Principală  —  Blog  —  Diaspora   —   Caracterul naţional mioritic

Caracterul naţional mioritic

V-aţi gândit cândva la faptul, sau cel puţin v-aţi pus întrebarea, de ce naţiunile nordice au cel mai înalt nivel de viaţă şi mereu formează topul celor mai fericite societăţi, în comparaţie cu naţiunile sudice din care facem parte şi noi, moldovenii? Această întrebare în nici un caz nu reflectă motivul unei careva inferiorităţi naţionale care ne este caracteristică multora din noi atunci când ne aflăm în străinătate, în ciuda calităţilor omeneşti de care dispunem, celor 4-5 limbi vorbite fluent, sau a facultăţilor absolvite. Personal această întrebare mă face să judec critic şi să încerc să răspund la întrebarea: ce ne lipseşte nouă pentru a fi la fel, sau poate chiar şi mai fericiţi?

Peste câţiva ani de trai departe de casă, unicul răspuns care îl găsesc cel mai potrivit în acest context este ATITUDINEA. Pe cât de banal, pe atât şi de complex, cred că anume lipsa acestei calităţi la nivel naţional a dus şi continuă să ducă la nivelul de viaţă pe care îl avem astăzi acasă. La faptul că încă nu realizăm ce forţă suntem ca popor, de ce putere dispunem, şi cum putem schimba radical lucrurile în ciuda acelui grup mic de hoţi care ne conduc. Vorbind cu mai mulţi prieteni nemţi şi fiind adesea întrebat de Moldova şi „jaful secolului”, aceştia se uitau nedumeriţi la mine aflând că 12,5% din PIB s-a furat şi acest lucru nu a stârnit revoluţie şi răsturnare de putere. Eram plăcut surpins să văd acea empatie şi sentiment de confuzie amestecată cu supărare de care erau cuprinşi când discutam la acest subiect.

Întrebarea care am auzit-o practic de la fiecare: „şi de ce nu a început o revoluţie în ţară, de ce poporul a răbdat acest lucru?” Le-am răspuns că violenţa nu este o cale eficientă, mai ales în contextul în care nimeni nu doreşte să-şi piardă viaţa. Şi la acest argument am primit un răspuns: „nu e vorba de violenţă, nu trebuie să moară nimeni, dacă naţiunea organizat iese la protest paşnic, în care tot sistemul de stat îşi sistează activitatea.“ Utopie? Probabil. Dar e o utopie în care persistă atitudine. Atitudine care vine din familie, din şcoală, ba chiar şi din stradă. Societăţi în care impostorii nu sunt toleraţi, fie ei primari de capitale, sau parlamentari cu imunitate, iar fiecare reprezentat al acesteia îşi cunoaşte valoarea şi puterea ca verigă a acestei societăţi. Probabil că această calitate se dezvoltă într-o perioadă îndelungată de timp, prin multiple generaţii, sau probabil că este specifică doar unora, şi le va lipsi cu desăvârşire altora.

Revenind la subiectul acestei opinii scurte, ca naţiune suntem extrem de bine caracterizaţi de noţiunea de „caracter mioritic” – ca şi ciobanul moldovean ne acceptăm soarta, în loc să ne-o creăm, deşi suntem „mai ortomani”, şi avem „şi câini mai bărbaţi, şi cai mai învăţaţi.”

Mihail BALANICI, Germania