Diabetul – o provocare pentru om şi pentru stat
Analogii de insulină umană, indicată persoanelor care suferă de diabet zaharat, sunt nişte medicamente foarte scumpe. O cutie cu cinci seringi costă circa 1000 de lei. Anual, statul plăteşte milioane de lei. Astăzi, mai mulţi pacienţi care suferă de diabet zaharat sunt nevoiţi să aştepte până va fi procurat un alt stoc de NovoRapid, stocul anterior epuizându-se în aprilie 2015.
„Circa 1200 de cutii, a câte cinci stilouri de NovoRapid, au fost epuizate, iar următoarea tranşă ar putea ajunge în peste vreo lună la farmacia Spitalului Clinic Republican”, ne spune o persoană dependentă de acest tip de analogi de insulină umană.
Nicolae Frunză, preşedinte al Comisiei republicane medicale de profil în endocrinologie pentru selectarea pacienţilor cu diabet zaharat pentru tratament cu analogi de insulină umană, susţine că, deşi aceste medicamente s-au epuizat, totuşi mai sunt alte preparate care le-ar putea înlocui. „În R. Moldova sunt procuraţi trei analogi de insulină umană. Din aprilie, curent, lipseşte NovoRapid, dar noi avem alt preparat, care face parte din aceeaşi grupă şi îl poate înlocui la recomandarea comisiei de specialitate. Astfel, dacă specialiştii spun că putem înlocui NovoRapid cu acel preparat, noi îl dăm, dacă nu, atunci pacientul e nevoit să mai aştepte”, spune preşedintele Comisiei republicane.
Diabetul – boala care nu suportă neglijarea
Diabetul zaharat este o boală în care concentraţia sanguină a glucozei (glicemia) creşte din cauza producerii insuficiente de insulină. La rândul său, insulina este un hormon eliberat de pancreas, care controlează cantitatea de glucoză din sânge. Dacă organismul nu produce suficientă insulină pentru a transporta glucoza în celule, creşterea glicemiei şi reducerea cantităţii de glucoză din celule provoacă apariţia diabetului. Există două tipuri de diabet: I şi II.
Diabetul de tip I apare la copii sau tineri, până la vârsta de 35 de ani. Persoanele care suferă de acest tip de diabet sunt dependente de insulină pe tot parcursul vieţii, deoarece pancreasul nu o mai poate produce.
Diabetul de tip II apare la persoanele trecute de 40 de ani. Acestea nu sunt dependente de insulină, iar apariţia diabetului este cauzată de obezitate, stres, lipsa exerciţiilor fizice (sedentarism), precum şi de abuzul alimentar, în special excesul de produse zaharoase. Diabetul de tip II este cea mai răspândită formă de diabet, de care suferă circa 90% din numărul total de diabetici. De aceea, fiecare stat încearcă să promoveze modul sănătos de viaţă, care să includă o alimentaţie sănătoasă, exerciţii fizice şi odihnă.
„Statul realizează că, pe seama tipului II, diabetul a devenit o epidemie, chiar dacă nu e infecţios. Modul nesănătos de viaţă e rădăcina epidemiei”, susţin reprezentanţii Ministerului Sănătăţii.
Potrivit specialiştilor, diabetul afectează întregul metabolism şi, în lipsa tratamentului adecvat, duce, în timp, la apariţia unor complicaţii serioase din cauza afectării vaselor de sânge de la nivelul inimii, creierului sau rinichilor. Diabetul netratat poate duce la orbire, afecţiuni ale sistemului nervos, amputări etc.
De aceea, un accent mare se pune, în ultima perioadă, pe educarea pacienţilor, ca aceştia să cunoască boala pe care o au, să înţeleagă în ce mod regimul alimentar şi activitatea fizică le afectează glicemia şi cum pot evita orice fel de complicaţii.
„Aici insulina este privită ca o marfă…”
Persoanele care folosesc analogi de insulină susţin că, până în 2013, mergeau la medicul de familie, care le prescria o reţetă cu care luau analogii de la farmacia policlinicii, însă în ultimii doi ani ei sunt nevoiţi să vină peste fiecare 2-3 luni la Chişinău, să-şi primească medicamentele de la Spitalul Clinic Republican, care e beneficiarul contractului de livrare a acestor medicamente. „Înţelegem cât de greu le e. Şi drumul până la Chişinău costă, de aceea, am înaintat o propunere la Ministerul Sănătăţii să distribuim preparatele prin raioane, de unde oamenii şi le-ar putea lua. Acum aşteptăm decizia Ministerului”, explică Nicolae Frunză.
Comisia de specialitate stabileşte persoanele care au nevoie să treacă de la insulina umană la analogii de insulină. „Dacă endocrinologul consideră că pacientul trebuie să treacă de la tratamentul cu insulină umană la cel cu analogi de insulină, acesta pregăteşte dosarul de documente cu care pacientul se prezintă la comisie. Comisia de specialitate decide dacă acest pacient poate fi transferat la tratament cu analogi sau poate continua tratamentul cu insulină umană”, explică Dumitru Harea, membru al Comisiei. Şedinţa Comisiei are loc de 2-3 ori pe lună, când se adună 10-15 dosare.
„Pacientul care are nevoie de analogi de insulină scrie o cerere la secretariat, unde anunţă că i se termină medicamentele. Peste două săptămâni acesta este sunat şi anunţat să vină să-şi ia analogii”, susţine Harea. Dar, Cătălin (prenume schimbat, n.r.) spune că s-a ciocnit cu situaţii în care nu mai era sunat, el trebuind să apeleze Comisia.
Cătălin este un tânăr care şi-a făcut studiile peste hotare şi a revenit anul trecut. Suferă de diabet şi este dependent de analogii de insulină umană. „Revenind acasă, nici nu m-am gândit că pot să mă confrunt cu problema insuficienţei medicamentelor vitale, fără de care nu pot trăi normal”, spune tânărul. Iniţial, a fost uimit că toţi pacienţii care folosesc analogi de insulină umană îi pot lua doar de la Spitalul Clinic Republican. „E o prostie. Oamenii scriu câte o cerere, cu două-trei săptămâni înainte de a li se termina medicamentele, şi aşteaptă, aşteaptă, aşteaptă să fie sunaţi ca să şi le ia”, adaugă el. După ce a scris o cerere, Cătălin a aşteptat mai bine de o lună şi jumătate. Era răbdător şi sigur că cei de la spital îl vor contacta, deşi mai multe persoane, care folosesc de mai mulţi ani analogi, l-au sfătuit să nu aştepte prea mult şi să insiste. „După aproape două luni, când am văzut că mi se termină rezervele, am mai telefonat o dată, ca să mi se spună că analogul de care aveam nevoie s-a terminat între timp şi trebuie să mai aştept până vor primi o nouă tranşă”, ne spune dezamăgit Cătălin.
„Mi-am făcut studiile peste hotare şi acolo primeam analogii de insulină foarte simplu. Mergeam la medicul de familie, primeam reţeta, în baza căreia luam medicamentele necesare de la farmacie. Nu trebuia să aştept nicio oră. De asemenea, acolo primeam gratis nu doar insulina, ci şi testele de măsurare a glicemiei şi glucometrul, pe când în R. Moldova pacienţii şi le procură singuri. Aici şi cultura personalului lasă de dorit. Insulina e privită ca o marfă, nu ca un medicament vital. Adesea, ai impresia că medicii uită că diabeticii sunt categoria de pacienţi care depind în totalitate de acest medicament. Ai impresia că cerşeşti aceşti analogi de insulină şi te simţi cumva vinovat pentru cheltuielile pe care le suportă statul”, mărturiseşte tânărul.
„Diabetul este o boală foarte scumpă”
Preparatele de insulină sunt în lista medicamentelor compensate, astfel, pacienţii cu diabet zaharat sunt asiguraţi gratuit cu medicamentele de care au nevoie. Potrivit celor de la CNAM, lista medicamentelor compensate este modificată şi completată anual de Ministerul Sănătăţii şi CNAM şi este racordată la cerinţele pacienţilor, pentru tratamentul unui şir de maladii, printre care şi diabetul zaharat.
Deşi, potrivit normelor metodologice de aplicare în anul 2015 a Programului unic al asigurării obligatorii de asistenţă medicală: instituţia medicală primară oferă gratuit teste-expres pentru determinarea glicemiei în condiţii de domiciliu şi seringi pentru administrarea insulinei pacienţilor aflaţi la evidenţă cu diabet zaharat, în limita surselor financiare planificate în acest scop, totuşi, persoanele care suferă de diabet zaharat sunt nevoite să-şi procure singure aceste teste de măsurare a glicemiei. „R. Moldova este unica ţară care nu achită pacienţilor surse pentru controlul personal al glicemiei. În toate ţările vecine acest lucru se practică, însă nu şi la noi, deşi bolnavii cu diabet de tip I trebuie să-şi măsoare nivelul de glicemie de mai multe ori pe zi. Ne-am adresat de mai multe ori la Guvern şi la CNAM pentru a aloca sursele necesare pentru aceste teste şi glucometre, dar nu am primit niciun răspuns”, spune Boris Golovin, preşedintele Asociaţiei Diabeticilor din R. Moldova „Prodiab”.
Din iunie 2013, medicamentele pentru persoanele care suferă de diabet zaharat sunt procurate din banii acumulaţi din fondurile Companiei Naţionale de Asigurări în Medicină (CNAM). „Acum avem o stabilitate, nu mai depindem de bugetul de stat, care adesea e aprobat cu întârziere”, explică Nicolae Frunză. Potrivit lui, în republică sunt peste 67 400 de bolnavi cu diabet zaharat, dintre care 17 mii au nevoie de insulină injectabilă. Dintre aceşti 17 mii de bolnavi, circa 8 mii primesc analogi de insulină, care sunt foarte costisitori şi pentru care sunt cheltuiţi, anual, circa 37 mln. de lei.
Analogii de insulină umană sunt cu 30% mai scumpi decât insulina umană. Acest preparat e mai modern şi mai prietenos cu pancreasul. El nu provoacă hiperglicemie. Totodată, analogii de insulină pot fi administraţi mai uşor şi sunt apreciaţi pentru calitate şi comoditate. Analogii sunt administraţi, de obicei, copiilor, tinerilor şi celor care au probleme cu vederea. Insulina umană e mai greu de administrat, pentru că e injectată cu o seringă minusculă, ai cărei indicatori sunt greu de desluşit. „Nu poţi să-ţi administrezi insulina umană în locurile publice, aceasta cauzează incomodităţi psihice persoanei. Şi oamenii nu te înţeleg corect…”, ne spune o tânără care a trebuit să facă mai multe drumuri pentru a-şi primi analogii de insulină al căror stoc se epuizase. „După mai multe insistenţe, cei de la SCR au găsit câţiva analogi de insulină, dar lipsa acestora e o problemă majoră, care pune viaţa mai multor oameni în pericol”, ne spune ea.
Potrivit lui Nicolae Frunză, reprezentanţii SCR s-au adresat cu o scrisoare câştigătorului licitaţiei, ca acesta să dea mai devreme următoarea tranşă de medicamente.
Totodată, diabeticii susţin că reprezentanţii sistemului medical din R. Moldova ar trebui să preia experienţa ţărilor din jur. „Diabetul este o mare provocare pentru individ şi stat, e o boală foarte scumpă, care nu suportă nicio amânare sau lipsă de responsabilitate”, ne spune Cătălin.
Diabetul zaharat reprezintă una dintre cele mai răspândite boli netransmisibile şi cea mai frecventă boală endocrină. În lume, circa 300 milioane de persoane suferă de această patologie. Organizaţia Mondială a Sănătăţii presupune că în anul 2025 numărul diabeticilor în lume va constitui 380 de milioane, iar diabetul zaharat va deveni a 7-a cauză de mortalitate pe glob.
