Deponentul acuză banca, banca cere dovezi

Nicolae Lapinschi, pensionar în vârstă de 81 de ani, s-a adresat în instanţa de judecată, pe motiv că o bancă comercială din R. Moldova l-ar fi deposedat de o sumă considerabilă de bani. Bărbatul povestește că în anul 2004 a deschis un cont bancar la Mobiasbanca, unde a depozitat suma de 33 de mii de dolari, bani proveniți din vânzarea unui imobil. În anul 2014, bărbatul s-a adresat la bancă pentru a-și retrage economiile și pentru a închide contul, dar a fost informat că un asemenea cont nu există. Potrivit angajaților băncii, contul dat a fost închis în anul 2007, tot atunci au fost retrași toți banii. Prima instanţă a dat câştig de cauză băncii.

Nicolae Lapinschi ne-a explicat cronologia acestui caz. El spune că primii bani ar fi fost depuși pe cont în luna octombrie 2004, pe un termen de 12 luni, la rata de 6%. După care, în decursul unui an de zile, bărbatul a efectuat tranzacții în mod regulat, ultima fiind suplinirea contului cu 9250 de dolari, operaţiune înregistrată în septembrie 2005. La acea dată soldul contului constituia 40 de mii de dolari. După 9 ani, în 2014, bărbatul s-a dus la bancă pentru a retrage economiile, prezentând „carnetul de economii”- un document sub forma unui carnet, pe care este aplicată ștampila băncii, semnătura controlorului și a casierului, la fel, este indicat numărul contului și numele deponentului. Funcţionarii băncii i-au comunicat că un astfel de cont nu există.

Nicolae Lapinschi a depus o sesizare la administraţia băncii, în care solicită copiile ordinelor de eliberare a numerarului cu semnătura lui. În răspunsul oficial al băncii este indicat că documentele solicitate nu pot fi eliberate, pentru că termenul legal de păstrare a expirat, respectiv, documentele au fost nimicite. Totodată, reprezentanţii băncii afirmă că ultima tranzacţie de retragere a numerarului a fost efectuată în noiembrie 2007, după care, soldul contului a fost egal cu zero.

Pensionarul s-a adresat la mai multe instituţii de stat cu plângeri. În februarie 2016, Nicolae Lapinschi s-a adresat în instanţa civilă. În luna august a aceluiaşi an, Judecătoria Chişinău, oficiul Centru, a emis o hotărâre, prin care dă câştig de cauză băncii. Hotărârea a fost contestată şi în prezent dosarul se află pe rol la Curtea de Apel Chişinău.

Întrebat din ce motiv nu a mers la bancă niciodată în decursul a 9 ani de zile, pentru a verifica starea contului, Nicolae Lapinschi a răspuns: „Primeam pensie şi lucram în acea perioadă. Nu am avut necesitate să retrag banii, îi păstram pentru situaţii neprevăzute”.

Răspunsul oficial al băncii

Am solicitat poziţia băncii referitor la acest caz. Referitor la carnetul de economii, pe care îl are în posesie Nicolae Lapinschi, banca susţine că acesta nu este un document utilizat de bancă. „De altfel, și înscrisul prezentat de domnul Lapinschi avea doar valoarea unei fișe de evidență cu caracter facultativ, în care însemnările operațiunilor efectuate pe contul de depozit se făceau fie de un lucrător al băncii, la solicitarea clientului, fie nemijlocit de client. Corespunzător, nu este posibil de confirmat autenticitatea însemnărilor în cauză”, susţine Viorica Tudos, şef departament comunicare la Mobiasbanca.

Pe motiv că dosarul este în proces de examinare, reprezentanţii băncii au declarat: „Banca îşi rezervă dreptul de a nu oferi  detalii la acest subiect, dar totodată, menţionează faptul că prima instanţă a dat câştig de cauză băncii”.

Cum evităm astfel de situații? Roger Gladei, avocat

Escroci vs oameni într-adevăr păgubiţi

Este foarte important să facem diferenţa dintre escroci şi oameni într-adevăr păgubiţi, fără voia lor. Există oamenii care într-adevăr au de suferit, oamenii de bună credinţă, respectiv clienţii băncii care au de pătimit de la acţiunile băncii, şi asta se întâmplă, din păcate, adică trebuie să recunoaştem că nu toate băncile sunt ortodoxe din punct de vedere al stilului de afaceri. Unele bănci comit greşeli profesionale şi este probabil explicabil ca o bancă cu circa o mie de angajaţi să comită şi unele greşeli, pentru că este factorul uman, cât şi, nu sunt excluse încălcările intenţionate din partea băncii. Dar, există și persoane care încearcă să fraudeze o bancă. Trebuie să înţelegem aici că o persoană care încearcă asemenea gest, în proporţie de 70-80% fraudează deponenţii băncii şi nu acţionarii băncii, adică din fiecare leu sustras dintr-o bancă, 70-80 de bani sunt furaţi de la deponenţii băncii, de la alţi creditori ai băncii şi doar restul de la acţionarii propriu-zis.

Toate documentele întocmite într-un raport contractual necesită a fi păstrate

Ceea ce este recomandabil, pentru un cetăţean care intră în relaţii juridice cu o bancă, este să dea dovadă de responsabilitate și să ceară un contract, trebuie să ne asigurăm că avem şi păstrăm contractul. Probabil generaţiile părinţilor şi buneilor noştri sunt mai avansaţi din acest punct de vedere, dacă ne amintim cu câtă grijă păstrează ei toate documentele, inclusiv chitanţele de plată a utilităţilor pentru perioade care poate uneori nici nu mai sunt necesare. Cred că avem ce învăţa, noi, generaţia mai tânără de la ei, cum să avem grijă de documente, contracte, ordinele de plată, alte documente justificative în sensul Legii Contabilităţii. Aceste documente vor servi, în caz de litigiu, în calitate de probe în istanţa de judecată, or nicio instanţă de judecată şi nicio altă instanţă nu va face concluzii doar pe baza spuselor şi emoţiilor. Dacă judecata nu dă o apreciere corectă a acestor documente, există o altă instanţă, care pot oferi o apreciere, inclusiv autorităţile statului.

APC – instituţia de stat obligată să protejeze drepturile consumatorilor

În calitate de consumator, orice persoană este protejată de către instituţiile statului, doar că e necesar să ştim exact care este autoritatea statului care are datoria să ne protejeze. Este Agenţia pentru Protecţia Consumatorului (APC), care trebuie să aibă grijă de respectarea drepturilor consumatorului în oricare domeniu, inclusiv în domeniul serviciilor financiare, în domeniul relaţiilor dintre bănci şi clienţii acestora. Respectiv nu este corect să mergi la Banca Naţională a Moldovei (BNM) sau la Comisia Pieţei Financiare pentru a căuta dreptate într-un aspect ce ține de încălcarea drepturilor la o bancă, pentru că asta spoliază efortul. Consumatorul poate şi trebuie să facă un uz mai activ de autorităţile statului care sunt însărcinate cu protecţia dreptului consumatorului, să pună mai multă presiune asupra cestor organe ca ele să devină mai robuste, să acumuleze experienţă şi să devină eficace în protejarea.

Carnetul de economii, libretul de economii, certificatul de economii, confirmă existenţa unui raport contractual cu banca, însă nu sunt un temei suficient care să-ţi permită să înaintezi o pretenţie faţă de bancă.

Acestea sunt nişte noţiuni care conform Codului Civil confirmă existenţa unui raport contractual între bancă şi deponent. Ele sunt expres trecute în articolul 1223 al Codului Civil, doar că niciunul din aceste documente nu este o valoare mobiliară, nu este un titlu de creanţă în sensul Legii cu privire la piaţa de capital. Nu este suficientă deţinerea acestuia pentru a pretinde că ai o creanţă asupra băncii. Trebuie să facem o distincţie clară între versiunea modernă a acestui instrument şi fostul instrument care exista în timpurile sovietice „cărticica de economii”, care într-adevăr era un document respectat, foarte important şi probabil că servea ca dovadă. Astăzi, cel puţin în conform Codului Civil, dar şi reglementărilor bancare, mă refer la regulamentele emise de BNM, aceste documente nu sunt un temei suficient care să-ţi permită să înaintezi o pretenţie faţă de bancă. Documentele justifictive, adică ordinele de plată că pe de o parte am depus X sumă de bani, pe de altă parte, am retras Y sumă de bani. Diferenţa consitutie creanţa mea faţă de bancă. În cazul în care banca nu poate proba inversul, în instanţele de judecată şansele sunt mult mai mari de a dovedi că banca are o datorie faţă de tine.

În concluzie, avocatul Roger Gladei a punctat 3 paşi pe care ar trebui să-i urmeze, în ordine consecutivă, o persoană care a pătimit de pe urma unei instituţii bancare.

1. Autoapărarea. Trebuie să fim responsabili, să păstrăm documentele importante.

2. Autoritatea naţională de protecţie a consumatorilor. Dacă se ajunge la o anumită tensiune în relaţii cu bancherul sau oricare alt prestator de servicii, mergem la autoritatea de protecție.

3. Instanţa de judecată. Dacă nici asta nu ajută, atunci mergem în judecată cu 1 şi 2, adică cu documentele confirmative. Şi atunci încasăm de la bancherul abuziv atât datoria, cât şi dobânda legală, penalitatea, cheltuielile de asistenţă juridică, taxa de stat, dar şi recuperarea în întregime a prejudiciului, care constă pe de o parte de cheltuielile reale, pe de altă parte, din venitul ratat.