Principală  —  Reporter Special  —  Reportaje   —   Deja-Vu cu Lenin şi votcă…

Deja-Vu cu Lenin şi votcă rusească în inima Bucureştiului

Chipul liderului bolşevic, Vladimir Lenin, dar şi mai toate simbolurile comuniste, de câţiva ani stau pitite într-un subsol chiar în inima Bucureştiului. Nu este un muzeu şi nici un centru expoziţional. Simbolurile marxist-leniniste se regăsesc printre fumul de ţigară, votca şi «guleaiurile» ruseşti dintr-un club de pe bd. Nicolae Bălcescu. Pentru tinerii de peste Prut, această locaţie este un deja-vu, şi la propriu, şi la figurat.

Secera şi ciocanul din Piaţa Romană

În această locaţie din inima Bucureştiului eşti îndemnat să experimentezi plăcerea chefului rusesc cu votcă „fabricată în Rusia” şi nu doar. Dacă cobori scările ca să ajungi în acest subsol, chiar pe primul perete din dreapta, un flag roşu cu aplicaţii aurii, de câţiva metri pătraţi, afişează mesajul: «Под знаменем марксизма-ленинизма, под руководством коммунистической партии, вперед к победе коммунизма» (n.r. Sub drapelul marxism-leninismului, sub conducerea partidului comunist, înainte, spre victoria comunismului). Acesta nu este singurul element care aminteşte de URSS. Mai multe tablouri cu mesaj procomunist, cum ar fi «Хозяйствуй умело!» (n.r. Fii gospodar abil), care te readuc în perioada sovietică, împânzesc această locaţie. Deja-Vu-ul cu flaguri comuniste se află chiar în apropierea Pieţei Romane, unde este situat monumentul Lupoaicei Romulus şi Remus, simbolul latinităţii. Printre toate aceste elemente vechi şi aparent demodate se regăsesc şi pagini din ziarele comuniste de limbă rusă, secere şi ciocane sau steluţe sovietice.

Chipul lui Vladimir Lenin «supraveghează» cu o privire severă partea stângă din Deja-Vu. Liderul bolşevic «urmăreşte» cu atenţie mişcările provocatoare ale tinerelor dezgolite, dansând pe tejgheaua barului, dar şi tinerii care sar până la epuizare în ritmurile kazaciokului. În funcţie de orar, aceştia sunt costumaţi în uniformă de ofiţer şi înfruntă para focului cu care se prepară cocktail-uri exotice. De altfel, Lenin «supraveghează» în Deja-Vu de luni, atunci când, potrivit orarului, e «День похмелья», urmând ziua de marţi, destinată unui «Guleai rusesc», miercuri – tombola, joi – Retro party ş. a. m. d. până duminică, atunci când orarul anunţă «Relaxarea».

Dacă nu e Deja-Vu, atunci e Grozăveşti

Cei mai fideli clienţi, anunţă cartea de vizită a locaţiei, sunt cei din ţările ex-URSS. «Deci, poţi auzi frecvent limba rusă sau poţi servi o porţie zdravănă de colţunaşi», mai spune condica. Nicolae T. (n.r. nume schimbat), de 22 de ani, din R. Moldova, stabilit la Bucureşti de aproape patru ani, nu părăseşte locaţia până nu achită o notă de plată de câteva sute de euro împreună cu ceilalţi şase prieteni din stânga Prutului. De ce frecventează acest bar? „Chiar dacă preţurile sunt exagerate, iar clienţii lasă bani „frumoşi”, aici se adună mulţi moldoveni din Bucureşti”, spune tânărul.

Studenţii basarabeni mai tineri, de exemplu cei din anul întâi, care nu îşi permit votca la preţ de câteva zeci sau poate sute de lei româneşti din Deja-Vu, rămân în cartierul Grozăveşti, la un «pahar de vorbă», cu bere nu prea scumpă. De altfel, la Bucureşti limba rusă o auzi nu doar în Deja-Vu, ci şi în acest cartier al studenţilor, unde sunt situate căminele cu pereţii interiori de culoare albă, impresionant de curaţi.

Cei 250 RON (n.r. aproximativ 1000 LM), bursa pe care Maxim, de 20 de ani, o ridică lunar la Facultatea de Chimie Aplicată, nu sunt de ajuns pentru o noapte de chef la Deja-Vu, alături de alţi basarabeni. Nici alţi colegi din R. Moldova, Victor, Nicu sau Eugen, nu au ajuns în subsolul Deja-Vu. Chitara lui Maxim îi adună în una din camerele cu patru paturi din Grozăveşti. De fapt, la sfârşit de săptămână, luminile din Grozăveşti nu se sting decât spre dimineaţă.

Primele acorduri de la etajul 5

Trecut de miezul nopţii, la etajul 5, în unul din cele câteva zeci de blocuri, cei patru basarabeni ascultă piese în limba rusă. În acest fel, spun ei, îşi amintesc „de casă”. Sub acest pretext, Maxim şi-a cumpărat o chitară. Învaţă primele note şi primele acorduri, ca să le interpreteze colegilor din România folcul rusesc. De altfel, computerul şi chitara sunt principala distracţie a băiatului. Ca să mai adune nişte bani, tinerii basarabeni profită de emisiunile televizate în care pot câştiga câte 15 RONi (n.r.aproximativ 60 LM) pe oră. «E şi distractiv», spune un tânăr care împarte câştigul unei ore în cadrul unui show televizat la costul unei beri, potrivită ca preţ.

Ce să faci în Republică?

Dacă vor să revină în «republică», aşa cum îi spun tinerii? «De sărbători!», urmează răspunsul ferm al studenţilor. Cei patru sunt convinşi că li s-a oferit o şansă bună de a studia într-o capitală europeană, chiar dacă sunt nevoiţi să înfrunte mici „obstacole”. «E mai bine aici decât în republică», spune Nicu, de 20 de ani, şi el student în anul întâi la Facultatea de Chimie Aplicată, în timp ce ia câteva acorduri la chitara lui Maxim. «Ne lipsesc doar părinţii, prietenii şi mâncarea mamei», mai spune el. De pe holul căminului venea un miros puternic de cartofi prăjiţi. De altfel, băieţii au adus de acasă nu doar amintiri frumoase din anii de liceu, dar şi aragazul, şi frigiderul.

„Putem reuşi, cu siguranţă”, e de părere Eugen, de 20 de ani, colegul lui Victor de la Facultatea de Drept. „Asta mi-a demonstrat şi sora mea, care şi-a făcut studiile la Bucureşti, a izbutit să se stabilească aici, iar acum are un salariu bun”, continuă băiatul.

Până să ia decizia privind locul în care ar trebui să se stabilească, tinerii sunt conştienţi că trebuie să absolvească facultăţile la care au fost înmatriculaţi în 2008. Chiar dacă sunt în primul an, unii dintre ei se gândesc să mai facă şi a doua facultate, la care, din cauza lipsei de locuri, nu au reuşit să intre în septembrie. „Posibilităţile de realizare vor fi mai mari”, cred studenţii basarabeni.

Mai puţin, spun băieţii, le lipsesc simbolurile comuniste, care au ajuns şi în centrul Bucureştiului. Din această cauză nu au dorit să rateze şansa de a obţine studii europene, „departe de culoarea partidului de guvernământ” din R. Moldova.

Anastasia NANI