Despre viaţă şi Moldova de la Cahul la Leova

Pe Galina Dănilă am întâlnit-o, din întâmplare, într-o maşină de ocazie, în drumul de la Cahul spre Chişinău. Sociabilă şi veselă din fire, în cele câteva ore de drum, Galina Dănilă mi-a povestit despre viaţă, despre fiicele sale, plecate peste hotare, dar şi despre felul în care vede problemele cotidiene omul de la ţară.

Galina Dănilă are 58 de ani şi locuieşte în satul Tomai, r. Leova. În sat, ea este cunoscută şi ca o ciclistă pasionată. O ştiu toţi, de la mic la mare. Nu doar pentru faptul că merge pe bicicletă, ci şi pentru că ştie să călărească de mică. Tot ea are cea mai colorată casă din sat. „Mama mea a murit de zile mari, de Crăciun, când eram mică de tot. Tata s-a recăsătorit. Am avut zece fraţi şi surori. Tata era grăjdar. Cu el am învăţat să călăresc de la 10 ani”, povesteşte Galina Dănilă. „Eram cea mai mare şi trebuia să le fac pe toate, mergeam la vie, aveam grijă de fraţi şi de surori, iar la noi în curte era ca la grădiniţă, pentru că mama făcea câte un copil în fiecare an. La 18 ani, m-am măritat şi mi-am pictat singură casa, de se minuna satul. Am şmirgluit toţi pereţii, de parcă erau mobilă. Cumătra spunea: în casa ta e primăvară. Să vii, cumătră, să ne faci şi nouă. Şi eu le-am desenat şi covor cu păuni, şi flori. Făceam nişte trandafiri de te apucau de ochi”, mărturiseşte cu entuziasm ţăranca.

Of, alegerile astea…

Când o întreb cum este văzută la sat situaţia politică, Galina Dănilă îmi spune: „Of, alegerile astea…Dacă mă credeţi, eu nu prea urmăresc televizorul, iar cărţi nu am timp să citesc. Lucrez până târziu, iar noaptea, când chic de oboseală, chic ca bolohanul de sus. Mai întreb şi de unul, şi de altul – măi, ce se mai aude pe la Chişinău? Aşteptăm şi noi o situaţie mai bună. Dar cred că n-o să fie. Lumea şi-a pierdut speranţa că ar putea fi mai bine. Am fete în Italia şi îmi mai trimit un ban. Îmi spun femeile din sat: Matale ai noroc că fetele îţi trimit câte 50 de euro. După ce a fost votarea, ne-au pus în carafă. A rămas numai dopul să ni-l mai pună şi suntem gata. Nu ştiu ce o să fie, dar bătrânii cred că va fi război. Îmi spunea o mătuşă: vezi, dragul mătuşii, acum toţi se duc prin ţări străine, dar de la un timp o să pună graniţă şi o să înceapă toţi între ei să se bată. Nu ştiu ce o să fie, dar eu socot să nu ne aşteptăm la bine”.

La noi, ca-n Europa

Când ajunge să-mi spună despre felul în care se descurcă lumea în sat, recunoaşte că viaţa de la sat nu e uşoară, că dacă nu munceşti, nu ai nimic. „La sat, lumea nu are bani. Pentru noi, grădina e „câştigul”. Atunci când avem de prăşit, mergem la prăşit, când avem de sădit, mergem la sădit”, explică ţăranca. „Acum e şi mai greu, pentru că totul este scump. Am ajuns ca-n Europa. Dar de ce nu se plăteşte ca-n Europa?”, se întreabă femeia, povestindu-mi istoria finilor săi. „Mă gândesc la finii mei şi cred că banca le va lua apartamentul. Vor rămâne pe drumuri. Au împrumutat bani de la bancă şi şi-au cumpărat 10 hectare. Când au semănat fasole şi grâu, au pierdut, pentru că nu s-a făcut roadă în acel an. Acum trebuie să dea băncii în fiecare lună câte 12 mii de lei. Deja nu mai au ce să vândă”.

Trăim ca într-o cuşcă

„Ce îi rămâne să facă omului?”, se întreabă trist doamna Dănilă. Şi tot ea vine cu soluţia: „Să vândă totul şi să plece peste hotare. Dar şi pentru asta are nevoie de bani. Nu sunt căi legale de a pleca. Toate cele trei fete ale mele au plecat peste hotare cu patru mii de euro. Una a plecat ascunsă în skaturi (n.r. – anvelope). Noi suntem o ţară mică şi nu am mai rămas mulţi, dar trăim ca într-o cuşcă”, conchide cu indignare doamna Dănilă.

În Italia banii nu cresc în copaci

„Ar trebui să le mulţumim celor care au plecat. Au adus bani de peste hotare şi în ţara noastră s-a mişcat ceva. De pe urma celor săraci care au plecat mănâncă şi bogaţii”. Imediat cum aduce vorba despre străinătăţi doamna Dănilă îşi aminteşte de fiica ei. „Iată una din fiicele mele locuia în satul Sârma, era măritată şi avea trei fete. Nu avea unde lucra, nu avea cu ce plăti lumina şi o ajutam cum puteam. Speram că timpurile se vor schimba, dar nu a fost să fie. Fiica a vândut casa şi a plecat în Italia. Credea că se va întoarce şi va construi o casă nouă, dar acum are de plătit datoriile încă cinci ani, iar în următorii zece ani nu se va mai întoarce. Este foarte bolnavă şi mă gândesc să nu moară în Italia… Nici nu voi avea cu ce s-o aduc. Oamenii muncesc peste hotare fiindcă aici nu au unde câştiga. Le este foarte greu, pentru că în Italia banii nu cresc în copaci. Îmi întreb fata: Galea, la ce oră vă culcaţi voi acolo? Şi ea îmi spune că se culcă pe la 11 sau 12 noaptea. Acum stă cu o băbuţă, are grijă de ea, face curat şi nu plăteşte chiria. Când o întreb dacă e sănătoasă, ea îmi spune: mămică, mi s-au „bobotit” picioarele, că numai pe leacuri cheltui toţi banii. Da’ acasă nu vrea să vină, că nu are pentru ce”.

Răzbat cei cu bani

Doamna Dănilă îşi aduce aminte şi de nepoatele ei, care au rămas singure acasă şi care vor să plece şi ele, pentru că nu sunt sigure că aici pot reuşi. „La noi, omul nu prea are drepturi. Cei cu şcoală nu sunt apreciaţi”, spune doamna Dănilă. „Iată eu am o fină de cununie la Cahul. Este profesoară şi adeseori îmi spune: Nănaşă, suntem profesori, muncim şi tare ne este greu. Dar nu reuşim nici într-o parte, nici în alta. Am auzit la radio că sunt 32 de mii de studenţi, dar unde o să lucreze? Ei învaţă, iar părinţii varsă bani. Studenţi sunt mulţi, dar fără nici o treabă. Şcoala e pe bani şi notele sunt pe degeaba. Am eu o nepoată şi îmi zice: dacă dai bani, ai note bune. Iată asta e corupţia. Acum oamenii cu mintea ageră şi cu dreptate, care ar putea fi de folos ţării, nu răzbat. Răzbat cei cu bani şi care umblă cu fofârlica”.

Disciplină, cinci la dungă

După ce a tot povestit despre consătenii săi, căută loc pentru soluţii, fiind sigură că unele probleme, cum ar fi alcoolismul şi violenţa domestică, ar putea fi rezolvate, dacă cuiva i-ar păsa. „Eu zic să fie amendaţi toţi. Dacă cineva umblă beat, atunci să fie amendat. Bărbat, femeie, copil – nu contează. Va fi o disciplină – cinci la dungă. Dar aşa, ce credeţi că se întâmplă? Vine tata beat şi o bate pe mama, iar copilul vede. Violenţa în familie strică totul. Copiii sunt lăsaţi fără supraveghere. Iar măsuri nu se iau. Într-o zi număram oamenii beţi din sat şi mă gândeam câţi bani s-ar strânge dacă ar fi toţi amendaţi. Nu funcţionează nimic, nici legea, nici poliţia. Se spune că suntem democraţi şi toţi fac ce doresc. Dar aceasta nu este democraţie. Au fost fiii mei în Germania şi îmi spuneau că nu vezi un om beat pe drum. Dar la noi, cheltuiesc toţi banii pe alcool şi nu le pasă ce vor mânca mâine copiii lor, de aceea îţi fură şi găina, şi oaia din ocol”.

Ajungând la Leova, Galina Dănilă m-a anunţat că trebuie să ne despărţim. I-am mulţumit pentru companie şi ne-am continuat drumul spre Chişinău, abordând în continuare probleme cotidiene împreună cu şoferul şi cu ceilalţi pasageri.

Daniela GUŢU