Deportările ultimilor etnici germani din RASSM

În toamna anului 1940, etnicii germani din sudul Basarabiei, în baza acordului dintre guvernele german şi sovietic, erau repatriaţi cu forţa, fiind nevoiţi să-şi abandoneze bunurile mobile şi imobile, agonisite de-a lungul vieţii câtorva generaţii. Drama lor nu se încheia aici. În Germania, au fost deţinuţi un timp în lagăre speciale, pentru o verificare minuţioasă, după care, majoritatea bărbaţilor au fost mobilizaţi în armata germană, ajungând carne de tun pentru interesele regimului nazist.

În ciuda unei realizări extrem de riguroase a operaţiunii de repatriere a etnicilor germani din Basarabia, în toamna anului 1940, câteva sute de nemţi au reuşit atunci să evite un atare deznodământ, preferând să rămână în patria lor adoptivă, sperând într-un destin mai bun.

N-a fost să fie. După reanexarea Basarabiei, NKVD-ul a dispus identificarea tuturor nemţilor din RSSM, inclusiv a celor care mai rămăseseră în viaţă în raioanele din stânga Nistrului, altădată parte componentă a RASSM, şi deportarea lor în Siberia, în regiunea Nijnii Taghil.

Directiva nkvd-istă, semnată de adjunctul lui L. Beria, general-colonelul Cernîşov, la 10 martie 1945, prevedea că etnicii germani din RSSM – bărbaţi de 15—55 de ani şi femei de 16—45 de ani, precum şi “bărbaţi români, maghiari etc. cu etnia identică cu ţările care luptau contra URSS, cu vârste de 17—50 de ani”, urmau a fi mobilizaţi de comisariatele militare raionale şi expediaţi în Siberia, în oraşul Celeabinsk, în subordinea NKVD-ului din această regiune, pentru a completa brigăzile de muncitori de pe şantierele de construcţie ale Combinatului metalurgic din acest centru industrial (Arhiva MAI, Fond 19, inv.2, dosar 1, fila 16).

Ceilalţi, care nu se încadrau în aceste categorii de vârstă, inclusiv cei inapţi de muncă, urmau a fi deportaţi în unul din raioanele RSS Kazahe, aşa precum a dispus Secţia pentru deportări speciale a NKVD-ului URSS.

SMERS-ului din cadrul NKVD-ului RSSM, responsabil de realizarea acestei operaţiuni, i se indica să-şi coordoneze activitatea cu respectiva subdiviziune a NKVD-ului unional. Femeile de etnie germană, căsătorite cu etnici ruşi, ucraineni sau cu persoane care descindeau din naţionalităţi care nu luptau contra URSS, erau scutite de deportare.

În scurt timp, în privinţa deportării etnicilor germani intervin noi schimbări, aceştia urmând a fi redirecţionaţi la nord, în preajma Cercului Polar. Conducerea NKVD-ului de la Moscova îi ordona comisarului poporului pentru afacerile interne al RSS Moldoveneşti, comisarului securităţii statului, colonelul M. Markeev, să organizeze deportarea etnicilor germani care locuiau în RSSM în RASS Komi, pentru a fi încadraţi în industria forestieră. Nemţii deportaţi aveau ca punct de destinaţie staţia de cale ferată Ijma, a căii ferate Nord-Peciora, urmând a fi preluaţi de trustul forestier “Peciorles”.

Deportaţilor urma să li se permită să ia cu ei rezervele băneşti, lucrurile de preţ, încălţăminte, haine, lenjerie de corp şi de pat, produse alimentare şi obiecte de uz casnic, cu o greutate totală de până la o tonă de fiecare familie. Deportaţii urmau să fie preveniţi să se asigure cu produse alimentare pentru întreg itinerarul călătoriei. Celor care nu aveau să dispună de produse alimentare, instituţii din cadrul Ministerului Comerţului urmau să le ofere, contra plată, alimente, în conformitate cu o normă strictă.

Deportaţii erau obligaţi să-şi vândă averea până la momentul deportării. Vitele şi cerealele urmau a fi predate organelor abilitate ale statului, contra unor chitanţe de schimb.

Deportarea urma să se realizeze simultan, cu o singură garnitură de tren. Escorta deportaţilor urma să fie asigurată de lucrătorii operativi ai NKVD-ului.

Şefului escortei urma să i se ofere un avans pentru cheltuieli neprevăzute în timpul călătoriei. Lui Markeev i se mai indica să facă o comandă de vagoane la secţia Transporturi a NKVD al URSS. Stabilirea zilei deportării rămânea la discreţia şefului NKVD al RSSM, dar acesta era obligat să comunice data în prealabil atât conducerii NKVD de la Moscova, cât şi celuia din Republica Komi.
(Va urma)

Ion VARTA,
dr. în istorie, membru al
Comisiei prezidenţiale pentru
studierea şi aprecierea 
regimului comunist totalitar


Preluarea textelor de pe pagina www.zdg.md se realizează în limita maximă de 500 de semne. În mod obligatoriu, în cazul paginilor web (portaluri, agentii, instituţii media sau bloguri) trebuie indicat şi linkul direct la articolul preluat din www.zdg.md Instituţiile de presa care preiau articole sau imagini pentru emisiuni TV sau radio, vor cita sursa, iar ediţiile tipărite vor indica sursa şi autorul informaţiei. Preluarea integrală se poate realiza doar în condiţiile unui acord prealabil cu redacţia.

Comentariile Dvs. la articolele de pe www.zdg.md sunt apreciate, dacă sunt exprimate într-un limbaj decent. Ne rezervăm dreptul să nu publicăm sau să ștergem mesajele care aduc ofense și injurii celorlalți vizitatori, care incită la ură de rasă, religie și sex.

2 comentarii

  1. butnaru

    iata de ce nu se doreste ca in scoli sa se invete istoria romanilor, caci daca poporul aste turma atunci nai nevoe de nimic ,este groaznica indiferenta si lasitatea acum cand atatea se pot schimba, numai sa ai vointa,curajsi si coloana vertebrala…..

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *