Principală  —  Reporter Special  —  Reportaje   —   Despre moştenire pe înţelesul tuturor

Despre moştenire pe înţelesul tuturor

495-mostenireMoştenirea este o procedură care, deseori, provoacă certuri, conflicte sau chiar destrămarea familiilor. De aceea, fiecare trebuie să fie pregătit să poată evita astfel de situaţii.

Ce este moştenirea?

Potrivit Codului Civil, „moştenirea” înseamnă procedura de transmitere a patrimoniului unei persoane fizice decedate (care a lăsat moştenirea) către succesorii săi. Acest termen nu include doar bunurile mobile şi imobile pe care le primeşte succesorul, ci şi datoriile pe care le avea defunctul la momentul decesului. E important să se înţeleagă că moştenitorul nu poate accepta doar averea, lăsând datoriile. În momentul acceptării moştenirii, succesorul moşteneşte atât activul, cât şi pasivul defunctului.

Moştenirea poate fi  realizată pe două căi: conform testamentului, adică moştenire testamentară, sau în temeiul legii, adică moştenire legală.

Moştenirea legală se aplică în cazul în care:

  1. defunctul nu a lăsat niciun testament;
  2. a fost declarată nulitatea testamentului;
  3. succesorul testamentar este declarat nedemn.

Cine poate fi recunoscut în calitate de moştenitor legal?

La moştenire pot pretinde rudele defunctului, indiferent dacă legătura de rudenie rezultă din căsătorie, din afara căsătoriei sau din adopţie, precum şi soţul supravieţuitor. Totodată, menţionăm că, potrivit Codului Familiei, gradul de rudenie se stabileşte după următoarele modalităţi:

Rudenie în linie dreaptă – este legătura bazată pe descendenţa unei persoane dintr-o altă persoană – copii, părinţi.

Rudenie în linie colaterală – mai multe persoane au un ascendent comun – fraţi, surori.

Ordinea de preferinţă pentru rudele defunctului este stabilită de Codul Civil, art. 1500, prin care se instituie 3 clase de moştenitori legali.

a) Clasa I – descendenţii (fiii şi fiicele celui care a lăsat moştenirea, la fel şi cei născuţi vii după decesul lui, precum şi cei înfiaţi), soţul supravieţuitor şi ascendenţii privilegiaţi (părinţii, înfietorii) celui ce a lăsat moştenirea;

b) Clasa II – colateralii privilegiaţi (fraţii şi surorile) şi ascendenţii ordinari (bunicii, atât din partea tatălui, cât şi din partea mamei) ai defunctului;

c) Clasa III – colateralii ordinari (unchii şi mătuşile) ai răposatului.

În cazul în care nu sunt moştenitori succesibili în niciuna dintre cele III clase, şi nici soţ supravieţuitor, iar defunctul nu a dispus în mod valabil de bunurile sale prin testament, moştenirea e vacantă şi revine statului.

În cazul moştenirii legale trebuie respectate 3 principii importante, care stabilesc o anumită ordine în acest tip de moştenire. Acestea sunt următoarele:

1. Principiul priorităţii clasei de moştenitori în ordinea stabilită de lege între moştenitorii de clase diferite

Potrivit acestui principiu, clasele de moştenitori sunt chemate să preia succesiunea în ordinea stabilită de art. 1501, Cod Civil. Adică, mai întâi la moştenire sunt chemaţi descendenţii, fiii şi fiicele celui decedat, la fel şi cei născuţi vii după decesul lui, precum şi cei înfiaţi, soţul supravieţuitor şi ascendenţii privilegiaţi – părinţii, înfietorii celui ce a lăsat moştenirea. Astfel, dacă moştenitorii din clasa I acceptă moştenirea, automat celelalte II clase de moştenitori sunt excluse de la moştenire. Chiar dacă defunctul are pe linie colaterală fraţi şi surori, aceştia fac parte din clasa a II-a de moştenitori, la moştenire fiind chemaţi întâi copiii defunctului.

Soţul supravieţuitor, deşi nu e rudă cu cel ce a lăsat moştenirea, este inclus în clasa I de moştenitori legali. Singura condiţie e ca, la data deschiderii succesiunii, acesta să se afle în căsătorie, la organul de stare civilă. Căsătoria declarată nulă nu produce efecte succesorale. Art. 1503, Cod Civil, prevede că soţul supravieţuitor pierde dreptul la moştenire, dacă au existat motive pentru declararea nulităţii căsătoriei.

2. Principiul proximităţii gradului de rudenie între moştenitorii din aceeaşi clasă

Acest principiu presupune că, în interiorul aceleiaşi clase, rudele mai apropiate în grad înlătură de la moştenire rudele mai îndepărtate. Bunăoară, copiii defunctului îi exclud de la moştenire pe nepoţi, strănepoţi etc.; fraţii şi surorile – pe nepoţii şi strănepoţii de frate; unchii şi mătuşile – pe verii primari etc.

3. Principiul egalităţii între rudele din aceeaşi clasă şi de acelaşi grad chemate la moştenire

Potrivit acestui principiu, dacă rudele din clasa chemată la moştenire sunt de acelaşi  grad, ele împart moştenirea în părţi egale. De exemplu, dacă la moştenire vin doi copii ai defunctului, fiecare va primi o jumătate.

În ce condiţii se realizează ordinea succesorală?

Moştenitorii de clasă posterioară sunt chemaţi la succesiune legală doar dacă lipsesc moştenitorii din clasele precedente sau dacă acestea nu acceptă ori refuză succesiunea. Ei sunt chemaţi la succesiune şi în cazul în care toţi moştenitorii de clase precedente au fost decăzuţi din  dreptul la succesiune. Astfel, mai întâi au dreptul la moştenire succesorii din clasa întâi, apoi cei din clasa a doua şi ulterior din clasa a treia.

De exemplu, dacă soţul supravieţuitor şi copiii defunctului au acceptat moştenirea, automat toţi ceilalţi moştenitori din clasa a II-a şi a III-a nu au dreptul să pretindă la moştenire.

Nu pot fi succesori legali ai copiilor lor părinţii decăzuţi din drepturi care, la data deschiderii succesiunii, nu sunt restabiliţi în drepturi părinteşti şi nici părinţii (adoptivi) şi copii maturi (inclusiv cei adoptaţi) care s-au eschivat cu rea-credinţă de la executarea obligaţiei de întreţinere a celui ce a lăsat moştenirea, dacă această circumstanţă este constatată de instanţa de judecată.

În ce condiţii are loc acceptarea succesiunii?

Deoarece moştenirea presupune atât averea, cât şi datoriile decedatului, ea nu trece automat la succesori. Succesorul primeşte moştenirea doar după ce îşi exprimă dorinţa de a o accepta, atât în cazul moştenirii legale cât şi a celei testamentare.

Succesiunea se consideră acceptată când moştenitorul depune la notarul de la locul deschiderii succesiunii o declaraţie de acceptare a succesiunii sau intră în posesia patrimoniului succesoral. Dacă succesorul a intrat în posesia unei părţi din patrimoniu, se consideră că a acceptat întregul patrimoniu, oriunde s-ar afla şi din ce ar consta.

În ce termen poate fi acceptată succesiunea?

Termenul de acceptare a succesiunii e de 6 luni de la data deschiderii ei (art. 1517, Cod Civil). Astfel, din ziua decesului, succesorul are la dispoziţie 6 luni pentru a accepta sau nu succesiunea.

Potrivit art. 1519, Cod Civil, termenul de 6 luni de zile arătat mai sus poate fi prelungit de instanţa de judecată cu cel mult 6 luni. Cu acordul celorlalţi succesori, care au acceptat succesiunea în termen, pot fi incluse în cercul moştenitorilor, fără a se adresa în instanţa de judecată, persoanele din clasa succesorală chemată la succesiune care au omis termenul menţionat.

Dacă defunctul a avut 5 copii, iar aceştia vor să lase averea doar unuia dintre ei, toţi cei 5 copii împreună cu soţul supravieţuitor se adresează la notar, unde printr-o declaraţie renunţă la moştenire în favoarea unuia sau mai multor fraţi. Dacă  renunţă  la   succesiune   în   folosul   mai   multor  persoane, moştenitorul poate desemna cota fiecăreia dintre ele.

În lipsa unei astfel de indicaţii, cota lui se împarte egal între succesorii în favoarea cărora a fost anunţată  renunţarea la succesiune. Nu este admisă renunţarea la moştenire în folosul unei persoane private de dreptul la moştenire sau declarate moştenitor nedemn, inclusiv conform unei dispoziţii exprese din testament.

Dacă unicul moştenitor din clasa respectivă renunţă la succesiune, aceasta trece la moştenitorii din clasa următoare, adică la fraţii şi surorile defunctului.

Cum are loc acceptarea moştenirii?

Acceptarea moştenirii se face printr-o declaraţie la notarul la care aţi deschis succesiunea. De obicei, acesta e notarul din regiunea în care se află bunurile. Potrivit legii, succesorul are dreptul de a alege între a accepta (art. 1516, Cod Civil) sau a renunţa la moştenire (art. 1526, Cod Civil).

Un moştenitor nu poate accepta o parte sau renunţa doar la o parte din moştenire (art. 1527, Cod Civil). Însă, dacă succesorul e chemat la moştenirea mai multor cote succesorale, el poate accepta o cotă şi renunţa la altă cotă (art. 1528, Cod Civil).

După ce succesiunea a fost acceptată de către unul sau mai mulţi moştenitori, aceştia vor putea dispune de moştenire numai după obţinerea certificatului de moştenitor, pe care îl eliberează notarul unde aţi deschis succesiunea.

În concluzie, în cazul moştenirii legale, averea succesorală poate fi primită doar de persoanele strict prevăzute de lege. Dacă credeţi că printre cei care vă vor moşteni legal sunt şi persoane „nepotrivite”, atunci ar trebui să dispuneţi totul într-un testament.

Corina Oprea
Corina Oprea este avocată-stagiară, dar a făcut şi studii jurnalistice. Pe parcursul săptămânilor viitoare Corina va explica situaţii juridice sugerate de către cititorii ZdG.