Principală  —  Blog  —  Diaspora   —   100 de zile în Moldova:…

100 de zile în Moldova: „Mi-a fost dor de mirosul salcâmului înflorit și de zarzăre verzi”

100 de zile. Atât timp îmi voi savura țara, până să revin la Montreal, unde de trei ani și jumătate sunt stabilită împreună cu familia. E pentru a doua oară când revin din Canada și pentru prima dată când am lipsit aproape trei ani. Anterior, am locuit și în Statele Unite.

Deci nu e pentru prima dată când revin dintr-o altă țară și nu e pentru prima dată când văd lucrurile de la distanță. Eu știu bine cum e baștina mea. Cu bune și cu rele, o iubesc cu sinceritate.

Vreau, totuși, să vă spun impresiile și observațiile mele, în cele 100 de zile în care mă voi afla acasă.

Scopul meu nu e să denigrez Moldova, ci să observ ce s-a schimbat în bine sau în rău, ce nu s-a schimbat și poate nici nu trebuie să se schimbe, ce ar trebui să criticăm și ce am avea de corectat. Ce diferențe observ între Moldova și Canada, la nivel de funcționalitate a lucrurilor per ansamblu și a unor fenomene în parte.

Transportul public e foarte ieftin, în raport cu un steak într-un restaurant, care poate costa până la 1200 de lei (foarte scump chiar și pentru Canada).

Ascensoarele din blocurile sovietice sunt foarte mici, abia încapi cu căruciorul în ele. În schimb, tavanele apartamentelor sunt destul de înalte. În Canada, mai ales blocurile din lemn, au tavane joase. Presupun că e din cauza eficienței energetice, pentru că, Doamne, ce ierni friguroase trăim acolo!

În autobuz auzi muzică pe gustul șoferului, călătoresc pui, boboci și oameni. Tot felul de oameni.

Un străin e perceput imediat ca fiind superior, mai deștept, mai bogat. Nu știu de unde vin aceste prejudecăți, dar observ asta constant. Ați văzut cu ce fast a fost primit vloggerul englez care a vorbit despre Moldova? Personal, nu cunosc multe țări atât de ospitaliere, sau poate e din cauza că noi ne simțim inferiori, e o boală a națiunii noastre?

Multe familii nevoiașe consideră că de sărăcia lor e vinovat doar statul. Dar și în Canada sunt boschetari, sunt săraci, chiar dacă anul acesta s-a plasat pe locul 1 în lume după nivelul de trai.

Un punct despre care aș fi vrut să mă abțin să scriu, dar nu pot. Moldova are nevoie de educație sexuală, nu doar în școală, dar și în instituțiile în care femeile și bărbații ar putea învăța cum să se protejeze de o sarcină nedorită. Altfel, de ce unii copii au meritat să trăiască în condiții mizerabile?

Zece lei – un bilet la Muzeul Național de Istorie e prea puțin. Cu asemenea bani nu mai organizezi expoziții sau activități deosebite, care ar atrage vizitatori. De altfel, un bilet la un muzeu din Canada costă 15-30 USD – de câteva zeci de ori mai mult. Oricum, noi vizităm repetat muzeele, pentru că, de fiecare dată, găsim ceva deosebit de văzut.

La Piața Centrală am cumpărat miez de nucă cu doar 80 de lei pentru un kilogram. Ieftin. Doamna care m-a deservit a fost uimitor de amabilă și m-a convins că, pentru a ști să servești clienții, nu e nevoie neapărat de traininguri speciale, e suficient să conectezi bunul simț.

În Chișinău se poate mânca foarte gustos, la preț accesibil, dar porțiile sunt foarte mici. Chiar nu înțeleg cum și de ce, când comanzi o bucată de carne, e servită fără garnitură. Probabil asta e cumva foarte „aristocratic”, dar de ce în Moldova? Un alt lucru important, legat de restaurante, pizzerii sau cafenele, e că nu se servește apă sau pâine fără a cere, iar asta contrazice „aristocrația” pretinsă de unele localuri.

Multe clădiri din centrul Chișinăului au fost renovate pe exterior. E frumos să vezi asta. Mi-a plăcut să prezint centrul Chișinăului unui verișor care a crescut peste hotare.

Cel mai mult în Canada mi-a fost dor de mirosul salcâmului înflorit și de zarzăre verzi. M-am delectat acasă cu aceste delicii. Apropo, zarzărele sunt numai bune de mâncat cu gustul lor acru-amărui. Voi în copilărie tot împroșcați sâmburii de zarzăre verzi în fața cuiva?

Magazinele mari ar trebui să-și îmbunătățească politica de retururi. Eu nu mă aștept ca magazinele să accepte returul oricărui produs, fără explicație sau factură, sau cele pe care chiar le-ai deschis și utilizat, dar nu au răspuns așteptărilor… Așa se întâmplă în Canada în magazine mari. Cred că și la noi ar trebui să fie mai flexibili. Bunăoară, am cumpărat o cutie de scutece de mărime greșită și cu mare chin am reușit să o schimb, nu să o returnez.

Chișinăul are mult wifi și internet de viteză înaltă. Canada rămâne în urmă la acest capitol, deși nu sunt sigură că asta e de rău.

În Moldova, toată lumea are o părere despre politică, deși nu e deloc obligatoriu.

Copiii care aleargă, se joacă, strigă sau au alt comportament absolut normal unui copil sănătos sunt un deranj public. Mai ales pentru generația mai în vârstă, care ar trebui să înțeleagă cel mai bine necesitățile unui copil.

Vreți să învățați a face mai multe lucruri concomitent? Luați un maxi-taxi prin Chișinău și observați șoferii – MasterClass gratuit de cum poți conduce un microbuz plin cu oameni, care parțial îți acoperă parbrizul (de oglinzi nici nu mai vorbim), vorbi la telefon, da rest, număra banii și a-i așeza binișor câte 10, 20 sau 50 de lei.

Tare multă lume e cu telefonul la volan, se vede că amenda nu e suficient de mare și conștientizarea pericolului foarte redusă.

Zilele trec repede. Abia aștept să văd ce voi mai redescoperi acasă.

Lidia Oprea, Canada