„Codrul” de la Paris
Moldovenii au fost aruncați de soartă peste tot în lume. Mulți spun că suntem un popor harnic, răbdător și ne adaptăm repede, chiar și în condiții grele. Ciudat sau nu, dar la noi acasă nu ne putem acomoda. Apucăm drumul străinătății în căutarea noilor orizonturi.
Soții Constantin și Maia Bunescu, împreună cu Iulia și Ion, copiii lor, au apucat drumul străinătății de mai bine de 17 ani. Familia Bunescu, originară din satul Vărzăreştii Noi, raionul Călărași, și-a găsit un rost tocmai în Franța.
– Cum a fost la început, când ați ajuns în Franța?
– Iulia: În Franța, am venit cu toată familia. Fiind împreună, nu a fost prea greu sub aspect moral. Desigur, era bariera limbii, o societate nouă, în care trebuia să ne integrăm. Eu și fratele, fiind mai mici, ne-am adaptat mai ușor. Mai greu le-a fost părinților. Mama lucra într-o familie cu copiii. Tata muncea în construcții. A fost greu de suportat dorul de bunica, rămasă acasă, dorul de rude. Șase ani nu am putut reveni acasă.
– Ce activități aveți în prezent?
– Iulia: Azi, în Franța, avem două magazine în care comercializăm produse moldovenești și un restaurant cu specialități tradiționale. În afacere suntem implicați toți membrii familiei. Eu și fratele am făcut studii aici și ne ocupăm de partea administrativă. Părinții merg mai des în R. Moldova, unde iau legătura cu furnizorii.
– Cum v-a venit ideea de a deschide un magazin cu produse din Moldova printre francezi?
– Iulia: Ideea de a deschide un magazin cu produse din Moldova a venit ca o necesitate. Duceam dorul gusturilor de acasă. Cred că nu doar noi am avut această idee. Mai mulți se gândesc cum să aducă o bucățică din Moldova aici, în Franța. Pentru asta trebuie să ai mult curaj, încredere în forțele proprii… Sigur că trebuie să fii cu picioarele pe pământ.
– De ce rețeaua de magazine și restaurantul se numesc „Codru”?– Iulia: Ne-am gândit mult la numele magazinului. Căutam ceva care să ne reprezinte cât mai bine. Pentru că venim din inima Codrilor, am ales „Codru”.
– Ce produse comercializați?
– Iulia: Încercăm să aducem câte puțin din toate produsele ce ar alina poftele conaționalilor noștri. Avem în vânzare dulciuri, torturi și biscuiți din Moldova. Avem vinuri de la producători naționali. Sigur, nu lipsesc murăturile și cerealele cu care suntem obișnuiți. Nu avem și mezeluri de acasă, deoarece R. Moldova nu are drept de export.
– Dar cine mai sunt clienții magazinelor?
– Iulia: Avem cumpărători români, vorbitorii de rusă, polonezi. Francezi sunt foarte puțini.
– Care sunt preferințele francezilor?
– Iulia: Totul e nou pentru ei. Contează cum e prezentat produsul. Acum avem un francez care vine mereu după tortul „Poveste”. Avem cumpărători la vinuri.
– E greu să dezvolți o afacere într-o țară ca Franța?
– Iulia: Singurul lucru complicat este partea administrativă, care ia foarte mult timp. La francezi, în comparație cu alte națiuni, e mai complicat să deschizi o societate. Sunt multe reguli de urmat. Dacă le cunoști și le respecți, poți să te dezvolți.
– Vă simțiți împliniți aici, departe de casă?
– Iulia: Da. Suntem împliniți. În primul rând, pentru că suntem toți împreună și avem un echilibru oarecare. Avem o afacere care ne place foarte mult. Ne simțim împliniți văzând că clienții noștri sunt mulțumiți, că la noi în magazine găsesc soluția pentru a-şi mai alina din poftele legate de produsele de acasă.
– Ce loc ocupă în planurile voastre de viitor revenirea în R. Moldova?
– Iulia: Eu şi fratele meu am locuit deja mai mult timp în Franța. Noi ne simțim ca acasă. Acasă, în Moldova, a mai rămas doar bunica. Cât despre părinți, cred că vor vrea să rămână alături de copii și nepoți. Până la urmă, cred, casa ta e acolo unde-i familia ta.
